Într-o lume care țintește spre eliminarea discriminării sau xenofobiei, se uită foarte des de tratamentul egal. Creștinii din lumea musulmană cunosc prea bine acest lucru.
Pe data de 15 martie 2019, o întreagă lume a devenit martoră a unei teribile crime: 50 de oameni au fost uciși de către un neo-fascist în Noua Zeelandă, într-un incident petrecut la o moschee. Făptașul, un bărbat de 28 de ani, publicase un manifest rasist pe rețelele de socializare înainte de înfăptuirea acestui atac deplorabil la adresa unei minorități naționale din Noua Zeelandă. După ce canale de știri de peste tot din lume au prezentat, uneori chiar și fără întrerupere, acest eveniment teribil, numeroase proteste au fost organizate împotriva fenomenului cunoscut sub denumirea de „islamofobie” (adică teama de religia musulmană și de cei de această religie), începând chiar numeroase campanii de „educare” a maselor de oameni pe tema islamofobiei și cum ar putea lumea să combată acest fenomen.
Este înduioșător să vedem că oameni de toate culorile și toate religiile își lasă diferențele la o parte și se unesc împotriva unui rău universal, cu scopul de a face societatea mai tolerantă și incluzivă, dar oare s-ar lua aceleași măsuri dacă victimele ar avea vreo altă religie? Oare ar exista aceleași manifestații, atât în mediul online cât și în afara lumii virtuale, pentru a asigura incluziunea unor minorități naționale în diverse state din jurul lumii? Din păcate, adevărul este trist și contrar așteptărilor.
În anul 2017, în Ougadougou, Burkina Faso, 24 de oameni au fost uciși, printre victime numărându-se și un pastor, în urma unui atac armat asupra unei biserici creștine. Cu toate că nicio organizație teroristă nu a revendicat atacul, se știa că numeroase organizații jihadiste asociate atât Statului Islamic, cât și Al Qaeda, urmăreau să dobândească controlul asupra zonelor rurale din țară. În anul 2012, un grup de trei oameni înarmați cu AK-47 au atacat o biserică penticostală din Okene, Nigeria, lăsând 19 victime în urma atentatului. Cu toate că făptașii nu au fost identificați, se presupune că organizația teroristă Boko Haram ar fi fost în spatele acestui atentat.
Citiți și: „Am întâmpinat prima bombă în pat, cu mâinile sub cap, dar cu inima undeva pe jos”. Portret de fost luptător în teatrul de operațiuni
În anul 2017, în Egipt, un individ înarmat a atacat o biserică din Cairo, iar atacul s-a soldat cu 11 victime, printre care si un polițist care a intervenit la fața locului, și alți zece răniți. Ulterior, persoana a fost identificată ca membră a Statului Islamic. Din păcate, acestea sunt doar câteva dintre numeroasele atacuri asupra creștinilor aflați în țări unde religia de stat este fie majoritar musulmană, fie împărțită în jumătate între creștini și musulmani. În acest articol, voi analiza oprimarea creștinilor în diverse state care pot fi încadrate ca aparținând de lumea musulmană, cu scopul de a oferi o voce tuturor victimelor nevinovate care au fost și încă sunt afectate de către fenomenul cunoscut sub denumirea de „extremist religios”.
Fără speranță în Irak
În anul 2019, arhiepiscopul din Ibril, Rev Bashar Warda, a făcut o afirmație șocantă: potrivit acestuia, creștinii din Irak ar fi pe cale de dispariție, după 1400 de ani de persecuții! Numărul acestora de la intervenția americană în Irak din până în prezent a scăzut drastic, ajungând de la 1,5 milioane în 2003 până la un tulburător 250.000, deci o scădere de aproximativ 83% a populației de religie creștină. „Cei ce ne torturează ne-au confiscat prezentul în timp ce au intenționat să ne șteargă istoria și să ne distrugă viitorul. În Irak nu sunt despăgubiri pentru cei care au pierdut proprietăți, case sau afaceri. Zeci de mii de creștini nu au cum să arate munca lor de-o viață, decenii de muncă, în locurile unde familiile lor au trăit chiar și mii de ani.” Cu toate că aceste afirmații pot părea exagerate, la prima vedere, vorbele arhiepiscopului sunt bazate pe fapte adevărate, și chiar de actualitate. În anul 2014, după căderea orașului Mosul din Irak, organizația teroristă cunoscută sub denumirea de Statul Islamic le-a ordonat tuturor creștinilor care ocupau regiunea fie să se convertească la religia musulmană, fie să plătească taxele crescute ale acestora, altminteri vor fi executați. În urma acestor evenimente, aproximativ 135.000 de creștini au părăsit Irakul, lăsând în urmă majoritatea bunurilor, astfel devenind refugiați. Genocidul continuă până în ziua de azi, nefiind limitat între granițele Irakului și afectează și alte state precum Siria și Libia.
Acum, poate vă întrebați: de ce nu are parte de mai multă atenție acest genocid? În secolul XXI, când toate minoritățile afectate de oprimare capătă o voce care le reamintește oamenilor să fie mai buni și chiar să-i educe cu privire la veritabilele traume prin care trec aceste minorități, de ce nu au și creștinii astfel de inițiative? Un răspuns vine chiar de la Arhiepiscopul Rev Bashar Warda: fenomenul de political correctness. Acest fenomen îi împiedică pe creștinii din toată lumea să-și împărtășească experiențele dureroase cu întreaga lume și mai ales să sensibilizeze cu privire la crimele împotriva unor minorități naționale. din frica acuzațiilor de islamofobie care ar urma. „Când ne va lovi următorul val de violențe, va organiza cineva proteste în campusurile voastre sau va afișa cineva pancarte pe care scrie «Și eu sunt creștin»?”
TEATRU | Între adevăr și perspectivă
Întrebările arhiepiscopului sunt foarte bune, fiind recepționate într-o manieră pozitivă de numeroși preoți și creștini de peste tot din lume. Și totuși, întrebarea rămâne: va protesta cineva împotriva acestor crime orchestrate de organizații teroriste împotriva unor minorități naționale, sau vor continua redutabilii social justice warriors să ignore cu bună-știință acest genocid?
Nigeria și înșelătoria egalității
În anul 2021, în Nigeria, au apărut numeroase rapoarte care susțin că religia creștină ar începe să fie persecutată din ce în ce mai mult în statul african, numărul crimelor motivate religios crescând cu 60%. Cu toate acestea, numeroase asociații musulmane din Nigeria susțin că aceste rapoarte sunt incorecte, iar creștinii, în realitate, nu ar fi amenințați de o creștere exponențială a sentimentului anti-creștin. Dintre acești reprezentanți ai comunității musulmane, unii au susținut inclusiv că organizații teroriste precum Boko Haram nu ar fi, în realitate, organizații extremist-musulmane, ci doar organizații teroriste care nu sunt afiliate din punct de vedere religios niciunei religii. Cu toate acestea, statisticile nu mint: în momentul acesta sunt 340 de milioane de creștini persecutați peste tot în lume, iar între cele mai anti-creștine zece țări din jurul lumii șapte sunt din Africa. Boko Haram este o organizație cunoscută pentru atacurile repetate asupra comunităților creștine din Nigeria, având ca obiectiv eliminarea oricărei influențe vestice care există în țara africană și crearea unui nou stat islamic în nordul Nigeriei.
Atât în Nigeria, cât și în toată Africa, persecutarea creștinilor devine o problemă din ce în ce mai mare. Creștinii aflați în regiunile unde majoritatea populației este musulmană sunt tratați ca niște cetățeni inferiori. Totodată, numeroase asociații extremiste, cei mai notabili fiind Boko Haram, atacă sate creștine foarte frecvent, aceste atacuri lăsând în urmă zeci de mii de morți și milioane de refugiați. Una dintre cele mai dureroase povești se realizează în jurul unei fete numite Leah Sharibu care, împreună cu alți 109 elevi, a fost răpită și ținută ostatică de către un grup teroriști aparținând Boko Haram din considerentul că nu a renunțat la religia creștină. Până în ziua de azi, atât Leah cât și colegii ei au rămas în continuare ostatici, cu toate că au apărut numeroase zvonuri în 2019 care susțin că aceasta ar fi murit în timpul perioadei de captivitate.
Fără să știe, Leah Sharibu a devenit o persoană model, chiar idolatrizată uneori, în rândul a numeroși creștini de peste tot din lume. Faptul că ea, fiind ținută în captivitate de către o organizație teroristă atât de mult timp, nu s-a lepădat de religia creștină, demonstrează atât devotamentul acesteia față de propria religie, cât și puterea pe care o are pentru a le ține piept răpitorilor.
Sharia: extremism pur sânge
În lumea creștină, schimbările de religie nu sunt deloc rare. Mulți ortodocși trec la religia catolică și vice-versa, sau unii creștini aleg să se alăture numeroaselor culte protestante sau chiar neo-protestante. Se întâmplă deseori ca unii creștini să treacă la alte religii, astfel devenind musulmani, păgâni sau, cel mai des, atei. Acest lucru este strict interzis musulmanilor care aparțin cultului musulman sharia, aceștia putând fi chiar și condamnați la moarte pentru ceva atât de banal. Adevărat, conform unor preoți creștini schimbarea religiei, în special trecerea de la unul din cultele creștine la o altă religie, este considerată un păcat, dar nu este sub nicio formă un motiv valid pentru a condamna pe cineva la moarte.
În urma retragerii dezastruoase din Afganistan a trupelor americane, talibanii ajunși la controlul statului au declarat că vor conduce statul conform regulilor sharia. Sistemul ales de talibani pentru a guverna Afganistanul este unul crunt, asemeni celui impus în Arabia Saudită. Acest sistem a fost criticat deseori, în special în cadrul Națiunilor Unite, ca fiind un sistem care nu respectă drepturile omului, dreptul de exprimare liberă, dar mai ales drepturile femeilor. De fapt, numeroase guverne musulmane chiar au criticat Declarația Universală a Drepturilor Omului ca fiind neimplementabilă de către musulmani fără nerespectarea unor reguli din legile islamului. În realitate, aceste legi sunt o justificare a inegalității formale dintre indivizi care este prevalentă în cadrul societăților musulmane de peste tot din lume.
Citește și: FFP 2021 | Vederi din inima conflictului: „Of Land and Bread”
Conform sharia, persoanele care nu sunt de religie musulmană sunt acuzate de blasfemie la adresa religiei, blasfemia fiind pedepsită în moduri diferite, de la stat la stat. Printre pedepse se enumeră amenzi, închisoare, flagelare, spânzurare sau chiar și decapitare. Numeroase grupări extremiste folosesc pretextul blasfemiei pentru a putea oprima minorități religioase. Un exemplu bun în acest sens apare în Pakistan unde, sub pretextul blasfemiei, mii de oameni au fost închiși, aceștia fiind în special creștini sau ahmadiști. În țările unde acest model este implementat nu sunt recunoscute alte religii. Arabia Saudită a implementat un model de sharia strictă, nerecunoscând atât religia creștină cât și multe alte religii. Până și simpla reprezentare a crucilor sau a stelelor lui David este interzisă, iar orice persoană care își schimbă religia poate ajunge chiar să fie executată.
În loc de concluzie
Contrar spuselor unor lideri musulmani, persecutările creștinilor sunt o adevărată problemă cu care se confruntă creștini de peste tot din lume. Doresc să menționez că acest articol nu este menit să stârnească revolta împotriva musulmanilor, ci are ca obiectiv sensibilizarea față de atrocități moderne, comise în vremuri contemporane de către unele grupări extremiste împotriva minorităților creștine aflate în interiorul lumii musulmane. Crimele comise de către aceștia și reformele discriminatorii aplicate în majoritatea statelor musulmane sunt inacceptabile, amenințând viitorul unor minorități sociale de peste tot din lume. Oameni ca Leah Sharibu sau Rev Bashar Wsrda reamintesc atât creștinilor cât și tuturor minorităților de peste tot din lume că merită să lupți pentru o cauză, chiar dacă o întreagă societate sau chiar și o întreagă lume stau împotriva ta. Haideți să facem lumea mai bună atât pentru ei, cât și pentru restul minorităților!
Un material de: Paul-Călin Vasvari (anul II, Engleză-Norvegiană, UBB – stagiu de practică 2021/2022)
Editare: Radu Eremia. Corectură și SEO: Iulia Dromereschi