Of Land and Bread FOTO DAfilms.com
Of Land and Bread FOTO DAfilms.com

FFP 2021 | Vederi din inima conflictului: „Of Land and Bread”

Am pășit de aproape un sfert de veac în mileniul al treilea și ne place adesea să credem că omenirea a depășit multe dintre ororile trecutului. Ne place să credem că era colonialismului, în care oameni cu puști și uniforme dădeau afară alți oameni din propriile case, a luat sfârșit. Iar atunci când ni se aduce aminte că aceste lucruri continuă să se întâmple și astăzi, ne vine greu să acceptăm ceva atât de tragic. Asta până când avem ocazia să vedem lucrurile așa cum sunt, prin ochii celor care suferă în lumea de dincolo de confortul nostru cotidian.

B’Tsalem este o organizație pentru drepturile omului care, în 2007, a pornit Proiectul „Camera”. A oferit camere de luat vederi mai multor voluntari palestinieni din Cisiordania (regiunea de pe malul drept al râului Iordan). Astfel, timp de mai bine de un deceniu, aceștia și-au documentat video viețile duse sub ocupația opresivă a autorităților israeliene. Înregistrările lor au fost apoi montate de către regizorul Ehab Tarabieh în filmul Of Land and Bread, lansat în 2019 și prezent și la ediția de anul acesta a Festivalului Filmului Palestinian.

Festivalul Filmului Palestinian își propune să ofere publicului din România şansa de a descoperi atât vitalitatea cinematografiei palestiniene – reprezentată de cineaşti răspândiţi în întreaga lume -, cât şi realităţile socio-culturale şi istoria palestinienilor prin reprezentarea cinematografică și prin întâlniri cu cineaști. Îndeamnă la dialog și empatie, provoacă la analiză și deschidere”, a declarat Ionuț Trandafirescu – directorul Festivalului Filmului Palestinian în România.

 

Scena de început a documentarului încapsulează întreg conflictul etnic și religios ce macină regiunea de atâtea zeci de ani. Asistăm la disputa dintre un grup de fermieri palestinieni și un colonist israelian care revendică pământul acestora ca fiind al lui, cu toate că localnicii susțin că îl dețin deja de câteva generații. Colonistul își impune dominanța mai întâi invocând texte religioase. Voi veți fi sclavii noștri, dacă sunteți vrednici sunt cuvintele tăioase și pline de aroganță ce m-au surprins încă din primele fraze ale discursului său. Apoi, văzând că nu îi poate convinge pe palestinieni cu așa-zisa vorbă bună, colonistul cere ajutorul forțelor armate israeliene.

Soldații rămân o prezență constantă în tot restul filmului. Aceștia patrulează zi și noapte străzile regiunii, veghează de pe acoperișuri, controlează actele oamenilor și chiar intră peste ei în case. Nu există limite între legitimitate și abuz, ei au armele și palestinienii trebuie să îi asculte. Atunci când sunt filmați, unii soldați încearcă să facă o impresie bună, să pară rezonabili, politicoși și înțelegători. Zâmbesc în fața obiectivului și vorbesc frumos. Însă, atunci când nu sunt conștienți de prezența camerelor, acțiunile lor devin de-a dreptul revoltătoare. Vedem cum autoritățile fac tot posibilul pentru a îngreuna viețile palestinienilor, fie că e vorba de hărțuire, de case dărâmate, de momentul în care confiscă toaleta pe care o foloseau localnicii ce lucrau un teren agricol sau de momentul în care pur și simplu fură bicicleta unui băiețel.

Of Land and Bread FOTO MUBI
Of Land and Bread FOTO MUBI

Dacă m-a marcat ceva în mod special din tot ceea ce mi-a arătat documentarul, a fost felul în care soldații agresează cu brutalitate copiii palestinienilor. Sădesc, prin violența și aroganța lor, teroarea în mințile tinerilor, teroare care, cu siguranță, are să se transforme în ură. Asigură astfel noi generații care să ducă mai departe conflictul dintre cele două popoare. Povestea merge mai departe și suferința continuă.

Of Land and Bread nu este un film drăguț sau plăcut. Cadrele sunt, firește, filmate de oameni fără vreun fel de pregătire, în condiții de stres pe care mulți dintre noi nici nu ni le putem imagina. Cu toate acestea, printr-un montaj minimal și o utilizare reținute a muzicii, pentru a evidenția drama câtorva momente, Ehab Tarabieh reușește să lege totul într-o poveste coerentă. O poveste care își invită privitorul la un exercițiu dureros de empatie. Din păcate, nu cred că există loc de zâmbete sau de optimism în experiența dată de acest documentar. Însă îmi permit să spun că, din când în când, ar trebui să ne aventurăm în genul acesta de treziri la realitate. Acesta este și scopul Festivalului de Film Palestinian, a cărei ediție de anul acesta a prezentat publicului, printre altele, și acest film.

De prea multe ori, oamenii se tem să își exprime părerea privind conflictul teritorial dintre Israel și Palestina. Pe deoparte, pentru că vorbim de un context complicat, pe care e greu să-l înțelegi pe deplin. Pe de altă parte, pentru că poate părea o alegere imposibilă, între islamofobie și antisemitism. Dar nu e despre asta. Nu e despre o tabără sau alta, despre un popor sau altul, ci despre oameni care suferă. Nu o să pretind că am vreo soluție miraculoasă, însă putem totuși măcar să nu uităm. Pentru că toate aceste lucruri se petrec chiar și astăzi, chiar și acum, în clipele în care scriu aceste rânduri.


Rareș Dinu este coordonatorul departamentului #cinematics și cel care a urmărit filmele ediției curente a Festivalului de Film Palestinian, online. Nu este încă târziu să-ți achiziționezi măcar un bilet, aici.

Material editat și corectat de Iulia Dromereschi

3
Rareș Dinu
Sunt Rareș și sunt născut și crescut în București. Am început să scriu când eram mic și realizam compuneri pentru școală, iar de atunci nu prea m-am mai oprit. Uneori sunt ușor snob, sau elitist, alteori sunt poate chiar prea tolerant. Îmi plac multe lucruri, în special arta, în toate formele sale, pentru că este până la urmă unul dintre cele mai incurabile și caracteristice năravuri ale speciei umane.