Ilustrație originală de Teodora Ciubotaru

CĂRTICEALĂ | „Illuminae” – Am I not merciful?

Cine s-ar fi gândit că o carte poate să fie atât de expresivă? Nu prin limbaj, ci prin formatul ei. Amie Kaufman și Jay Kristoff ies din tipare cu Illuminae, un roman format doar din documente, mesaje ale personajelor și analize video/audio, care te va ține în priză. Pe alocuri, e posibil să te și electrocuteze.

Încă de când am auzit prima dată de Illuminae, am știut că vreau să o citesc. Că trebuie să o citesc. Chiar dacă nu cunoșteam povestea, mi se pare că orice cititor respectabil trebuie să o citească. Pentru că este ceva fresh și creativ, care merită atenție.

Illuminae
FOTO Carina Ezaru

Roger that

Totul a început cu o despărțire. Și a continuat cu o invazie care a luat și distrus mii de vieți. Kady și Ezra sunt printre puținii oameni de pe Kerenza care au reușit să ajungă la navele de salvare. Deși salvare este mult spus, atunci când întreaga ta lume s-a prăbușit. Când nu mai ai pe nimeni lângă tine. Când nu mai ai nimic al tău. Care mai este sensul vieții, dacă nu ai pentru ce să trăiești?

They say people are more important than stuff. Maybe that’s true, though I think there’s a reason nobody except Brothers and Sisters renounces their possessions. Even the destitute have something they cling to, right?
Your stuff is a series of choices that show who you are.

 

Iar greul nu se termină aici. Atacatorii urmăresc navele de salvare, pentru a elimina orice suflet care poate să povestească despre atrocitățile comise. Oare câte sunt dispuși oamenii să facă pentru o bucată de pământ? Pentru o sursă ilegală de bogăție? Cu siguranță mai multe decât vrem să recunoaștem.

Illuminae & Gemina
FOTO Carina Ezaru

Și, pentru că asta nu era de ajuns, un virus mortal se perindă între pereții navei Copernicus. Iar informații prețioase le sunt ascunse civililor din Hypatia. Totuși, Kady nu se lasă bătută ușor și e dispusă să facă orice pentru a afla adevărul.

Don’t look at me

În ciuda exploziei jucăușe de culori de pe copertă, Illuminae este surprinzător de întunecată. Oamenii mor măcelăriți atât de dușmani cât și de aliați. Până și cea mai mică greșeală te poate costa viața.

Two minutes out there is about all it takes to teach you how little you know about everything. You’re a speck of animated carbon and water with about seven centimeters of ballistics-grade ceramic between you and absolutely nothing. Ninety-three billion light-years of fucking nothing. No up. No down. No sky. No ground. Just endless dark shot through with tiny spears of sunlight older than you and your entire species stacked end to end. You want to feel small? Spend sixty seconds in Cyclone’s cockpit, chum. Look out at the nothing and feel it looking back. Then you know exactly how much you add up to.

 

Am fost fascinată să văd cât de morbidă devine cartea pe parcurs. Nu pentru că îmi place să citesc cum mor oamenii, ci pentru că totul pare atât de autentic, chiar dacă trebuia să îmi iau uneori câteva minute pentru a accepta ce se întâmpla. Ceea ce este perfect normal atunci când vorbim despre război. Războiul este crud, sângeros și lipsit de logică. Și fix așa este prezentat în roman.

I am the ship and the ship is I

Total surprinzător, dar personajele sunt construite excelent, având în vedere că sunt prezentate doar prin discuții sau analize audio/video. Evident, unele sunt dezvoltate mai mult decât altele, dar fiecare are ceva distinct, ceva al lui. Și cel care iese cel mai mult în evidență este AIDAN.

The Artificial Intelligence Defense Analytics Network, sau, pe scurt, AIDAN, este cel mai bun prieten al omenirii, și, mai mult sau mai puțin, inima și creierul navei de război Alexander. Sau nava în sine, după cum îi place să spună.

Illuminae
FOTO Carina Ezaru

A fost programat să protejeze oamenii cu orice preț și își face treaba… ei bine, mai bine să nu vorbim despre cum își face treaba. Important este că mi s-a părut genială perspectiva sa (și personajul în sine). Puteam să simt prin pagină circuitele și șirurile infinite de 0 și 1. AIDAN părea atât de viu, că începeam să mă sperii uneori.

A COMPUTER WILL PERFORM A TAKEOFF OR LANDING WITH ALL THE GRACE OF A PERSON. IT IS ONLY FOR COMBAT – ONLY FOR THE ARTISTRY OF RUIN – THAT THESE VESSELS HAVE PILOT SEATS AT ALL ANYMORE. THERE IS SOMETHING IN HUMANITY MORE SUITED TO THE MECHANICS OF MURDER THAN ANY MACHINE YET DEVISED.

SAVE I?

<ERROR>

 

Evoluția lui a fost de-a dreptul înduioșătoare. Deși este posibil să spun asta pentru că îmi place să văd cum roboți/umanoizi/AI învață că nu totul se rezumă la cifre și obiectivitate. Că uneori este bine să îți asumi riscuri și să mergi pe instinct. Să speri.

Și da, mi-a plăcut latura lui ușor cinică (neintenționat, desigur) și toate remarcile care îți dădeau fiori și te făceau să tremuri. Ajung să te pună pe gânduri legat de evoluția tehnologiei.

ByteMe

Kady Grant a pierdut tot. Și totuși, cumva, reușește să continue. Trișează la testări și ia intenționat un calificativ prost, pentru a nu ajunge în armată. Doar ca, după aceea, să devină ByteMe și să își petreacă orele în camera ei pentru a sustrage informații clasificate de pe Hypatia și Alexander.

I hate the crying the most. It just creeps up on you out of nowhere. You’re in the middle of doing something and suddenly you realize your goddamn eyes are wet again and you don’t know how it happened. And the last – the LAST – thing you want is for anyone to notice, because next thing they’re cooing and clucking over you, and they want you to talk, and it’s more than I can take.

 

Deși afișează o mină dură și rece, Kady nu se ferește să își împărtășească vulnerabilitățile. Lucru care o face să pară atât de… umană. Deși e un contrast ce poate stârni confuzie, pentru cei din jurul ei (cât și pentru mine) a reprezentat un interes mărit.

Deși terifiată, era mereu gata să își riște viața pentru a aduce adevărul la suprafață. Pentru a salva întregul echipaj. Pentru a-și duce mai departe povestea.

Kady Grant
Kady Grant – Ilustrație originală de Teodora Ciubotaru

Over

Cât despre structura cărții, nu știu dacă să o mai ridic în slăvi sau nu, pentru că o face și singură. Adică, după doar o privire îți dai seama că este ceva unic și absolut superb. Atenția la detalii, formatul documentelor și al discuțiilor, ingeniozitatea formatului m-au câștigat din prima. Încă dinainte să citesc cartea știam că urmează să fie una dintre preferatele mele. Ceea ce s-a dovedit a fi adevărat.

Illuminae este genul de carte pe care ai vrea/putea să o citești iar și iar și de fiecare dată ai da peste ceva nou. Pentru că, din marea de informații, este imposibil să nu îți scape ceva. Mai ales la câte conexiuni ai de înțeles și câte mistere de elucidat.

Illuminae
FOTO Carina Ezaru

Nu cred că este nevoie să o mai spun, dar am adorat Illuminae. M-a ținut pe jar, mi-a înecat toate corăbiile și uneori m-a lăsat fără aer. Deci nu pot decât să vă spun că trebuie să o citiți dacă sunteți fani SF și vă place creativitatea (și secvențele dark și sângeroase, pentru că le veți găsi din plin). Și, sfat prietenesc, atunci când vă apucați de ea, asigurați-vă că aveți timp să o terminați din prima tură. Este destul de addictive.

Alăturați-vă astăzi, de la ora 20:00, clubului de carte Let’s hook on a book, unde vom vorbi despre Illuminae exclusiv în engleză


Recenzie scrisă de Diana Hîncu
(coordonatoare dpt #cărticeală)

Editată și corectată de Iulia Dromereschi

3
Diana Hîncu
Sarcasmul și ironia îmi sunt cele mai bune arme... deși uneori sunt însoțite de mult prea multe glume proaste și momente „stânjenante”.