Doina în studioul din Cluj FOTO Arhivă Doina Borgovan

Toți oamenii radioului: Portret Doina Borgovan

În cadrul Atelierelor de jurnalism participativ organizate în perioada 24-26 februarie, la Casa Tranzit, (partenerul nostru local din Cluj), am avut șansa de a sta de vorbă cu Doina Borgovan, redactor la Radio România Cluj, prezentatoare a emisiunii matinale la Radio Cluj și colaboratoare permanentă a emisiunii „Orașul vorbește” la Radio România Cultural.

Radio România Cluj face parte din Radio România, o instituție cu cinci studiouri teritoriale în țară. Studioul din Cluj-Napoca a fost înființat în 1953, iar în perioada 1985-1989 s-a luat decizia închiderii lui. După revoluție, toate studiourile s-au redeschis, iar Doina lucrează acolo din 1996. Ca să putem reproduce un parcurs cât de cât fidel al carierei și al vieții personale ale Doinei Borgovan, am dorit să începem de acolo de unde încep toate lucrurile frumoase: din copilărie.

Înainte de evoluția explozivă a tehnologiei și debutul erei jocurilor video, erau la modă jocurile de rol în aer liber. Copilăria Doinei și a multor alți copii din generația sa a fost influențată de performanțele uluitoare ale echipei naționale de gimnastică și ale Nadiei Comăneci, astfel că bătătorul de covoare din spatele blocului devenea sala de sport unde aceștia se jucau de-a gimnastica, jocul preferat al Doinei, urmat de clasicul Rațele și vânătorii.

 

Citește și: „Doamna care cântă cu lingurile” (Portret Ana-Maria Rusu)

Înclinația către sfera umanistă și-a făcut simțită prezența devreme, literatura și limbile străine fiind favoritele ei și disciplinele la care a excelat. Își aduce aminte cu drag de doamna de română din clasa a cincea care i-a descoperit și încurajat talentul pentru scris.

Un act de rebeliune

Originară din Brăila, a avut deseori ocazia de a vizita capitala alături de colegii de clasă, suficient de frecvent pentru a-i întări convingerea că destinația sa de viitor va fi alta, departe de aglomerația și atmosfera haotică tipic bucureșteană. Nici Iașul nu a reprezentat o opțiune la acel moment. Între timp, după ce a ajuns să viziteze orașul, și-a schimbat părerea, găsindu-l cu adevărat încântător.

Am ales Clujul probabil pentru că suna foarte exotic și era foarte departe de casă și cred că mi s-a părut un act de rebeliune să dau admitere la litere aici. Din fericire, părinții m-au înțeles și m-au sprijinit și uite că de atunci au trecut 30 de ani.

Iată că această hotărâre a adus-o cu un pas mai aproape de a-și descoperi adevărata vocație, deși, până atunci, nu și-a imaginat vreodată că va deveni jurnalistă. După absolvirea Facultății de Filologie, în timpul programului de master în italiană, care s-a dovedit a fi chiar mai solicitant decât facultatea în sine, și-a dat seama că nu este ce își dorea.

Doina Borgovan pe teren FOTO Arhivă Doina Borgovan

Mai apoi, a aflat dintr-un anunț în ziar de un concurs pentru câteva posturi la radio. Ideea a fost întâmpinată cu scepticism de apropiați, dar asta nu a oprit-o din a încerca. A dat proba, a reușit și, odată ce și-a găsit locul în lumea jurnalismului, nu a mai părăsit-o. Spre surprinderea ei, munca la radio s-a dovedit a fi ca o boală: dacă te-a prins, nu mai scapi. În cei 25 de ani care au trecut de atunci a încercat și dobândit experiență pe toate planurile posibile în materie de emisiune de radio – producție de știri, pe teren, transmisii sportive, documentar, și lista poate continua.

Spre norocul Doinei, în primii ani de activitate a avut parte de multe oportunități care au compensat pentru absența unei facultăți de profil în Cluj la momentul respectiv. Participarea la diverse cursuri și posibilitatea de a întâlni numeroși specialiști din domeniu au contat foarte mult, oferindu-i șansa de a se specializa la rândul ei.

La acea vreme veneau cei de la radioul public din Olanda și am avut ocazia de a face niște cursuri excepționale alături de jurnaliștii de acolo. Am prins la București câteva cursuri BBC. Am avut o bursă la Deutsche Welle, la Bonn.

FOTO Radio România Cultural

Dovadă a faptului că în spatele oamenilor uimitori de acum stau oamenii uimitori de atunci este și faptul că atunci când este rugată să ne spună despre o întâlnire cu un specialist al meseriei care i-a rămas în minte, Doina o pomenește pe Jeana Gheorghiu. Aceasta a fost realizatoare de emisiuni la TVR și Radio România, iar Doina a avut ocazia de a lucra cu ea în timpul practicii sale la Radio Vacanța, unde făcea emisie, teren și putea întâlni oameni care știau meserie. De la doamna Gheorghiu, Doina a învățat de la rostirea și poziția la microfon până la atitudinea pe care trebuie să o ai față de ascultători și față de oamenii cu care intri în contact. Jeana Gheorghiu e unul dintre oamenii de la care am învățat cel mai mult. (…) și întotdeauna îi păstrez o amintire foarte recunoscătoare.

 

Citește și: PORTRET. Miss Anca – profa cool de pe net

Cu toate că Doina lucrează de atât de mult timp domeniu, susține că există tot timpul noi provocări, dat fiind că totul se întâmplă în direct. Acest risc e și mai mare acum, când nu mai are operator de emisie și trebuie să se ocupe ea și de partea tehnică: poate să se strice calculatorul, să existe o pană de curent sau multe altele. Printre aceste provocări se numără, de altfel, și invitați dificili, oameni care pur și simplu nu vorbesc, care se blochează, la care te blochezi mai apoi și tu și nu știi ce să mai faci.Provocări, în meseria asta, până la pensie o să ai. Vă spun de-acum, nu vă gândiți că-i ceva de la 9 la 5.

Cât de panicat poți să fii?

Printre scenariile mai nefericite atunci când te afli în direct este să uiți ce aveai de spus. Aflăm de la Doina că în gestionarea situației și a emoțiilor intervin rutina și experiența. La început(…) te panichezi teribil și o dai din bâlbă în bâlbă. Cum trec anii, însă, înveți să te stăpânești, deschizi paranteze și tragi de timp până îți amintești ce ai de făcut.” Sub presiunea de a fi auzit și ascultat de atât de mulți oameni, a rămâne calm și sigur pe tine este crucial în astfel de momente, firești până la urmă, mai ales pentru debutanți. Cultura generală joacă și ea un rol important, fiind un atu care te poate scoate din încurcătură de cele mai multe ori.

Doina la Cluj Bapoca FOTO Arhivă Doina Borgovan

Întrebată cum face față zilelor mai dificile și dacă are o „rețetă magică” pentru a-și aduna energiile, Doina ne spune cât de important este să te decuplezi de la evenimentele de zi cu zi care pot deveni copleșitoare, precum este cazul războiului care se întâmplă în continuare aproape de granițele noastre. Înainte de pandemie, însă, ea nu simțea nevoia de a se detașa. Acum, după doi ani, se simte foarte obosită și i-au rămas în minte imagini din timpul acela când toată lumea era în lockdown, dar ea mergea la radio și vedea convoaiele de oameni venind din Italia.

O urmărește imaginea oamenilor care veneau cu escorta de poliție în timp ce ea continua să meargă la serviciu la șase dimineața. Pentru ea, ca om de radio, atunci când se întâmplă evenimente tragice la nivel mondial, precum pandemia sau războiul, efortul se duce spre a afișa o dispoziție calmă, neutră, stabilă. Și-atunci toți anii ăștia, doi de pandemie, au însemnat permanent să îți păstrezi echilibrul. Cât de trist poți să fii? Cât de panicat poți să fii? Pentru că la rândul tău ești panicat.Această echilibristică continuă a epuizat-o complet în momentul de față, dar trebuie, totuși, să meargă înainte pentru că altă opțiune nu există, mai ales în domeniul în care profesează. La final, ne dă un sfat care e universal valabil, o reamintire să o luăm uneori mai ușor: Din când în când, tăiați toate punțile și fiți numai voi cu voi, că trebuie un pic de echilibru și un pic de liniște.

 

Citește și: Ferencz Áron și proiectul „Rezonanțe”

Într-o meserie care necesită timp și sacrificii este uneori greu să menții echilibrul vieții personale. „Meseria asta creează dependență și dacă nu ești atent te poate înghiți.Doina ne spune că ideea de echilibru este ea însăși una dificil de pus în practică și că au existat mai multe perioade în care prioritățile ei s-au schimbat constant: atunci când fiul ei era mic, făcea tot posibilul să-și petreacă timpul cu el, dar acum când este adolescent și nu mai are atât de multă nevoie de prezența ei, îi este mai simplu să mențină un balans.

Doina la atelierele noastre, vorbind despre profesia ei FOTO Iulia Dromereschi

Doina ne-a mărturisit și că are o învățătură primită de la membrii familiei ei care a ajutat-o mult de-a lungul carierei sale: să își facă treaba serios. Ne avertizează că în meseria asta ai nevoie de foarte multă rigoare; e și normal, la radio lucrezi permanent contracronometru, începând cu ora șase jumătate dimineața. „Dacă nu ești riguros, dacă nu ești foarte disciplinat, nu poți avea această meserie.

Ca să sublinieze importanța punctualității, Doina ne povestește o situație tragic-comică din cariera ei. O singură dată, când trebuia să fie la știri la cinci jumătate, a adormit. A fost trezită de colega de radio care i-a strigat la telefon: Doina! Ce ai făcut? A fost nevoită să intre în emisiune îmbrăcată în trening. Acum este o amintire amuzantă, dar atunci a fost tare stresant.

 

Transmisii cu peripeții și iubirea pentru povești

Ah, am multe amintiri! (râde)

Aducem vorba de amintirile amuzante pe care le are și primim la schimb o bucățică din ce înseamnă viața la radio, care vine nu doar cu sacrificii, ci și cu ideea de comunitate, de a face parte din ceva și de a aparține într-o anumită măsură acelui lucru. După ’89, când se angajase ea la radio, studioul fusese proaspăt reînființat și s-au angajat mulți tineri acolo, mulți dintre ei fiind chiar oameni care nu terminaseră jurnalistica dat fiind că nu aveau unde; majoritatea erau ingineri. Pentru că erau toți tineri – Doina avea 22 de ani când a intrat la radio – au putut să creeze un fel de familie și își făceau „tot felul de mizerii”. De exemplu, erai în cabina de știri și ți se stingea lumina sau erai în direct și un coleg îți aruncă o hârtie în geam, reflexul fiind bineînțeles să te ferești, ceea ce ducea la o serie de evenimente amuzante. Sau ne făceam, în știri, ne băgam câte o porcărie, ca să îl testezi pe ăla care-i în direct, să vezi cât de tari îi sunt nervii. Deci am foarte multe amintiri foarte frumoase. Munceau mult, totuși, așa că era nevoie de genul ăsta de momente ca să poată face ca atmosfera să fie una mai destinsă. Acum au mai îmbătrânit și nu le arde să facă glume, dar rămân prieteni buni chiar și după atâția ani.

Doina pe scenă, la prezentarea unui eveniment FOTO Arhivă Doina Borgovan

Chiar dacă momentan lucrează la radio, Doina ne mărturisește că iubește cel mai mult munca de reporter: Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, să le aflu poveștile, să călătoresc.Cu toate că timpul nu îi permite momentan, ar dori ca în viitor să cutreiere din nou Transilvania cu microfonul în mână. Asta se leagă de plăcerea ei de a vorbi în special despre caracterul multicultural al regiunii; ne spune că ar mai fi multe de descoperit în acest domeniu.

Întrebată dacă s-a gândit vreodată să emigreze, Doina ne spune că a încercat să emigreze în Canada, dar că nu a reușit, fără banii necesari și o calificare care să-i permită o integrare ușoară. Acum nu mai reprezintă o opțiune, dar nu regretă că a rămas în România. Când vine vorba de țările care îi plac, totuși, aflăm că iubește Olanda și Croația și că le vizitează des.

Doina, cap de afiș la atelierele noastre

O meserie care dă dependență

De-a lungul carierei sale, Doina a câștigat mai multe premii, dar cele care i-au adus o satisfacție mai mare au fost două premii câștigate la un festival pentru jurnaliștii de radio din Europa de Est: Premiul I și Marele Premiu. Pe cel din urmă l-a luat chiar de ziua ei, pentru o emisiune despre comunitatea ucrainenilor din Maramureș. A mai luat și o mențiune la un festival de la Viena, în urma unui proiect despre Roșia Montană, la care a lucrat împreună cu un coleg și foarte bun prieten de-al ei. Se duseseră la Roșia Montană chiar atunci când izbucnise scandalul cu Gold Corporation. Era hotărâtă să intre cu buldozerele și avea susținere politică și oamenii erau disperați.Doina și prietenul ei au stat trei-patru zile în gospodăriile celor care se opuneau proiectului minier și au adunat mărturii de la fața locului. Ne amintește că și acum este un subiect de interes.

 

Citește și: Muzica unește oameni, iar sufletele noastre vorbesc aceeași limbă. Portret Eusebiu Toma

Curiozitatea de a câștiga o recomandare de carte de la Doina a fost prea mare, așa că am cerut și ni s-a dat: „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger. Cred că este o lectură din care adolescenții învață că nu sunt singurii care experimentează stări greu de definit, singurătate, anxietate și teamă.” 

La final, am dorit să știm ce sfaturi le-ar oferi Doina celor care se gândesc la o carieră în domeniu. E o meserie foarte frumoasă, care dă dependență, numai trebuie să vă gândiți foarte bine dacă vă doriți asta, pentru că… totul este subjugat acestei meserii.Ea subliniază că până și viața personală trece prin filtrul meseriei și trebuie să renunți la multe lucruri pentru ea. Ideea de bază e că trebuie să îți placă foarte mult ceea ce faci, dar asta e o regulă general valabilă în orice domeniu ai alege să lucrezi: să-ți placă foarte tare și „să nimerești acolo unde faci ce faci cu drag.

Am aflat și un mic secret, de altfel. Aroma preferată de înghețată a Doinei este ciocolata neagră, eventual și iaurtul. Dacă vă găsiți vreodată invitați/invitate la Radio Cluj, poate vă ajută această informație ca să faceți o impresie bună.


Acest material a pornit de la un interviu realizat de Teodora Dumitroaea, Luminița Florea și Teodora Moscu, la atelierele noastre clujene. În urma lor, s-a format redacția voluntară media.hub Cluj, găzduită de partenerii noștri de la Casa Tranzit. Am încheiat înscrierile la finalul lunii martie, dar suntem în continuare în căutare de voluntari, așa că porțile noastre fizice și virtuale vă vor fi deschise, dacă doriți să vă alăturați proiectului.

Editare material: Radu Eremia

Corectură și layout: Iulia Dromereschi

Mulțumiri călduroase Doinei Gecse Borgovan și Casei Tranzit!

2
Teodora Dumitroaea
Mereu mi-au plăcut poveștile. Și mereu mi-au plăcut oamenii. Iar când legi oamenii de povești, ajungi la viață, la comunitate, la ideea de a primi și de a oferi.
Luminița Florea
Sunt din Târgu Mureș și studiez Comunicare și Relații Publice în Cluj-Napoca. Vreau să îmi creez viața în jurul evenimentelor, în jurul necunoscutului, un fel de aventură de a căuta povești și de a le spune mai departe. Îmi place să spun despre mine (iar dacă ajung faimoasă, acesta va fi motto-ul meu): „Zona mea de confort se află în afara zonei de confort.”)