Afișul oficial al festivalului

TIFF .21 | Mother Lode: Când aurul nu strălucește

Poveste sumbră, bazată pe fapte reale și ecranizată de regizorul italian Matteo Tortone, Goana după aur (Mother Lode) este o experiență dură, dificilă și apăsătoare despre străduință, aur și viață. Coborârea în mină a protagonistului Jorge (José Luis Nazario Campos) reprezintă atât o coborâre metaforică în iad, cât și o îndepărtare de lumea pe care o cunoaște.

Jorge este un taximetrist umil din Peru care, după ce-și pierde mașina, decide să își ia la revedere de la soția și fiica sa pentru a lua drumul minelor peruviene. Mină cu mină, ne aflăm alături de Jorge în încercările sale de a face bani pentru a-și ajuta familia, dar, totodată, observăm urmările noului său mod de viață.

 

O scenă alb-negru cu un băiat care se uită în zare din Goana după aur
Goana după aur – 2021 (FOTO icsgilm.org)

O lume întunecată

Zonele sălbatice și muntoase peruviene, filmate în alb-negru, au fost o alegere excelentă ca fundal pentru această poveste. Aceste minuni ale naturii, prin măreția lor, amplifică sentimentul de apăsare, de anxietate și sunt precum un avertisment pentru greutățile care vor urma.

 

Citește și: TIFF .21 | Enter the Void: Drumul anevoios al renașterii

Aceste sentimente își găsesc o nouă manifestare în a doua parte a documentarului, prin modul în care minele sunt filmate precum niște macrocosmosuri. Ajunși în mină, alături de protagonist, observăm fiecare piatră, tunel, lopată și echipament ruginit, în toate detaliile lor. Acestea dezvoltă în continuare aceeași atmosfera sumbră și apăsătoare, dar printr-un accent pe detaliile minuscule.

Mother Lode FOTO TIFF
Mother Lode FOTO TIFF

Povestea unei afaceri cu diavolul

Aurul aparține diavolului” ne spune naratorul de la începutul filmului, și nu pot decât să fiu de acord. Drumul lui Jorge din Lima în minele peruviene este portretizat ca o coborâre în iad. Aș putea spune că reprezintă chiar o deconstrucție a persoanei sale. În primul rând, se îndepărtează de familie, motivul pentru care a ales să lucreze în mină. De exemplu, singurul mod în care poate vorbi cu soția sa este prin camera telefonului mobil. Din cauza semnalului prost nu poate vorbi destul, ceea ce îl izolează mai mult de cei dragi. În al doilea rând, putem observa că, treptat, sănătatea lui Jorge începe să slăbească, acesta tușind din ce în ce mai mult. În final, chiar și fidelitatea sa este pusă sub semnul întrebării, pentru că începe să petreacă din ce în ce mai mult timp cu fete din orașul în care este situată mina. Odată cu pierderea personalității sale, bucată cu bucată, observăm un schimb metaforic între Jorge-muritorul și diavolul-mină, prin care își sacrifică persoana, încetul cu încetul.

 

Citește și: TIFF .21 „Grota”: O meditație asupra vieții și a timpului

Această imagine este întărită genial prin naratorul filmului, care leagă prezența diavolului de mină. Adăugând un strop de misticism rafinat filmului, mina devine un altar pe care fiecare miner își aduce propria jertfă. Unii își pierd viața, iar alții sufletul. Chiar naratorul spune că filmul este fără sfârșit și că reprezintă povestea tuturor minerilor. Îți induce o stare meditativă și te face să te gândești cum acești oameni, precum Jorge, și-au jertfit cele mai importante părți din viață pentru un aur pe care abia dacă îl vedem în film.

 

O scenă alb negru din Goana după aur, cu un băiat stând jos, înconjurat de ustensile
Goana după aur – 2021 (FOTO cineuropa.org)

Recomand filmul exact pentru felul în care te face să-i vezi pe acești oameni într-o altă lumină și pentru modul ingenios în care pare bântuit de prezența diavolului, creat de superstiția naratorului.


O cronică scrisă de Cristian Radu

Editată de Radu Eremia

Corectată de Iulia Dromereschi

1
Cristian Radu
Bună, sunt Cristi de la Cluj! Pe scurt, sunt pasionat de istorie, artă și filosofie. În timpul liber pedalez, citesc și editez poze. Îmi place să-mi fac prieteni noi, să am experiențe noi și să învăț de la toți și toate.