Afișul oficial al festivalului

TIFF .21 | „Bucolic”: Povestea unui microcosmos

În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri au fost prezenți la TIFF .21 și au scris despre filmele pe care le-au văzut, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei a fost prima dată când au luat contact cu festivalul. Pentru toți a fost prima acreditare media pe care au dobândit-o la un festival de această amploare.


Documentarul lui Karol Pałka, Bucolic (Bukolika), bazat pe fapte reale, este atât un studiu cât și un portret al unei familii izolate de zgomotul lumii urbane. Departe de a fi o simplă cronică, lungmetrajul ne invită la o călătorie în micul univers al Danusiei și al Basiei, un univers încărcat de mit, religie și de frumusețea naturii.

 

După cum am menționat mai sus, filmul documentează viața celor două protagoniste: Basia și fiica ei, Danusia. Pe parcursul lungmetrajului, observăm că fiecare reprezintă un univers propriu. Basia este o fire religioasă, credincioasă, dar este convinsă că proprietatea este bântuită de fantome sau demoni. Danusia, în schimb, tânjește după mai mult și putem vedea, pe parcursul documentarului, dorința ei de a se apropia de lumea orașului pe care mama ei lăsat-o în urmă.

Frumusețea melancoliei

Un element puternic al filmului este atmosfera grea, apăsătoare, care te duce cu gândul la poeziile bacoviene. Este puternic indusă de cinematografia care profită de frumusețea sălbatică a zonei în care trăiesc protagonistele. Multe cadre pun accentul pe spațiile pustii, îmbrăcate în zăpadă. Doar câțiva copaci aduc o notă de negru, completând acest peisaj monocromatic.

Citește și TIFF .21 | Mother Lode: Când aurul nu strălucește

Trecerea timpului este indicată de o salcie pe care o vedem în fiecare anotimp, devenind aproape un alt personaj al filmului. Pentru mine, această pustietate, împreună cu izolarea celor două, mi-a indus o stare ușoară de neliniște și de solemnitate. Neliniștea este întreținută și de monologul Basiei care, treptat, pe parcursul filmului, descrie o apariție fantomatică.

 

Scenă din Bucolic
Bucolic (FOTO ethnocineca.at)

În același mod, cinematografia ne oferă încă o fereastră fascinantă în viața celor două prin tehnica de filmare din interiorul casei lor. Putem vedea, într-un mod plin de viață, fiecare detaliu al căminului, de la pereții vechi și crăpați, până la suporturile pentru lumânări, care par a avea o sută de ani. Toate aceste detalii, care au fost minuțios filmate, ne „povestesc” cum trăiesc cele două la limita dintre ruină și existență.

 

Un gol greu de umplut

Deși Basia și Danusia trăiesc împreună, unele dintre momentele pe care le surprindem în documentar indică existența unui conflict și al unui motiv puternic pentru acesta. Danusia, față de mama ei, vrea să se apropie mai mult de lumea de afară, de lumea orașului, a civilizației.

 

Scenă din Bucolic
Bucolic (FOTO icsfilm.org)

Mi se pare genial modul în care Pałka reprezintă acest gol pe care ea vrea să-l umple. De exemplu, ea are un telefon mobil, singură legătură cu lumea de afară, la care vorbește cu o singură persoană, Franek. Ea e singura care aduce obiecte noi în casă, cum ar fi un radio/CD player. Mai mult, prima melodie a aparatului este chiar Mozart, un simbol al culturii, al lumii civilizate.

 

Un conflict de lumi

Conflictul dintre mamă și fiică se manifestă direct, prin ceartă, și indirect, prin mici detalii surprinse de camera de filmat. Basia, prin monologul ei despre fantome, m-a făcut să mă gândesc la ideea de moarte, prin modul ei obsesiv în care discuta despre acest subiect. Mai mult, față de Danusia, singură ei legătură cu lumea exterioară o reprezintă drumul periodic la biserica satului.

 

Scenă din Bucolic
Bucolic (FOTO ec1lodz.pl)

Astfel, putem vedea cum Basia și-a acceptat condiția, pe când Danusia se revoltă împotriva acestui stil de viață. Dacă Basia este o catolică devotată, Danusia, prin lentila lui Pałka, mi-a adus aminte de imaginea păgânului antic și a ideii de viață. Dansul ei, plin de energie, în fața unui foc, este asemeni celui executat de o adoratoare a lui Bacchus din antichitate.

Recomand vizionarea acestui film pentru atmosfera apăsătoarea a pustietății, pentru conflictul dintre protagoniste și pentru modul în care toate acestea se leagă într-un context aproape banal.


O cronică scrisă de Cristian Radu
(departamentul #cinematics)

Editată de Radu Eremia

Corectată de Iulia Dromereschi

Layout: Diana Hîncu

0
Cristian Radu
Bună, sunt Cristi de la Cluj! Pe scurt, sunt pasionat de istorie, artă și filosofie. În timpul liber pedalez, citesc și editez poze. Îmi place să-mi fac prieteni noi, să am experiențe noi și să învăț de la toți și toate.