Eu m-am născut în mijlocul escrocheriei. Am venit pe lume cu o minciună pe buze și cu abilitatea de a zâmbi și de a fermeca, la fel ca mama. Șarm îl numesc unii oameni. Util este ceea ce e de fapt. Să vezi în sufletul cuiva și să te adaptezi în funcție de asta, instantaneu, să îi oglindești sufletul? Nu este nici un dar, nici un blestem. Este doar o unealtă.”
Deja te-a fermecat cartea Fetele care am fost cândva, doar cu acest citat? Ai chef de o lectură alertă, plină de acțiune, cu personaje care au ocazia să se dezvolte sub ochii tăi, în ciuda ritmului accelerat, precum și de iz de feminism, descoperirea sinelui și reprezentări queer?
Dacă ești convins/ă deja că această carte este pentru tine, poți să plasezi comanda fără a mai continua să citești recenzia. Dar, dacă încă ești în dubii, sau îți dorești să descoperi mai multe puncte forte sau chiar puncte slabe ale cărții, rândurile de mai jos îți oferă soluția.
Despre ce este vorba, mai exact?
Personajul principal, Nora O’Malley, își dorește cu disperare să scape mai repede de situația stânjenitoare în care este pusă: trebuie să se întâlnească în fața băncii cu Iris (actuala ei iubită) și Wes (fostul ei iubit, care a descoperit foarte recent relația dintre cele două) pentru a depune împreună o sumă de bani, strânsă pentru caritate. Iar ceea ce ar trebui să fie 20 de minute neplăcute se transformă în agonie, frică și situații limită, fiindcă banca este jefuită, iar persoanele aflate înăuntru devin ostatice.
Asta înseamnă, pe lângă cei trei, o femeie, casierița băncii, paznicul băncii și o fetiță. Așa începe o luptă contra cronometru. Totuși, adevărata bombă cu ceas o reprezintă trecutul complicat și sfâșietor al Norei, nu cei doi bărbați înarmați.
Cartea te ține în priză încă de la primele pagini, prin ritmul alert, capitolele scurte, încărcate de acțiune, personajele care îți stârnesc curiozitatea și o stare de tensiune permanentă. Povestea este spusă de Nora, iar perspectiva alternează între momentul actual, al spargerii, și secvențe din trecutul protagonistei și viețile pe care le-a dus. Și da, ai citit bine. Viețile. Fiindcă este greu de spus cine este Nora, de fapt. Mama ei era o escroacă. Adesea, juca rolul unei mame singure, cu un copil nespus de dulce. Pentru că nimeni nu ar suspecta o mama cu un copil atât de adorabil, nu?
Citește și Ofsaid: un volum de poezii „must read”
Trebuie să recunosc că eram mult mai curioasă de această perspectivă decât de jaf, deși, ținând cont de situația-limită din prezent, ar fi trebuit să fiu mai implicată emoțional. Nu îmi dau seama dacă a fost „vina” mea, fiind o cititoare mai degrabă pasionată de personaje și de trecutul lor, sau dacă a fost „vina” autoarei, fiindcă a construit trecutul mai minuțios, într-un număr mai mic de pagini și cu întâmplări cu un impact puternic, prezentul rămânând în umbră.
Evenimentele par prezentate pentru a contura personajul principal și a arată ce înseamnă să fii puternică. Cred că ambele planuri narative ne oferă o perspectivă foarte bună asupra Norei.
Cine este Nora O’Malley?
Protagonista este un personaj foarte bine conturat pe parcursul întregii lecturi. Suntem martori la evenimentele care au marcat-o și descoperim fetele care a fost.
Rebecca. Samantha. Haley. Katie. Ashley. Fetele care am fost cândva. Fiicele perfecte ale femeilor cărora mama le-a jucat rolul ca să își păcălească nușterii. Fiecare fată eram eu, dar diferită.”
Nora este acel tip de personaj nici bun, nici rău. Nu este pictată în nuanțe de alb și negru, ci într-un gri deschis. Felul în care complotează cu mama ei este un lucru rău, evident. Totuși, la vremea aceea era doar un copil, care făcea tot ce îi spunea singurul adult din viața ei. Era de așteptat ca la o vârstă atât de fragedă să fie manipulată ușor și să fie nevoită să se supună. Ținând cont de cât de mult a suferit, nu o putem judeca dur.
Pe parcursul cărții, are ocazia de a-i ucide pe cei care au rănit-o. Și, de fiecare dată, ezită datorită umanității din ea, chiar dacă nu este cea mai bună idee să-și lase dușmanii în viață. Iar în momentul în care jaful are loc, după ce iese din șocul inițial, uneltește cu măiestrie un plan de evadare. Își dorește să îi vadă pe toți în siguranță, cu prețul propriei vieți. Ba chiar face salvarea fetiței prioritatea ei numărul unu. Încearcă să manipuleze infractorii, iar în cazul în care un plan nu merge, improvizează un altul.
Citește și CĂRTICEALĂ | „Amândoi mor la sfârșit”: Viață în contratimp
Ce am apreciat la Nora este puterea de care a dat dovadă în toți acești ani. Adesea, ni se spune despre ședințele de terapie, nopțile de nesomn, fricile, lipsa de încredere și obiceiurile de care nu s-a descotorosit încă. Trauma se resimte chiar și după mulți ani.
Am fost mult prea multe fete diferite pentru a avea o înțelegere profundă a persoanei care sunt eu cu adevărat, și nu știu ce să fac cu niciuna dintre bucățelele acestea. Toate fac parte din mine. Toate sunt folositoare. Toate sunt un pic distructive… iar asta a fost mereu problema mea.”
M-am săturat atât de tare să mai plâng din cauza lor… a acelor fete și a ceea ce i s-a întâmplat fiecăreia dintre ele. Mama și chestiile în care m-a băgat… și cum mi-am croit drum cu ghearele ca să ies din ele.”
Însă viața merge mai departe, iar Nora învață, cu timpul, cuvinte ca iubire, familie și prietenie. Lee, sora mai mare a Norei, este protectoare, fără a o îngrădi. Își respectă promisiunile, o ajută să scape de mama lor și încep o nouă viață împreună. Iris este un personaj plin de viață, cu o fire blândă și un stil vestimentar fascinant, periculoasă, iubitoare și iertătoare.
Am iubit-o pentru cine era și mi-aș dori să găsesc personaje asemănătoare ei și în alte lecturi. De Wes nu m-am atașat atât de tare, dar mi-a părut rău pentru el, căci nici el nu a avut o viață frumoasă. Prietenia lui cu Nora este un factor-cheie în evoluția ambelor personaje. Din nefericire, mi s-a părut că autoarea nu l-a pus în valoare atât de tare pe cât ar fi putut, adesea lăsându-l de o parte.
Realități, așteptări și păreri
Nu în ultimul rând, doresc să fac cunoscute anumite aspecte ale cărții, astfel încât fiecare cititor să fie conștient la ce anume se înhamă. Cartea este descrisă adesea drept un thriller alert, cu personaje queer și cu replici feministe. Lucru cât se poate de adevărat, deși nu ar trebui să vă așteptați ca aceste aspecte să fie la cote maxime. Spre exemplu, aspectul queer nu este o temă principală, ci mai degrabă o notă de subsol. Da, Nora este bisexuală și da, Iris este lesbiană, iar mama ei nu știe, dar cam atât. Notele feministe sunt mai dese, ce-i drept.
Din nefericire, acestea pot fi adesea agresive. Exceptându-l pe Wes, toți bărbații sunt niște entități îngrozitoare, care fac numai rele pe lumea asta. Și nu avem nici măcar o figură paternă care să aibă un strop de umanitate. Într-adevăr, jumătate din carte, mama Norei alege bărbați îngrozitori drept ținte, iar în cealaltă jumătate, personajele sunt închise în bancă (și e clar că jefuitorii nu sunt oameni de treabă), dar chiar nu putea exista un bărbat „funcțional” în toată cartea?
Un alt lucru care trebuie evidențiat este lista de trigger warnings. Există multe aspecte care ar putea deranja cititorul, precum: abuz domestic, abuz de minori, violență, pedofilie și multe altele. Așa că nu uitați să verificați mai întâi o listă completă pe internet, dacă sunteți mai sensibili.
În final, în ciuda acestor aspecte, eu una m-am bucurat de poveste și, dacă sună precum ceva ce ți-ar plăcea, ți-o recomand cu drag. Sunt sigură că toate fetele pe care Nora le-a mimat de-a lungul vieții vor trezi ceva în tine.
Rebecca m-a învățat să mint. Samantha m-a învățat cum să mă ascund. Hailey m-a învățat cum să lupt, Katie m-a învățat să mă tem. Ashley m-a învățat să supraviețuiesc.
Nora a pus în practică tot ce a învățat.”
O recenzie scrisă de Bianca Tinca
(departamentul #cărticeală)
Editată de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu