Pensiunea Lazăr, situată pe Valea Lotrului, ne-a fost casă timp de patru zile, în care am descoperit un loc minunat, unde nu doar priveliștile și liniștea te încântă, ci mai ales gazdele și stilul lor inconfundabil de a pune în valoare o gastronomie adaptată fiecărui grup de vizitatori.
Ne-am urmărit cu atenție gazdele în zilele petrecute la Școala de iarnă pentru jurnalism participativ și am discutat pe larg cu Andreea Lazăr, una dintre proprietarele pensiunii din Valea Măceșului. Alături de sora sa, Alexandra, ea se ocupă de la A la Z de bunul mers al lucrurilor. Iar când spunem că surorile Lazăr se ocupă de tot, nu exagerăm: gătesc, sparg lemne, au grijă de obiectele de interior din pensiune, dintre care multe sunt făcute manual, din materiale reciclate.
Așadar, să pornim la drum. Povestea locului începe în iunie 1995, când aici au fost primii oaspeți oficiali, iar în 1998 Pensiunea Lazăr a devenit prima pensiunea agroturistică acreditată de Ministerul Turismului pe Valea Lotrului. În spatele acestor ani stau multe întâmplări care au influențat familia Lazăr: mutarea în Valea Măceșului, în 1991, începerea renovării casei cumpărate și primii pași către o pensiune. Calea către pensiune a fost deschisă de cereri succesive pentru închirierea unei camere, care s-au înmulțit până când familia Lazăr a decis să deschidă oficial porțile pentru o afacerea proprie.
Revelionul care a spart gheața
„Prin vara lui 1993-1994, băieții care veniseră anterior au venit în număr mai mare și au spus: Noi vom face Revelionul la dumneavoastră, într-un garaj de mașină». Le-am zis ca nu prea sunt pe craca lor. Aveam ieșire prin spate și au spus să spargem o ușă să avem intrare în casă. Din garaj de mașină, repet. Și uite așa am făcut primul Revelion, în 1994, într-un garaj, cu o sobă de tablă și asfalt pe jos, și cu scara de lemn, ca să urce. În 1995 am organizat bine treburile și am dat drumul oficial. Am pus un scaun în drum și o tablă așezată, unde am scris: «Camere de închiriat»”, ne-a povestit Andreea.
În 2004, familia a început construcția actualei pensiuni, în prezent cu patru etaje, pentru că începeau să se schimbe cerințele la locurile de cazare, de la baie în fiecare cameră până la alte aspecte. Rezultatul din prezent este o pensiune cu 60 de locuri de cazare, una dintre cele mai mari din toată zona.
Pandemia, o pauză de care a fost nevoie
Dacă pentru mulți pandemia a fost un cumul de neliniști și de întrebări despre ce vor face în viitorul apropiat, pentru familia Lazăr a oferit prilejul unei pauze de la o activitate intensă, pe care o aveau de ani buni. „Pentru noi, pandemia a fost cea mai mare mană cerească posibilă și imposibilă. A fost momentul când nimeni nu a cerut nimic de la noi. Ceea ce a fost benefic pentru noi – de fapt, pentru sănătatea noastră. Eram într-un cerc vicios ,din care nu puteam ieși. Și atunci, stând în liniște și neavând oaspeți și pe nimeni care să ne ceară ceva, am putut să ne gândim la noi ca oameni, să ne ocupăm de plăcerile noastre. După pandemie a fost primul an în care am avut cele mai frumoase flori pentru că, dacă faci mâncare, nu poți să ai grijă de flori”, ne-a povestit Andreea.
Dar pauza s-a terminat repede. Din momentul ieșirii din starea de urgență, rezervările au început să curgă. Acum, le calcă din nou pragul toate categoriile de persoane, fiind tratate la fel. Iar gazdele cer, la rândul lor, respect, mai ales că unii au tendința de a subestima pregătirea și experiența celor de la pensiune, deși Andreea și Alexandra au studii în domeniu, precum și plecări în afara granițelor, de unde au acumulat cunoștințe. Faptul că pensiunea e într-o zonă mai izolată nu înseamnă că și oamenii de aici sunt la fel. Iar cei mai mulți dintre clienți apreciază atmosfera și profesionalismul, gastronomia și ceea ce pot face în zona Văii Lotrului.
Au fost și momente grele, cum a fost cazul decesului doamnei Lazăr, cea care fost unul dintre stâlpii pensiunii. Așadar, întreaga afacere a devenit responsabilitatea celor două surori, mai ales că tatăl acestora a trebuit să se ocupe de numărul mare de animale. Zi-lumină, surorile Lazăr s-au ocupat de toate aspectele legate de gestionarea unei pensiuni, de la lucrări de întreținere, funcționarea echipamentelor, produse proaspete și așa mai departe. Ori de câte ori a fost posibil, au făcut și modificări. De exemplu, pensiunea a ajuns să aibă patru nivele, nu doar două.
Planuri de viitor
Printre planurile pentru viitorul apropiat este și înlocuirea unei părți din mobilier. Dar nu oricum, ci prin punerea în evidență a materialelor rustice, promovarea sustenabilității, mai ales într-o zonă înconjurată de atâtea frumuseți ale naturii.
Înainte de a prezenta câteva opinii ale participantelor de la Școala de iarnă, menționăm că o a doua parte referitoare la pensiunea Lazăr și la surorile Andreea și Alexandra va trata exclusiv teme gastronomice, de sustenabilitate și posibilitățile de relaxare de pe Valea Lotrului.
Pensiunea Lazăr ne surprinde cu palete diversificate de mâncare, având bucate din bucătăria ardeleană, moldovenească, muntenească și, bineînțeles, oltenească. Rețetele delicioaselor preparate sunt transmise din generație in generație în familia Lazăr, pe masă aflându-se, dintotdeauna, mere murate, chifteluțe din dovlecei, borș de sfeclă, cât și alte rețete cu care gazdele și-au impresionat clienții.
Despre rețete am aflat ca au suferit modificări de-a lungul timpului, proprietarii jucându-se cu tot felul de combinații de condimente, pentru a oferi bucatelor un gust interesant, și o aromă deosebită, care să rămână pe papilele gustative ale tuturor celor care trec pragul pensiunii. Pe lângă învățăturile mamei, emisiunile gastronomice au reprezentat un reper pentru Andreea și Alexandra, care au încercat să „fure meserie” din fața micilor ecrane. Andreea ne-a mărturisit că nu le-au ieșit întotdeauna combinațiile de condimente, în încercarea lor de a asocia gusturile, dar pasiunea pentru gastronomie le-a făcut să continue, ajungând astfel la gustul autentic de astăzi. Felurile de mâncare sunt adaptate după plăcerile și nevoile oaspeților (Romina Bălașa)
Theodora Lăzărescu, voluntară în redacția noastră vâlceană și participantă la Școală: „Pensiunea Lazar transformă chiar și o „evadare” de weekend într-o experiență cu adevărat unică. Departe de agitația urbană și totuși aproape de oameni, liniștea poate fi găsită atât în colțurile pensiunii, cât și afară. Pe lângă mâncarea tradițională gătită chiar din produsele fermei familiei și camerele aranjate în stil autentic românesc, pensiunea oferă și alte activități pentru petrecerea timpului, la care puteți participa indiferent de vârstă.
Ce face cu adevărat specială pensiunea? Într-o lume în care găsești cu ușurință un loc de cazare în orice zonă ți-ai alege, este din ce în ce mai greu să te poți afirma cu lucruri deosebite. Pe mine cel mai mult m-au impresionat simplitatea locului, naturalețea, ospitalitatea gazdelor. E un sentiment minunat să te trezești dimineața, să respiri aerul curat de munte în timp ce îți savurezi cafeau și privești fălnicia munților ce se poate vedea chiar de la balcon. Dacă vrei o deconectare totală, zona este una favorabilă, deoarece vei duce lipsă de semnal în totalitate. Totuși, daca mai ai câteva lucruri de rezolvat sau câteva poze de postat pe social media, internetul este foarte bun, cu WiFi la fiecare etaj al pensiunii.
Peisajul iernatic învăluie clădirea pensiunii într-o atmosferă de basm, iar frigul de afară se află în contrast cu atmosfera caldă din casă. Gazdele primitoare introduc turiștii în atmosfera copilăriei la bunici, la țară, prin atenția lor față de cele mai mărunte detalii și grija ca toți cei care calcă pragul pensiunii să aibă parte de o vacanță confortabilă.
La Pensiunea Lazăr, mâncarea nu reprezintă niciodată o grijă pe care turiștii să o aibă, deoarece gazdele pun la dispoziția acestora feluri de mâncare gustoase și proaspete. Acestea se asigură că turiștilor le sunt îndeplinite toate dorințele gastronomice. Acest lucru nu înseamnă însă că nehotărâții au motiv de îngrijorare, deoarece doamnele de la pensiune se ocupă de realizarea unui meniu diversificat, din care este imposibil să nu îți pui două porții dintr-un fel. Majoritatea produselor alimentare folosite provin chiar din ferma gazdelor. Dacă veți fi suficient de norocoși, veți avea ocazia să admirați văcuțele din fermă pășunând în curtea pensiunii – un peisaj de neratat. Bunătăților culinare li se adaugă siropul de casă de neegalat, ce este pus la dispoziția turiștilor pe tot parcursul zilei.
Acest material este primul realizat în cadrul Școlii de jurnalism participativ de la Voineasa, organizată de Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune, cu sprijinul Fundației Comunitare Vâlcea – prin programul Vâlcea Forest Run 2021, Pensiunii Lazăr din Voineasa și prietenilor clujeni de la HintPoint.
Pentru realizarea sa am lucrat în echipă completă, însă procedeul și etapele vor fi descrise într-un material separat, pe care-l vom publica până pe 28 februarie. Vă rugăm să ne urmăriți și să vă puneți la curent și cu tot ce facilitează în județul Vâlcea Fundația Comunitară.
Redactare: Romina Bălașa, Delia Buiculescu, Ana Chima, Theodora Lăzărescu
Editare, corectură, layout: Iulia Dromereschi, Radu Eremia
Fotografii: Romina Bălașa, Delia Buiculescu, Ana Chima, Theodora Lăzărescu, Oana Stănișor, Oana Zăuleț, Iulia Dromereschi