Dacă în prima parte a materialului despre Pensiunea Lazăr am putut cunoaște istoria familiei care stă în spatele acestui loc de pe Valea Lotrului, în partea a doua discutăm despre comorile ascunse din zonă: tot ce înseamnă gastronomie, de la mâncare cu gust până (re)descoperirea unor arome (pierdute) și împletite într-un mod de neuitat, dar și despre sustenabilitate, prin punerea în valoare a unor obiecte aparent simple.
Frumusețea zonei merită fructificată, așa că Andreea Lazăr, una dintre gazdele noastre de la pensiune, s-a gândit că ar fi o idee bună ca pe Valea Lotrului să existe un „drum al colibelor”, așa cum este acum la Sibiu. Problema este că alți oameni din zonă, deși din același domeniu, „nu au deschidere către un turism sustenabil”.
Citește și: Familia Facefood: comunitatea din jurul unei cafenele
Ideea simplă este că turiștii trebuie să vadă dincolo de pârtia de schi, frecventată doar iarna. Există viață în zonă și vara. Casele tradiționale ar trebui puse în valoare și „săpat” după elemente care arată uneori o specificitate necunoscută până și celor pasionați. De exemplu, Andreea ne-a mărturisit că așteaptă găsirea unei cărți unde se face referire la faptul că întreaga Valea a Lotrului a fost sub tutela Mânăstirii Cozia, iar oamenii depindeau de acest lăcaș de cult.
Cultivarea gusturilor
„Plăteau bir către mânăstire în păstrăv. Eu, până anul trecut, nu am auzit această istorisire, și am 40 de ani și sunt născută și crescută pe valea asta. În momentul în care am auzit că păstrăvul a fost la loc de cinste m-am gândit la faptul că în zonă sunt păstrăvării, dar ele nu sunt puse în valoare. Cresc peștele și atât. Nu pun peștele pe un piedestal. Toată lumea știe de păstrăv la grătar. Lumea nu înțelege. Păstrăvul la grătar este, de fapt, un pește fad. Nu are grăsime și trebuie să-i pui unt. Sau să-i faci o saramură, dar lumea nu știe să facă o saramură aici”, ne-a povestit Andreea.
Citește și: Destinații ieșene: Hai „la steag”!
Aici, discuția noastră a intrat pe făgașul gastronomiei la Pensiunea Lazăr. Gazda noastră de la Voineasa ne-a vorbit minute în șir despre bogăția munților. „În natură sunt multe lucruri pe care putem să le mâncăm. De la microplanta de fag, de exemplu: din ghindă iese o frunzuliță. Noi am făcut salată cu acele frunzulițe. E genială și e proteică. Poți face făină, să adaugi în pâine. Untișorul e o plantă verde, prima care iese primăvara, pe care căprioarele caută să o mănânce, tot pentru cantitatea mare de proteine. Există o ciupercă numită usturoi. Are acest gust și crește la noi în țară și la noi în zonă. La noi, singurele ciuperci culese sunt ciupercile de fag, gălbiorii și hribii. Asta a distrus din flora spontană a munților, pentru că s-au cules până la epuizare și nu s-a mai dat voie să se reproducă. În schimb, sunt o grămadă de alte ciuperci pe care lumea nu le mai mănâncă. E adevărat, sunt periculoase (n.r. – dacă nu le recunoști), dar se mănâncă”, povestește Andreea.
Plante și condimente uitate, readuse la viață
De altfel, co-proprietara Pensiunii Lazăr ne-a oferit și exemple de plante pe care ajungem să le cunoaștem, dacă le trecem pragul, cum ar fi cimbrișorul cu gust de lămâie, zmeura pură pentru ceai, sovârful, roiniță, tija de rubarbă și multe altele.
Citește și: Pe aripile vântului, la Vâlcea. Interviu cu Livia Morega
„Sunt o grămadă de plante pe care acești munți le oferă. Există un cimbrișor, singurul din cele 380 de specii, care are un gust de lămâie. Este singurul din specia lui (…) Anul trecut am cules inclusiv trifoi roșu și trifoi alb. Am găsit într-o carte că este foarte bun și așa este. Am găsit în magazinele chinezești faimoasele noastre margarete, pe care chinezii ni le vând nouă. E un ceai extraordinar”, ne-a mai povestit Andreea despre descoperirile lor culinare.
Pensiunea Lazăr a devenit, cu timpul, un centru al schimbului de experiențe culinare, iar gazdele și-au șlefuit abilitățile gastronomice odată cu experiența și datorită diferențelor culturale aduse pensiunii de către turiștii străini. Spre exemplu, la pensiune șnițelele nu au niciodată același gust, fiind condimentate și preparate în mod diferit de fiecare dată, iar legumele sunt gătite inclusiv după o rețeta specifică din Cambodgia. „Am avut aici, cazată, o fată din Cambodgia, care ne-a învățat să facem niște legume geniale!”, a exclamat Andreea.
Meniurile sunt adaptate și după tipicul musafirilor. „Nu-i vom putea da unui copil de șapte ani de-acum să mănânce iahnie de fasole din ceaun, sau balmoș”, a râs Andreea. „N-o să puteți mânca nici voi balmoș, căci v-ar fi rău. La stână se fac, de exemplu, niște cartofi prăjiți în untură și apoi zobiți cu brânză și cu smântână. V-ar cădea greu, nici nouă nu ne-ar fi bine să-i mâncăm. Și atunci, am încercat să adaptăm totul în funcție de nevoile fiecăruia.”
Recunoaștere din partea Chefi la cuțite
Creativitatea gazdelor de la Pensiunea Lazăr nu are limite. Un desert pe care îl încearcă toți cei care le trec pragul este reprezentat de papanși. Acești papanași au propria lor poveste: au luat și cuțitul de la show-ul culinar Chefi la cuțite, adică au trecut de preselecții. Alexandra Lazăr a fost cea care i-a impresionat pe chefii celebri de la emisiunea culinară. A fost un fel de test, pentru că nu a mers mai departe la show. Era adepta produselor gustoase, nu ale celor frumos așezate într-o farfurie, după cum ne-a povestit Andreea.
Un rol în motivarea surorilor Lazăr în a-și explora mai departe pasiunea l-a jucat și Gabriela Solomon (Fundația Comunitară Vâlcea). Cu o experiență de teren de invidiat, după organizarea a numeroase brunch-uri cu specific regional în Oltenia și Muntenia, prin proiectul Gate to Romania, al cărei co-fondatoare este, Gabi a fost cea care le-a încurajat să meargă mereu mai departe. Le-a făcut cunoștință cu oameni din același domeniu, „ne-a dus la Făgăraș, unde am cunoscut-o pe Dana, o doamnă extraordinară, care ne-a spus lucruri pe care am reușit imediat să le punem în aplicare, lucruri care, pentru noi, erau firește; deja inventam chestii, le puteam asocia. Faimosul curry, pe care-l cumpărați din comerț, nu e același pe care-l putem aduce din Turcia, sau de unde o fi. Pe la noi au trecut și străini, care ne-au pus pe masă gusturile lor, iar noi le-am învățat”, a povestit Andreea Lazăr.
În loc de concluzie, avem o invitație: vizitați Valea Lotrului și opriți-vă la Pensiunea Lazăr! La Școala de iarnă pentru jurnalism participativ de la Voineasa am avut șansa de a petrece patru zile aici și de a ne simți mai răsfățați decât acasă, când aveau grijă de noi mamele și bunicile. Am respirat aer proaspăt, am admirat vițelușii, ne-am minunat de dulceața siropului și de creativitatea culinară, și mai ales am ascultat vocea caldă a Andreei și am admirat etichetele ordonate de pe borcanele cu zacuscă, sos de ardei și felurite gemuri, care sunt disponibile pentru vânzare. N-aveți cum ști ce am simțit și ce am gustat, dacă nu decideți să încercați.
Aici aveți datele de contact ale pensiunii, dar și o mini-galerie care să vă poarte încă puțin printre tot ce-i minunat acolo:
Trupa în formulă cu Ioana & bannerul HintPoint FOTO Oana Zăuleț
Trupa în formulă cu Oana FOTO Ioana Stănișor
Redactare: Romina Bălașa, Delia Buiculescu, Ana Chima, Theodora Lăzărescu
Editare, corectură, layout: Iulia Dromereschi, Radu Eremia
Fotografii: Oana Stănișor, Oana Zăuleț, Iulia Dromereschi