Ediția a 13-a a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest a adus cu sine multe filme fenomenale, printre care și Decision to leave al lui Park Chan-wook. Filmul a fost primit favorabil la Festivalul de Film de la Cannes, anul acesta. A obținut premiul pentru cel mai bun regizor.
Iubit de public și la Chunsa Film Art Awards, Buil Film Awards și Critics Choice Awards Asian Pacific Cinema & Television, filmul a câștigat premii și în alte festivaluri internaționale.
Filmul urmărește povestea lui Hae-jun (jucat de actorul Park Hae-il) și a lui Seo-rae (portretizată de Tang Wei). El, detectiv, ea, soția unui bărbat care a murit în circumstanțe misterioase, în timpul unei drumeții. Cei doi se întâlnesc când Hae-jun trebuie să investigheze acest caz și se îndrăgostesc, chiar dacă el este căsătorit și ea este văduvă.
Sentimentele lui Hae-jun compromit investigația și, deși Seo-rae este evident implicată, inițial el refuză să accepte acest lucru. Însă, cu cât se apropie mai mult de aflarea adevărului, Seo-rae încearcă să șteargă orice dovadă ce ar putea-o lega de crimă. Așa se face că, atunci când el o confruntă, își dă seama că nu mai are nicio probă incriminatorie. Simțindu-se ruinat pe plan profesional, se mută împreună cu soția sa într-un alt oraș.
Citește și: Animest 2022 | „Ethel și Ernest” – O poveste de dragoste obișnuită
După o perioadă de liniște, dar și lipsită de entuziasm, Hae-jun se întâlnește cu Seo-rae, venită cu noul ei soț să locuiască în același oraş. Acesta moare la scurt timp, tot în circumstanțe necunoscute, iar Hae-jun este nevoit să deschidă o nouă investigație, însă fără să repete aceeași greșeală.
Un joc al contrastelor
Pe lângă faptul că Hae-jun și Seo-rae sunt, prin natura lor de polițist și criminală, total opuși, există și multe alte diferențe între cei doi. De exemplu, vin din culturi diferite: Hae-jun este coreean și Seo-rae are origini chineze. Există antiteze până și la nivel de suprafață: ea fumează, el s-a lăsat; el gătește, ea a mâncat la cină, mai multe zile la rând, doar înghețată. Și, poate cea mai semnificativă diferență, Seo-rae susține că în momentul în care dragostea lui Hae-jun a încetat, a ei abia a început.
Totuși, aceste opoziții devin din ce în ce mai nesemnificative pe parcursul filmului. Începem să ne dăm seama că cei doi nu sunt atât de mult antitetici, cât complementari. Seo-rae dezvăluie că își dorește să fie unul din cazurile nerezolvate ale lui Hae-jun, știind că acesta va fi obsedat de ea. Nu neagă natura lui Hae-jun, de detectiv, dar îi influențează concepțiile asupra lumii.
Cu bune și cu rele
Dacă este un lucru de admirat la acest film, acela este cum Park Chan-wook se folosește de fiecare aspect cinematografic pentru a ilustra o poveste de iubire înconjurată de moarte.
La nivel vizual, pe lângă faptul că este un film superb, prin imagistica sa aproape fotografică, există foarte multe detalii sugestive. Printre acestea se numără o scurtă scenă în care privim prin ochii unui bărbat mort peste care trece o furnică. Sau un moment îndelungat, care aduce în prim-plan rochia pe care o poartă Seo-rae. Această rochie se dovedește a fi cea purtată de ea în ziua morții soțului ei.
Citește și: Animest 2022: Despre mistificarea fericirii – „Le petit Nicolas”
Atât datorită actorilor excepționali, cât și dialogului în sine, Decision to Leave este unul dintre filmele poetice pe care am avut plăcerea de a le vedea. Ce este surprinzător este cum acest lirism nu s-a pierdut în mare măsură prin traducere, chiar dacă limbile asiatice sunt foarte îndepărtate de limba română.
Cronologia este de asemenea un element important cu care se joacă Chan-wook. Uneori primim răspunsurile și mai apoi întrebările. Acțiunea filmului se petrece aproape într-o ordine, dar nu chiar. Există scene în care cei doi interacționează logic pe un singur plan, dar pe ecran pe mai multe. De exemplu, când vorbesc la telefon, relaționează și fizic, apar față în față.
În plus, incertitudinea este una din prietenii buni ai regizorului Chan-wook. În comparație cu mulți alți regizori, ne transmite atât cât trebuie să știm, nu mai mult, dar nici mai puțin. Trecutul personajelor e puțin important, așa încât nu știm prea multe. Cine sunt exact Hae-jun și Seo-rae nu contează încât să descoperim adevărata lor personalitate. Ceea ce e important, e cine sunt unul față de celălalt și ce fațete ale identităților lor se schimbă ca urmare a acestei relații. Avem acces doar la universul lor.
Citește și: Nordic Film Festival | „Tigers” – despre sănătatea mentală a sportivilor
Din păcate, există și câteva lucruri care nu mi-au plăcut prea mult. Unul dintre ele este importanța dată tehnologiei. Putem să vedem foarte des, pentru câteva secunde bune, ce telefon folosesc personajele principale, fapt ce, în opinia mea, îi conferă uneori un aer de promovare. Există și câteva tentative de umor, câteva chiar reușite, dar, din păcate, și puțin repetitive.
À Bucarest
Un alt lucru, demn de menționat, este cum se percepe acest film aici, la București. Pelicula ne permite accesul la cultura cotidiană. Există elemente tradiționale, cum ar fi o scenă care se petrece într-un templu. Aceste elemente sunt rare și înconjurate de un urban familiar nouă. Contrastul dintre aceste elemente mi se pare foarte valoros. Ne arată, în același timp, cât de aproape și cât de departe suntem de experiențele culturale ale unui om obișnuit din Coreea de Sud. Ne face, așadar, să reevaluăm cât de diferită e viața oamenilor din acea parte a Asiei și cât de familiare ne sunt, totuși, multe aspecte.
Decision to Leave este un film care merită văzut din foarte multe motive. Arată o relație de dragoste complexă, între doi oameni care se raportează foarte diferit unul la altul. Actorii sunt foarte buni și relația, ilustrată pe mai multe planuri. Este o experiență vizuală pur și simplu incredibilă și, mai ales văzut prin prisma culturii noastre, reprezintă o poartă către viața sud-coreenilor.
Mai ales a celor care sunt detectivi pe nume Hae-jun, îndrăgostiți de femei pe nume Seo-rae, care și-au ucis primul soț.
O cronică de la Les films de Cannes a Bucarest de Antonia Dobre
Editată de Georgiana Cilian
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Radu Eremia