Afișul oficial al festivalului

TIFF .21 | „Familia adevărată”: Nu totul e ce pare a fi

familia adevarata cover
Familia adevărată – poster (FOTO imdb.com)

În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri au fost prezenți la TIFF .21 și au scris despre filmele pe care le-au văzut, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei a fost prima dată când au luat contact cu festivalul. Pentru toți a fost prima acreditare media pe care au dobândit-o la un festival de această amploare.

Familia adevărată, film francez apărut în 2021, în regia și scenariul lui Fabien Gorgeart, a fost primul film din cadrul EducaTIFF pe care am reușit să îl văd. Acesta ne prezintă povestea lui Simon, un băiețel de șase ani, aflat în grija unei familii de plasament. După cinci ani, tatăl său pare să își revină după moartea soției și să fie în sfârșit gata să aibă din nou grijă de băiețel.


Legăturile emoționale sunt peste cele de sânge

Din primele scene ale filmului, Simon pare să facă parte din familia care l-a luat în grijă încă de la vârsta de un an jumătate. Atmosfera pare de vis. M-am simțit de parcă vedeam imaginea unei familii perfecte, în care membrii comunică între ei și nu au probleme. Treptat, însă, situația degenerează puțin. Au loc din ce în ce mai multe certuri, se dezvăluie secrete și se produc altercații generate, în principiu, de situația lui Simon.

Băiețelul începe să meargă în fiecare sâmbătă la tatăl său, Eddy. Tatăl pare să fie pe calea cea bună și speră că, în curând, va fi în stare să aibă grijă din nou de fiul său. Acest lucru stârnește o avalanșă de probleme. Mamei sale adoptive, Anna, cât și întregii familii, le este greu să îl lase să plece. Motivul: tatăl său nu pare cea mai bună persoană și stârnește multe drame și intrigi.

 

După ce și-a petrecut aproape toată viața împreună cu familia de plasament, Simon preferă să stea cu aceștia și nu cu tatăl său, lucru care devine tot mai împovărător. Anna este, la rândul ei, foarte atașată de Simon și începe să uite că scopul ei este să îl ajute să se întoarcă la tatăl lui, nu să îl păstreze sub tutela ei. Iar tentația de a i se opune tatălui devine din ce în ce mai mare. Mai ales când băieții ei continuă să o pună în situații dificile și să spună cât de multe are de pierdut Simon cât este plecat.

Citește și TIFF .21 | „107 Mothers”: Fulgi și gratii în Odessa

Filmul a avut perspective multiple. Ne-a arătat situația prin ochii tuturor personajelor. Am simțit stresul celor doi soți, Anna și Driss, suferința copiilor, dar și disperarea lui Eddy de a-și recupera fiul. Toate aceste emoții sunt împachetate frumos, într-un ambalaj cu fundă, care te lasă ușor confuz. Nu știi exact ce părere ar trebui să ai, care ar fi soluția mai bună, pentru că, la urma urmei, fiecare are motivele lui, mai bune sau mai rele.

Am ajuns să fiu mult mai implicată emoțional în acțiune decât mă așteptam. Mi se părea înduioșător să văd toate activitățile și joculețele inventate de cei doi soți pentru copiii lor. Am fost foarte curioasă să văd cum se vor rezolva lucrurile pentru Simon și, în final, cred că totul a ieșit bine.

Ce înseamnă o „familie adevărată”?

La finalul proiecției a avut loc o discuție în care publicul, în special cel tânăr, a vorbit despre cum i s-a părut filmul și a pus diferite întrebări, dar unde am primit și explicații despre diferite detalii din film.

 

sala de cinema din timpul discutiei
FOTO Diana Hîncu

Cineva a mărturisit că nu i s-a părut neapărat realistă familia prezentată și că se îndoiește că există persoane care să aibă atât de mare grijă de copii pe care îi iau în custodie. Raluca Bugnar, moderatoarea discuției, ne-a împărtășit că există și cazuri de genul. Ba chiar regizorul s-a inspirat din realitate, deoarece mama lui a fost foster parent și a transpus multe lucruri din experiența personală și în film. S-a axat mai mult pe Anna, deoarece mereu l-a fascinat cum reușea mama lui să facă o asemenea muncă.

„Tot timpul am avut sentimentul că sistemul greșește.”

Și, ca să răspund și eu la întrebarea Ralucăi, legată de semnificația titlului, eu văd această familie adevărată într-un context ceva mai amplu și nu o leg neapărat de tema principală a filmului, mai exact situația lui Simon, mereu între două familii. După mine, în film am avut parte de o familie adevărată, ca toate celelalte. Oricât de perfectă părea inițial, are și ea probleme. Există conflicte mai mari sau mai mici, plânsete și neînțelegeri, și momente dificile.

Familia adevărată este un film simplu și în același timp de o mare importanță, mai ales pentru cei mici. Este numai bun de privit în familie, dar și singur/ă sau cu prietenii. Sigur o să vă atașați de micul Simon și veți începe să vă gândiți la posibile soluții pentru problema sa.


Un articol scris de Diana Hîncu
(departamentul #cinematics)

Editat de Radu Eremia

Corectat de Iulia Dromereschi

1
Diana Hîncu
Sarcasmul și ironia îmi sunt cele mai bune arme... deși uneori sunt însoțite de mult prea multe glume proaste și momente „stânjenante”.