Afișul oficial al festivalului

TIFF .21 | „107 Mothers”: Fulgi și gratii în Odessa

În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri sunt prezenți la TIFF .21 și scriu despre filmele pe care le văd, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei este prima dată când iau contact cu festivalul. Pentru toți este prima acreditare media pe care o dobândesc la un festival de această amploare.


18 iunie 2022. Afară să fie undeva la 25-26 de grade Celsius. Grăbită și într-o fugă demnă cel puțin de Jocurile Olimpice, reușesc să ajung în fața cinematografului „Florin Piersic”. Urma să ruleze filmul „107 Mothers” (107 mame) din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Aveam emoții. Era prima dată când participam la un festival în format fizic, când mergeam singură la un cinematograf, când mergeam cu transportul în comun în Cluj. O zi a premierelor.

 

107 mame
107 mame (FOTO imdb.com)

Sala de film a cinematografului era mare (sau, oricum, mai mare decât ce văzusem până acum). Rezervarea fusese făcută cu o seară înainte, iar spectatorii puteau ocupa orice loc din sală. M-am așezat în partea de sus – un vechi obicei ante-pandemic. După ce mi-am asigurat șederea confortabilă, au început să ruleze spoturile publicitare. Campanie după campanie, sponsor după sponsor. Dintr-o dată, ecranul și sala se întunecă. Începe filmul.

 

Citește și TIFF .21 „Grota”: O meditație asupra vieții și a timpului.

Producția cehă „107 Mothers” o are în rol principal pe Lesia, o tânără care trebuie să își petreacă următorii șapte ani din viață într-un penitenciar de femei din Odessa. Tocmai a născut primul ei copil și se pregătește să intre în lumea mamelor-deținute. Dar acolo tânăra mama găsește o lume a femeilor diferențiate doar de culoarea și modelul uniformei. 

Filmul începe brusc, chiar ușor violent. Nașterea lui Kolya (băiatul Lesiei) are tendința de a șoca spectatorul. Nu printr-un context nefavorabil pentru copil, ci pur și simplu prin acuratețea detaliilor și multitudinea acestora. După acest eveniment brusc, și care te introduce rapid în lumea filmului, lucrurile încep să se așeze. 

 

107 mame
107 mame (FOTO imdb.com)

Pentru mine, „107 Mothers”  a fost un ghid legat de cum arată viața femeilor din închisoare. Documentarea parcursului Lesiei (din sala de naștere, până la celulă și muncă în folosul comunității) mi-a oferit posibilitatea de analiză atât a relațiilor din penitenciar, cât și relația penitenciar-afară (Lesia și familia ei).

Acțiunea este întreruptă din când în când de mai multe reprize de interviuri cu alte deținute. În acest mod, autenticitatea poveștii inițiale se accentuează, iar spectatorii pot intra și mai mult în atmosfera rece a filmului. Chiar dacă și protagonista ajunge să răspundă la un astfel de interviu, nu intervenția ei este cea care mi-a rămas în minte. Undeva la jumătatea filmului, la o astfel de sesiune de interogatoriu, ajunge o doamnă în vârstă. Sinceritatea și răspunsurile ei scurte și ușor seci au provocat hohote de râs în toată sala.

 

Citește și TIFF .21 | Enter the Void: Drumul anevoios al renașteriiv.

Deși protagonista filmului e Lesia, recunosc că aproape tot timpul m-am uitat după Iryna, gardiana principală a penitenciarului. O femeie singură, la aproape 40 de ani, Iryna este cea care se ocupă de comunicarea dintre deținute și exterior atât prin ascultarea apelurilor de la vorbitor, cât și prin citirea și verificarea scrisorilor către penitenciar. Mi-a plăcut foarte mult modul ei de a fi. Chiar dacă este într-o rol cu foarte multă putere, sunt momente când apare la suprafață partea blândă și dornică de iubire. Despre Iryna aflăm mai multe și din discuțiile pe care aceasta le are cu mama ei: despre căsătorie, despre locul ei de muncă. Căldura pe care o emană, contra tuturor insecurităților ei, o fac cu adevărat să stea cu un pas în față în acțiunea filmului.

 

Totodată, cronologic vorbind, nu am putut localiza în timp acțiunea. Deși filmul a avut premiera în 2021, atmosfera și peisajul m-au dus cu gândul puțin mai departe în timp. Nici ținutele nu mi-au oferit prea multe indicii, iar tonurile acestora contribuie la starea generală de „rece” pe care ți-o oferă filmul. Atmosfera este accentuată și prin lipsa coloanei sonore, din când în când auzindu-se câte un cântec la radio. 

Recunosc că finalul a fost foarte confuz pentru mine. Mi-a lăsat foarte multe piste spre care aș fi mers, dar niciuna nu era plauzibilă. Deși frustrant, mi-a oferit o oportunitate foarte bună de introspecție atât la posibile piste, cât și la relațiile interumane care apar de multe ori în situații de criză. Legăturile din penitenciar, poveștile care le-au adus acolo și mai ales relația dintre gardiene și deținute, sunt principalul motiv pentru care chiar m-am bucurat, la intensitate maximă, de acest film.

 

„107 Mothers” a rulat în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Proiecția va fi reluată în data de 25 iunie 2022, la Cinema ARTA, începând cu ora 21:30. Vă invităm să vizionați cât mai multe filme din cadrul festivalului și, pe baza temei de anul acesta, vă încurajăm to make films, not war!


Un articol scris de Ioana Stănișor
(departamentul #cinematics)

Editat de Radu Eremia

Corectat de Iulia Dromereschi

Layout de Diana Hîncu

1
Oana Stănișor
Iubesc să desenez de când mă știu. Mai mult decât atât, vreau și încerc să aduc inovație în arta mea, mai exact să părăsesc mediul tradițional al hârtiei cea de toate zilele și să mă obișnuiesc cu ecranul și tableta grafică. Toate astea, în stilul meu caracteristic. Îmi place foarte mult să comunic, să cunosc și să creez conexiuni puternice cu oameni de la care am ce învăța.