Afișul oficial al festivalului

TIFF .21 | „Casa noastră”: Frica de schimbare

În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri au fost prezenți la TIFF .21 și au scris despre filmele pe care le-au văzut, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei a fost prima dată când au luat contact cu festivalul. Pentru toți a fost prima acreditare media pe care au dobândit-o la un festival de această amploare.


Încă o dată fug de căldura dogoritoare și mă ascund în sala răcoroasă din Cinema Victoria. Casa noastră începe și sunt aruncată într-o mare de nisip bolivian, prin care se plimbă turmele de lame și crescătorii lor.

Scenă din Casa noastră
Casa noastră (FOTO imdb.com)

Casa noastră (Utama), un film în regia și scenariul lui Alejandro Loayza Grisi, ne înconjoară cu o atmosferă rustică, cu un petic parcă rupt de lume. Urmărim lupta cuplului încărunțit Virginio și Sisa, care se confruntă cu o secetă aprigă și încăpățânarea de a nu-și părăsi pământul și casa de unde locuiesc de atâtea decenii.

Pasiunea din spatele camerei

Un lucru pe care l-am putut observa din primele minute a fost creativitatea din spatele fiecărui cadru. Alejandro Loayza Grisi a reușit să surprindă cu acuratețe satul și emoțiile personajelor, iar fiecare scenă a vibrat de viață. Regizorul s-a jucat cu camera, iar rezultatul a fost unul spectaculos. Nici că ți-ar trece prin minte că este filmul său de debut.

O luptă sortită eșecului

Odată ce seceta pare să nu mai aibă sfârșit, toți localnicii se retrag la oraș. Toți, mai puțin Virginio și Sisa, cel dintâi încăpățânându-se să rămână acolo, orice s-ar întâmpla. Reducerea resurselor de apă și de hrană, greutatea întreținerii turmei lor de lame și nici măcar boala tot mai problematică nu îl determină pe bătrân să își schimbe decizia.

Scenă din Casa noastră
Casa noastră (FOTO imdb.com)

Nepotul lor, Clever, care îi vizitează periodic pentru a-i ajuta, nu înțelege de ce bunicii lui se încăpățânează să stea într-un loc care nu le va aduce altceva decât moarte. Dar, oricât ar încerca să îi convingă să vină cu el la oraș, cei doi nu se lasă înduplecați.

Citește și TIFF .21 | „Familia adevărată”: Nu totul e ce pare a fi

Stoicismul și încăpățânarea lor mi-au trezit aceleași sentimente de confuzie și frustrare precum cele ale lui Clever. Într-o lume în care schimbarea a ajuns la ordinea zilei și una dintre cele mai importante trăsături a devenit adaptabilitatea, este greu să înțelegi hotărârea celor doi de a muri prematur în locul în care au crescut, în loc să caute salvarea pe alte meleaguri. Este greu, dar nu imposibil. Și, în final, am ajuns să conștientizez că motivele soților nu erau atât de irelevante precum mi s-au părut inițial.

Alejandro Loayza Grisi, regizorul Casa Noastră
Alejandro Loayza Grisi, regizorul filmului. FOTO Sergiu Topan

Casa noastră – premiată de publicul și juriul din TIFF .21

Pe 25 iunie, la Gala de decernare a premiilor organizată în Piața Unirii din Cluj-Napoca, Alejandro Loayza Grisi a câștigat a XXI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Și, pe lângă Trofeul Transilvania, Casa noastră (Utama) a primit și Premiul Publicului, după ce a iscat, mai mult ca sigur, o ploaie de lacrimi în rândul spectatorilor.

Casa noastră (Utama) a pulsat de tensiune și este filmul perfect pentru o seară liniștită. Reușește să pună față în față legăturile inter-generaționale și să ne arate că nu suntem atât de diferiți pe cât credem. O poveste în care, cu alt înveliș, dar cu același sâmbure, vom ajunge să fim și noi personajele principale. Și, cel mai important, un platou deschis plin cu învățături și lecții de viață, din care mă bucur că am avut șansa să gust și eu puțin.


O cronică scrisă de Diana Hîncu
(departamentul #cinematics)

Editată de Radu Eremia

Corectată de Iulia Domereschi

0
Diana Hîncu
Sarcasmul și ironia îmi sunt cele mai bune arme... deși uneori sunt însoțite de mult prea multe glume proaste și momente „stânjenante”.