Festivalul Posada Rock a împlinit 35 de ani în 2021. Evenimentul așteptat de mulți dintre fanii „metalelor” a avut loc la Câmpulung Muscel, pe stadionul Municipal, de pe 3 până pe 5 septembrie. Trupele câştigătoare au fost Gunshee (premiul cel mare şi premiul Underground Music), C E I T R E I (premiul I), Blacksheep (premiul al II-lea), Eat Your Heart (premiul al III-lea) şi Apa Sîmbetii (premiul „Zaharia Rădulică”).
Concursul de anul acesta a adus pe scena de la Câmpulung trupe care abordează o varietate de genuri muzicale din sfera metal şi rock, iar una dintre trupele care, deşi nu a câştigat un premiu, a ieşit în evidenţă, a fost Taking Back August (TBA) din Bucureşti, care a cântat în prima zi de festival. Înainte de a urca pe scenă, am stat de vorbă cu băieţii de la TBA, care mi-au povestit despre cum este să debutezi live la un concurs şi mi-au oferit câteva detalii despre primul lor album, lansat cu două zile înaintea competiţiei.
Debut live la concursul de la Posada Rock 2021
TBA a apărut în august 2020, prin fuziunea a două trupe bucureștene care nu mai sunt active. Totul a început când Claudiu (bass) s-a întâlnit cu Alex (vocals), Gicu (chitară) și Moro (tobe). Inițial, TBA era o trupă de patru persoane, dar l-au recrutat și pe Chuck, la chitară. Proiectul a luat amploare destul de repede, având în vedere că, în decursul unui an, au lansat deja un EP, pe 1 septembrie 2021, care se numește The Devil’s Crown. Îl puteţi asculta aici.
Două zile mai târziu, pe 3 septembrie, TBA au cântat câteva piese de pe albumul proaspăt lansat în cadrul concursului de trupe underground de la Posada Rock 2021.
Nu mai cântaseră live de la formare, deoarece trupa a luat ființă chiar în timpul pandemiei. „Pentru noi înseamnă foarte mult debutul live la Posada, înseamnă o rampă de lansare pe care am căutat-o foarte mult timp şi suntem foarte surprinşi că, într-un timp atât de scurt, am reuşit să ajungem aici”, mi-a spus Gicu. Pentru a intra în concurs, au trimis o filmare din timpul repetiţiei cu o piesă care încă nu este lansată şi trei piese înregistrate, dintre care două se află pe EP, iar alta este încă în varianta demo. Se pare că materialele au fost suficiente pentru a câştiga încrederea juriului, care a ales TBA drept una dintre cele zece trupe din concurs. Aşteptările pentru prima lor apariţie live au fost destul de mari și au reuşit să se ridice la nivelul scontat de public şi juriu. Presiunea de a presta cât mai bine a fost cu atât mai mare, cu cât deja îşi formaseră un mini fan base prin social media: „Vrem chiar să depăşim toate aşteptările şi cu siguranţă vom face asta, pentru că avem încredere în noi”, mi-a spus Alex chiar înainte de a urca pe scenă.
Despre stilul lor muzical
La încrederea în propriile forţe, care le-a fost necesară pentru spectacolul reuşit, o mare contribuţie a adus-o experienţa lor anterioară din domeniul muzicii. Stilul muzical pe care îl abordează în acest moment este o fuziune de metalcore şi metal progresiv, având ca influenţe trupe precum TesseracT, Trivium şi Architects. Totuşi, cu excepţia a doi membri, care în trecut au cântat în singura trupă de metalcore din Bucureşti la vremea aceea (As I Fall, prin 2016), ceilalţi nu au abordat dintotdeauna acest gen muzical. Din acest punct de vedere, le place să experimenteze cu diferite stiluri. „Dacă îmi place o parte pop sau un lead, îl pot transpune pe chitară, să lucrez pe baza lui şi să îl transform”, mi-a spus Chuck. Fiecare membru din TBA vine din sfere de influenţe muzicale diferite, dar ei nu au privit acest lucru ca pe un impediment. Toţi au un stil separat, iar prin faptul că fiecare a venit cu propriile influenţe au reuşit, prin intermediul unor compromisuri, să le omogenizeze şi să creeze acest proiect.

TBA nu este nici prea metalcore, nici prea prog, ci este o combinaţie de stiluri agresive, dar, în acelaşi timp, foarte melodice. Din această perspectivă, muzica lor devine plăcută pentru public. Fragmentele de clean vocals şi growl alternează și creează o compoziţie armonioasă. Alex este de părere că TBA are potenţialul necesar pentru a deveni chiar muzică comercială. „Datorită variaţiei de direcţii muzicale pe care fiecare dintre noi le urmează şi a faptului că suntem o fuziune între metalcore-ul englezesc şi cel american, consider că suntem unici în ţară”, a spus Claudiu.
Totuşi, adevăratul punct forte al trupei îl reprezintă vocea solistului Alex, care foloseşte, cum am menţionat anterior, atât clean vocals, cât şi growl, şi care se îmbină cu instrumentalele foarte bine structurate şi gândite.
Compromisuri pentru a merge mai departe
Pentru a ajunge atât de departe într-un timp scurt, pentru băieţii de la TBA, trupa s-a transformat într-o a doua familie. După ce bariera de chimie între ei a fost depăşită, au reuşit să îşi cunoască stilul unul altuia, au înţeles modul fiecăruia de a fi, iar procesul de compunere a melodiilor a devenit mai uşor. Totuşi, un lucru important pentru trupă l-a reprezentat capacitatea de a face compromisuri. Fiecare dintre ei a trebuit la un moment dat să facă unul. Spre exemplu, Claudiu, înainte de a cânta la bass, a cântat la chitară lead mulţi ani: „Sacrificiul meu pentru trupă a fost, în principal, să cânt la bass, în loc de chitară, pentru că mi-a fost mai uşor să găsesc pe altcineva să cânte la chitară, decât să găsesc un bassist care să ne înţeleagă viziunea. Aşa, am lăsat de la mine, ca să putem ajunge unde suntem acum”. Indiferent că a fost un sacrificiu financiar sau moral din partea lor, totul s-a structurat atât de bine încât să ajungă, împreună, în această formulă, în punctul în care sunt azi.
The Devil’s Crown – mesajul din spatele albumului
Motivul refuzului de a te da bătut, care stă la baza poveştii lor despre compromisuri, poate fi întâlnit şi în primul lor album EP, care debutează cu un Intro foarte interesant: un citat din The Dream of Life de la Alan Watts, despre vise şi imposibilitatea de a ține sub control tot ceea ce ţi se întâmplă. Poziţionarea melodiilor pe album se leagă, creând o poveste. După Intro urmează melodia Sleep Tight, care dă tonul întregului material. Prin începutul ambiental şi maniera agresivă în care se termină, piesa oferă o idee de ansamblu despre întreaga compoziţie: TBA îmbină refrenuri melodice, pop şi instrumentale metalcore cu duritate pentrua crea o atmosferă specifică.
În cea mai mare parte, versurile sunt scrise de Alex şi Gicu. Gicu spunea despre Days of The Butterfly că este inspirată de o poveste de dragoste de liceu, despre cum este nevoie ca răul şi binele să existe simultan, în timp ce The River exprimă „partea întunecată a fiinţei umane, lupta cu tine însuţi, gândurile negative care te acaparează şi cum poţi trece peste ele”. Is This The End? este o piesă compusă în As I Fall, rescrisă şi terminată de TBA despre refuzul de a te da bătut, despre cum „există mereu cineva care să te ridice de jos”.

Partea amuzantă legată de album este că acesta trebuia să fie lansat pe 30 august, doar că, din cauza unor dificultăţi tehnice şi din dorinţa de a ieşi cât se poate de bine, au decis să îl lanseze pe 1 septembrie… la miezul nopţii! Aşteptarea şi meticulozitatea au dat roade, fiindcă The Devil’s Crown este un material reuşit, potenţat de un mix mastering de înaltă calitate.
După muncă şi răsplată
În ceea ce priveşte feedback-ul pe care l-au primit, TBA sunt recunoscători pentru susţinerea de care au avut parte şi pentru oamenii pe care i-au implicat în această poveste. Îl menționează pe Andrei Bogdan, care apare în piesa Sleep Tight şi care este o persoană extrem de importantă pentru ei.
Susțin că este foarte important, pentru a ajunge pe o scenă la fel de mare precum cea de la Posada Rock, să te informezi din timp, să îţi dai seama de cât de complicate sunt lucrurile, mai ales pentru a scoate un sunet calitativ. „Este nevoie de mult lucru pe partea internă” ne-a spus Claudiu, şi încurajează artiştii care aspiră să o ia pe urmele lor să îşi cunoască, în primul rând, colegii, pentru a face procesul de creaţie mai uşor.
TBA a mulțumit Posada Rock pentru participarea la concursul de trupe underground şi au subliniat importanţa publicului pentru ei: „Un artist fără public este nimic, pentru că faci totul pentru public atunci când eşti artist. Vrem să mulțumim Posada Rock pentru această oportunitate, nu vom dezamăgi şi sperăm să ne vedem în anii următori”.
Un material scris de corespondenta noastră la Posada Rock 2021, Ilinca Matei
Editare: Radu Eremia
Layout: Iulia Dromereschi
Lasă un răspuns