În 2021, Festivalul Posada Rock împlinește 35 de ani. Evenimentul așteptat de mulți dintre fanii „metalelor” are loc la Câmpulung Muscel, pe stadionul Municipal, de pe 3 până pe 5 septembrie. Headlinerii veniți din străinătate sunt Rotting Christ, Jinjer și Dark Tranquility. Specificul festivalului este concursul de trupe underground. Pentru ediția actuală, 49 de trupe s-au înscris în concurs, iar dintre ele doar zece au fost selectate de către juriu pentru a urca pe scenă.
În prima parte a festivalului are loc concursul, în zilele de vineri și sâmbătă, când pe scenă urcă cinci dintre trupe, în fiecare zi. Vineri, concursul a început la ora 16. Au cântat Negative Core Project, Avoid Humanity, Gunshee, Taking Back August și Blacksheep.
Am avut oportunitatea de a sta de vorbă cu Gunshee, un trio din București care abordează o direcție muzicală în totalitate diferită de celelalte trupe din concurs, concentrate pe un stil metal „agresiv”: instrumental progressive rock.
Trupa este alcătuită din Șerban la bass, Laurențiu (Laur) la tobe și Răzvan (Harry) la chitară. Toți trei sunt din Brăila, iar Gunshee a apărut ca urmare a unei prietenii îndelungate între ei. Inițial, au avut și un om la voce, dar acesta a plecat din țară, iar melodiile au rămas doar în varianta instrumentală. Așadar, pentru unele piese există versuri, dar nu sunt folosite. Fiindcă în ultima vreme s-au dezvoltat foarte mult pe partea instrumentală, deocamdată nu urmăresc să găsească pe cineva la voce.
O trupă exclusiv instrumentală pe gustul publicului
Stilul abordat de Gunshee este un progressive rock mai spre experimental, poate chiar psihedelic sau stoner, doar că nu conține fragmentele repetitive specifice celor două genuri. Harry spune că fiecare pasaj debordează o energie specifică. Pentru ei sunt intense toate părțile, chiar dacă nu se înscriu într-un stil mai agresiv.
Gunshee au lansat primul lor material, Friends through here, în iulie 2021, iar feeback-ul a fost surprinzător de pozitiv. „Nu ne-am așteptat ca la lansare să vină atât de multă lume, să ne cumpere merch-ul, ba chiar să ne știe și piesele. Nu te-ai aștepta ca la o trupă de instrumental, lumea să știe piesele, cu toate chichițele și stopurile!” a spus Șerban. Așadar, Gunshee au deja un mini-fanbase, creat prin intermediul cunoștințelor și cu ajutorul rețelelor de socializare.
Gunshee cântă de mai mult timp live. Trupa a apărut din 2015, dar în 2019 au început să își pună muzica pe internet și să cânte live. Primul concert a fost cu trupa ploieșteană Saddayah, despre care puteți citi aici, și cu Exomnia, din Grecia.
Gunshee aduc ceva nou în scena rockului și metalului românesc prin simplul fapt că sunt o trupă de muzică instrumentală, apariție destul de rară la noi în țară. Într-un mediu în care majoritatea artiștilor underground abordează genuri care se îndreaptă spre metalcore, este nevoie de curaj pentru a face ceea ce băieții de la Gunshee au reușit: „Nu ne interesează ceea ce este convențional și standardizat, de exemplu strofă-refren sau estetici de metal. Dacă sună bine pentru noi, asta contează. Să fie fun atât pentru noi, cât și pentru public să asculte muzica noastră”, spune Laur.
Susținerea comunității și oportunitățile din Capitală
În ceea ce privește dezvoltarea ca artiști, mediul din București este plin de oportunități, iar Șerban chiar menționează că se bucură că nu a ales Clujul pentru a merge la facultate. Începuturile Gunshee au fost susținute de o comunitate mică, formată în localul Rock’n’Regie, unde aveau prieteni brăileni, iar solistul inițial al trupei era barman acolo. În acel loc au repetat o vreme: „A fost o perioadă frumoasă. Pur și simplu mergeam acolo, cântam sau stăteam cu oameni care erau din zona rock-ului. Întâmplător, ei au devenit și unii dintre cei mai apropiați prieteni ai noștri, care sunt o parte valoroasă a comunității noastre.”
Șerban și Laur sunt în al zecelea an de cântat împreună. Au început cu niște coveruri prin Brăila, abordând genuri mai extreme. Pe Harry l-au invitat mai târziu să cânte cu ei: „Eu vin din zona punk-ului, ceea ce se poate observa în muzica noastră și îmi place asta. Dar, cu siguranță, restul de genuri le-am învățat împreună cu ei”, spune Harry. Genurile pe care le-au învățat împreună variază de la electronic la jazz la progressive rock, chiar și pop, așa că putem spune că, prin muzica lor, Gunshee experimentează. În timp ce Laur a visat dintotdeauna să facă muzică, Harry susține că el doar s-a bucurat că a fost chemat să intre într-o trupă.
Șerban speră că viitorul progressive rock-ului în România este unul bun, din moment ce ei așa se identifică și până acum s-au bucurat de susținere. Reacția de până acum a oamenilor îi bucură și le dă speranța că există un viitor pentru acest gen muzical la noi în țară și crede că s-ar putea ca lucrurile să evolueze spre bine în viitor.
Ce ar putea convinge juriul că o trupă de progressive instrumental rock merită să câștige un premiu la Posada Rock? Faptul că Gunshee aduc ceva cu totul diferit într-un concurs dominat de trupe care se îndreaptă către metal extrem, în timp ce ei sunt… „extrem fără voce”, neavând un solist. Băieții se bazează pe atitudine și pe încrederea în ceea ce fac.
Album, concept, impactul pandemiei
În ceea ce privește piesele, cele de pe album sunt unele dintre cele mai vechi piese apărute de la Gunshee, o parte fiind puternic influențate de Rush și Color Haze. Albumul este destul de complex, fiindcă în el poți găsi de la melodii cu chitară clasică în întregime, precum Peaceful Indifference, până la Sayid, care la bază este punk.
Titlul albumului sugerează că, prin acest proiect, cei trei s-au apropiat, iar muzica i-a făcut prieteni. Omuleții de pe munte din artwork semnifică faptul că, împreună, au reușit „să escaladeze un munte”, iar în continuare urmează multe alte provocări.
Albumul nu a fost gândit să fie accesibil unui anume public. De-a lungul întregului proces, cum veneau cu o idee nouă, aceea era expusă și altor oameni, de la care să primească feedback. Un singur om le poate schimba în totalitate perspectiva, îi poate încuraja și motiva să meargă mai departe cu ceea ce fac. Apropiații, familia și prietenii i-au susținut.
Ascultați Peaceful Indifference pe Spotify:
Pandemia a reprezentat pentru ei o perioadă de pauză. Au scris câteva piese, care nu sunt incluse pe noul album, dar dintre care pe una, Morning Glory, am ascultat-o live la Posada Rock. Albumul era planificat pentru toamna trecută, dar pandemia a îngreunat întregul proces.
I-am întrebat și ce le-ar recomanda artiștilor la început de drum, care aspiră să ajungă în punctul în care sunt ei. Laur nu se simte în poziția de a da sfaturi, dar, împreună cu ceilalți, mi-au explicat că ei fac ceea ce le place, în același timp asumându-și și multe riscuri, fiindcă viața de artist underground, mai ales în România, nu aduce prea mari satisfacții din punct de vedere financiar. „E nevoie de timp, energie și curajul de a merge mai departe” spune Harry. Laur încurajează luarea în considerare doar a părerilor care cu adevărat sunt valoroase.
Pentru viitor, Gunshee au planuri, dar pentru moment, se bucură de faptul că sunt printre cei aleși la concursul de trupe de la Posada Rock 2021.
Un material scris de corespondenta noastră la Posada Rock 2021, Ilinca Matei
Editare & layout: Iulia Dromereschi