„O familie fericită”, psihodramă ambulantă de Alina Berzunțeanu și István Téglás, a fost una dintre premierele cuprinse în programul Zilelor unteatru. Piesa ia forma unor dialoguri scurte, rupte de context, bazate pe experiența de viață a celor doi protagoniști. Traumele prezente în viețile actorilor reprezintă punctul de pornire al spectacolului, iar decizia de a-l realiza a venit într-un moment ce marchează o nouă etapă din viața celor doi actori: amândoi au trecut, recent, printr-o despărțire. Practic, spectacolul devine terapie, o cale spre vindecare pentru amândoi, un punct marcat în itinerariul vieților acestora.
István Téglás s-a născut în 1981, la Baraolt, în județul Covasna. A absolvit Universitatea de Arte din Târgu Mureș.
Inițial, Alina a fost cea care a propus o colaborare cu István, observând că amândoi s-au aflat în aceeași situație. Ea și-ar fi dorit un recital de poezie, cu pânze și draperii care să amplifice misterul, dar unteatru le-a oferit mână liberă. Astfel, István a vrut să realizeze ceva unic, ceva ce îi reprezintă. Așa a luat naștere O familie fericită, replică ce se tot repetă în dialogurile Alinei Brezunțeanu, pornind de la discuții poate mult prea personale. Chiar și finalul spectacolului urmărește interacțiunea dintre cei doi, iar spectatorii pot afla cum s-a născut întreaga colaborare.
Alina Berzunțeanu s-a născut în 1974 și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, clasa Gelu Colceag.
Reprezentația din cadrul Zilelor unteatru #11 a fost urmată de o sesiune de discuții cu publicul, moderată de Cristina Rusiecki, în care spectatorii au putut afla mai multe detalii despre colaborare, și au avut ocazia de a adresa propriile întrebări. Cel mai mult mi-a plăcut cum Alina și István și-au definit spectacolul ca fiind 2 în 1: one-woman show și one-man show, pentru că ei doi încep să interacționeze doar spre final. De altfel, întreaga poveste e conturată de la un el și-o ea total independenți, cu povești de viață diferite, dar care, în final, capătă nume: Alina și István. De altfel, în poveștile lor se poate regăsi oricine, într-o oarecare măsură. Replicile sunt scurte și directe, pentru că așa sunt și amintirile: după ani și ani, îți rămân întipărite doar frânturi de cuvinte, care, în timp, se schimbă, pentru că nu mai știe nimeni exact cum a fost în realitate, așa cum povestea la Q&A Alina Berzunțeanu. Mai mult, István Téglás pune accent pe partea realistă a piesei, căci tot la sesiunea de după spectacol spunea că la fel de scurte au fost în realitate discuțiile cu tatăl său, un fel de viața bate arta, e directă și dură. Iar așa cum menționam inițial, deși cumva împreună și în același timp izolați, emoția e foarte puternică și se simte, cei doi reacționând puternic și reciproc la poveștile din viețile lor.
Găsiți programul spectacolelor și evenimentelor unteatru & friends din Grădina Universitarilor aici.
Documentare & text: Cezar Barbu (coordonator departament #creativ)
Editare: Iulia Dromereschi
Foto cover: Facebook Unteatru
