Cum cinematograful în care mi-am petrecut mare parte din FFIR poartă numele marelui actor, nu puteam rata documentarul Un om din Băilești – Amza Pellea. În regia Sandei Vișan, apărut în 2013, filmul conturează portretul actorului printr-o compilație de interviuri cu oamenii apropiați lui.
„Amza Pellea este o forță a naturii.”
Unul dintre actorii generației de aur a teatrului românesc, Amza Pellea este cu siguranță un nume care stârnește reacții, indiferent de generație. Cu o activitate impresionantă nu doar în teatru, ci și în cinematografie, a lăsat în urmă o fărâmă din el oamenilor care l-au cunoscut în persoană sau în oricare din rolurile lui, fie că vorbim de Mihai Viteazul sau de Nea Marin.
Filmul Sandei Vișan oferă o nouă perspectivă asupra actorului, înzestrat cu un șarm aparte încă din copilărie. A studiat la Craiova și, din totalul de 1700 de candidați, a fost unul dintre cei 18 admiși la facultatea de teatru. Surprinzător este că a rămas repetent când era în anul trei, însă nu din cauza rezultatelor, ci a absențelor numeroase. Ironic mi s-a părut că rolul care l-a consacrat, Nea Marin, a ajuns să îi fie ușor antipatic, cum multă lume a ajuns să îl vadă doar ca respectivul și să îi ignore celelalte mari reușite.
„Îi simțeam sufletul, îi simțeai căldura.”
Stilat și elegant, ca un prinț îmbrăcat în negru, Amza se remarca printr-o căldură aparte, lucru care a făcut pe atât de mulți oameni să îl îndrăgească. Florin Piersic povestea, nostalgic, momentul când a anunțat, în urma unui spectacol, că viitorul director al Teatrului Național din Craiova (Amza) se afla în sală, iar mulțimea a primit vestea cu o bucurie imensă.
Din acel moment, cât timp a fost director, Amza Pellea nu a ratat niciun spectacol al teatrului, păstrând o legătură autentică atât cu publicul, cât și cu persoanele alături de care lucra.
Acestea au fost doar câteva informații din film care au rămas cu mine, dar sunt prezente multe altele. Mi s-a părut interesant să văd cum fiecare nouă informație despre Amza se așeza ca o piesă de puzzle pentru a forma o imagine din ce în ce mai complexă a actorului.
E fascinant să urmăresc cum este văzută o persoană din perspectiva unor indivizi diferiți și cum se încheagă toate într-o singură imagine. Nu m-am împăcat, însă, cu modul în care au fost structurate secvențele respective. Nu aveau o cursivitate, ci erau destul de fragmentate.
Un om din Băilești – Amza Pellea a fost, fără doar și poate, o experiență interesantă, însă pe alocuri mi-ar fi plăcut să fi fost abordat puțin diferit. Totuși, mi-a dat impresia că este un film făcut pentru cunoscători, adică pentru un cerc mai restrâns de oameni. În ciuda acestor condiții, mi s-a părut fascinant să aflu mai multe despre el și să văd cât de mult a fost și este în continuare iubit.
Un articol scris de Diana Hîncu (care s-a ocupat și de layout)
în cadrul Festivalului de Film și Istorii Râșnov
Editat de Alexandru Bodnar
Corectat de Iulia Dromereschi
