To kill a mockingbird
To Kill a Mockingbird 1962 (FOTO imdb.com)

To Kill a Mockingbird: Cartea bate filmul

După lupta lor din CĂRTICEALĂ|Heartless” – O carte controversată precum Țara Minunilor și după o pauză lungă, în care s-au pregătit pentru altercațiile viitoare, Diana și Teodora se întorc. De data aceasta, au schimbat terenul de război și disputa lor are loc în jurul filmului To Kill a Mockingbird, pe care l-au urmărit împreună.


Pot să număr pe degetele de la o mână filmele alb-negru pe care le-am văzut. Nu mă feresc de ele, dar nici nu sunt prima mea alegere. Dar, pentru că mi-a plăcut așa de mult romanul To Kill a Mockingbird, a trebuit să încerc filmul cu același nume.

O lume alb-negru

To Kill a Mockingbird a apărut în 1962, în regia lui Robert Mulligan, cu actori precum Gregory Peck, Mary Badham, Phillip Alford și John Megna. Experiența a fost interesantă, asta e clar. Dar, înainte să laud frumusețea asta, ar fi cazul să vă zic câteva lucruri legate de acțiune.

Atticus și Scout
To Kill a Mockingbird 1962 – Scout și Atticus (FOTO imdb.com)

Avem în față o Americă în care se încearcă o repunere pe picioare după Război și o contracarare a Marii Depresii. Atticus Finch, tată văduv și avocat cu principii înverșunate, are grijă de cei doi copii ai săi, Jem și Scout. Când un tânăr muncitor de culoare, Tom Robinson, este acuzat pe nedrept că a agresat sexual o femeie albă care locuiește în micul oraș Maycomb, Atticus decide să ia cazul și să-l apere în instanță. Deodată, Atticus și copiii lui se trezesc atacați de comunitatea locală. Dar este o chestiune de dreptate și nu ține de culoarea pielii cuiva.

Nu înțelegi niciodată cu adevărat o persoană până nu iei în considerare lucrurile din punctul său de vedere – până nu te urci în pielea lui și te plimbi în ea.

Ca orice cititor, îmi era teamă că ecranizarea o să strice cu totul acţiunea cărții. Din fericire, nu s-a întâmplat. Chiar dacă nu au putut include toate scenele sau poveștile personajelor secundare, filmul a reușit să păstreze esența și mesajul pe care încerca autoarea să îl transmită. Astfel, se axează pe două lucruri importante: aventurile celor trei copii și cazul lui Tom Robinson.

Dulce copilărie

În prima jumătate sunt o mulțime de scene în care cei trei tineri – Scout, Jem și Dill, amicul lor – fac tot felul de năzdrăvănii. Actorii au făcut o treabă minunată cu interpretarea personajelor. Nu cred că mi-am dat seama până acum, dar am simțit lipsa actorilor tineri în ecranizări. Pentru că aceștia chiar se comportă ca niște puşti: sar garduri, sunt agitați, se strâmbă şi nu au maniere. Aventurile lor m-au făcut să-mi fie dor de vremea când aveam zece ani şi îmi stătea capul doar la jocuri și nebunii.

To Kill a Mockingbird 1962 – Scout (FOTO imdb.com)

Relația pe care o au cei doi copii cu Atticus e adorabilă. Toate scenele în care discutau îmi făceau inima să se înmoaie. Chiar dacă mai existau conflicte între ei, se poate observa prin micile gesturi și expresii cât de strânsă este legătura lor. Blândețea și răbdarea tatălui, citatele din care oricine poate învăța ar face pe oricine să tânjească după o legătură similară.

Împușcă toate gaițele pe care le dorești, dacă poți să le nimerești, dar ține minte că este un păcat să omori o pasăre cântătoare.

După ce asiști la aceste scene inocente și dulci, cazul lui Tom Anderson începe să capete o amploare mai mare. Să vezi cum un om nevinovat nu este crezut de nimeni din cauza culorii pe care o are pielea lui este sfâșietor. A fost interesant să urmăresc părerea copiilor pe tot parcursul procesului. Chiar dacă încă nu înțeleg pe deplin lumea, tot pot să-și dea seama cât de greșit este totul.

Scout și Jem
To Kill a Mockingbird 1962 – Scout și Jem (FOTO imdb.com)

Jurizare la cuțite

Mi-a plăcut și felul în care a fost abordat cazul. Scenele de la tribunal au fost captivante, și au scos la iveală problemele pe care le are societatea, cât de privilegiați sunt oamenii albi. De asemenea, au subliniat bunătatea și înțelepciunea lui Atticus. Modul în care a formulat discursul de la final a fost de-a dreptul genial.

Da, poate nu este un film plin de acțiune. Însă mesajul pe care îl transmite este cât se poate de important. Faptul că aceste lucruri se întâmplă și în prezent mă degustă. Cred că toată lumea ar putea învață câte ceva de aici.

To Kill a Mockingbird 1962 – Atticus la familia acuzatului (FOTO imdb.com)

Per total, To Kill a Mockingbird a fost un film bun. Personajele au fost interesante și ușor de iubit. Iar procesul mi s-a părut trist și interesant în același timp. Mi-au dat lacrimile la două scene de la final, ceea ce arată cât de mult m-am atașat de poveste. Eu zic că toată lumea ar trebui să îl încerce, mai ales pentru lecțiile pe care le transmite.

Pe lume, există unii oameni care s-au născut ca să facă lucrurile neplăcute în locul nostru. Tatăl tău este unul dintre ei.

Dacă Teodora a vorbit despre cât de înduioșător a fost To Kill a Mockingbird, pentru a păstra tradiția, este rândul meu să spun că nu totul este roz la film. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că ea a spus deja toate lucrurile de bine (deși nu sunt tocmai de acord cu toate). Deci mi se pare potrivit să spune ceva și despre aspectele negative.

O poveste „găurită”

Pentru o persoană care nu a citit cartea, filmul nu face o treabă prea bună în a împărtăși toate informațiile. Sunt multe lipsuri, dacă te pui să le cauți, unele mai importante, altele nu. Se întâmplă mereu în adaptările cărților, dar în cazul de față aceste goluri sunt puțin prea vizibile.

Am avut destul de multe momente de confuzie, în care nu pricepeam exact ce se petrece, pentru că nu am primit informațiile necesare. Un exemplu bun ar fi vecinul misterios, care nu este introdus decât prin câteva firmituri, deși este un personaj important în final.

Arthur Radley
To Kill a Mockingbird 1962 – Arthur Radley (FOTO imdb.com)

Îmi dau seama că nu este posibil să reproduci toate detaliile din carte într-un interval atât de scurt. Însă unele aspecte ar fi trebuit dezvoltate mai mult, pentru a se închega întreaga poveste mult mai bine.

De la miere la sânge

A doua și cea mai mare problemă a mea a fost trecerea bruscă dintre cele două acte. După un început lung și obositor, care cuprinde scene mai mult sau mai puțin relevante, suntem aruncați fără pic de pregătire în sala de judecată. Punct în care începe cu adevărat acțiunea.

Deși înțeleg rostul preludiului și că a fost nevoie de el pentru a ne arăta contextul, ar fi putut fi executat mai bine. Știu că și în carte este urmat același parcurs, dar sper și cred că în ea lucrurile nu sunt făcute atât de abrupt.

To Kill a Mockingbird 1962 – Cazul lui Tom Robinson (FOTO imdb.com)

Spre surprinderea mea, am în mânecă mai multe plângeri. Însă nu o să vă plictisesc și cu ele, pentru că nu sunt neapărat relevante. Și pentru că țin la viața mea și nu vreau să supăr fanii mai mult decât am făcut-o deja.

Tocmai de aceea o să repet că a fost un film bun și este undeva peste medie. Doar că ignorarea atâtor informații îl face să pară mult prea aerisit. Motiv pentru care cred că i s-ar fi potrivit mult mai bine un format de mini-serial, pentru a putea prezenta cartea cu o acuratețe mai mare.

Dacă nu ați făcut-o încă, nu uitați să aruncați un ochi și peste recenzia scrisă de Carina, CĂRTICEALĂ | To Kill a Mockingbird – despre curaj și inocență.

 

În final, vă invităm și pe voi să dezbateți alături de noi despre To Kill a Mockingbird la clubul de carte Let’s Hook on a Book, care va avea loc în seara aceasta, de la ora 17:00, online. Nu vă faceți griji de format, este acceptat orice mod prin care ați consumat povestea (carte, film, roman grafic, teatru și lista poate continua). Singurul must este că vorbim în limba engleză.


O cronică scrisă de Teodora Ciubotaru și Diana Hîncu

Editată de Iulia Dromereschi

Layout de Diana Hîncu

3
Diana Hîncu
Sarcasmul și ironia îmi sunt cele mai bune arme... deși uneori sunt însoțite de mult prea multe glume proaste și momente „stânjenante”.
Teodora Ciubotaru
Îmi place să desenez, însă pot spune ca sunt mai atașată de orice ține de cărți! Cuvintele au o mare valoare pentru mine și mereu am apreciat autorii pentru toată munca pe care o depun.