Organizatorii Festivalului de Film și Istorii Râșnov au pregătit o seară minunată la Biserica Evanghelică. Spectacolul de muzică și poezie „Cioburi de oglindă” i-a avut în prim-plan pe marea artistă Maia Morgenstern, pe actorul Marius Călugărița și pe mezzosoprana Antonela Bârnat, alături de Corina Băjenaru (Ecoul), Mihai Pintenaru (clarinet) și Mihai Murariu (pian).
Poezie pe note muzicale
În cadrul intim al bisericii, artiștii au fost foarte aproape de public, ceea ce a făcut experiența mult mai intensă. Am avut șansa să stau în primul rând și să le văd bine gesturile, expresiile faciale, ochii. Scena era pregătită când am intrat, iar ce m-a izbit a fost chipul Maiei Morgenstern, peste tot. Afișe cu ea în diferite ipostaze, din mai multe spectacole în care a jucat de-a lungul carierei sale, erau înșirate până și pe băncile din primele rânduri. Mai târziu, am aflat că făceau parte din recuzită, și aveau un scop bine stabilit.
Spectacolul a început cu Mihai Pintenaru la clarinet și Mihai Murariu la pian. Au dat tonul atmosferei pe note muzicale. Imediat după, Antonela Bârnat și Corina Băjenaru, care a interpretat Ecoul, și-au ocupat locurile. Când a intrat în scenă Marius Călugărița, cu muzica încă pe fundal, a făcut-o atât de natural, încât pentru un moment nu știam dacă face parte din spectacol sau este un om din public, rătăcit. Bineînțeles, după ce și-a făcut apariția Maia Morgenstern, rolurile s-au clarificat.
Cei doi actori au interpretat texte adaptate. Marius Călugărița joacă un jurnalist care dorește să scrie un articol despre Vivienne, marea actriță pe care o interpretează Maia Morgenstern. Aceasta nu mai fusese intervievată de 25 de ani, stârnind astfel mister și multe speculații. Chiar și în această scenă, jurnalistul, Diego, este avertizat că nu are voie să filmeze sau să înregistreze ceva din conversația lor, deși el încearcă să o facă pe ascuns.
Dar cine sunt eu?
Artista pare să treacă printr-o criză de identitate, în care îl confundă, pentru câteva momente, pe acest ziarist cu o iubire de mult apusă. Pe urmă, încet, încet, începe să își destăinuie trecutul. Face referire la diferite spectacole de teatru în care a jucat, se privește în afișele din jur, ca și cum nu s-ar mai recunoaște, și chiar spune la un moment dat: Mi se spune să fiu eu însămi, dar cine sunt eu?. Prin această replică face referire la faptul că a jucat atât de multe roluri, și s-a contopit într-atât cu personajele jucate, încât nu a mai știut să fie propria persoană.
În unele secvențe, actrița se uită într-o oglindă, iar de cealaltă parte artista Antonela Bârnat reprezintă acea versiune a ei și-i copiază gesturile. Maia privește o variantă mai tânără a ei, plină de nostalgie. Prin monologurile din acest spectacol, ea își descrie iubirile trecute, suferințele din familie, chiar și faptul că a fost nevoită să își dea copilul spre adopție. Jurnalistul este încântat: informațiile sunt, pentru el, aur curat!
De-a lungul spectacolului, Antonela Bârnat a interpretat câteva cântece, încheind cu „Cine iubește și lasă” de Maria Tănase, imediat după confesiunea actriței despre copilul ei. Piesa a fost „întreruptă” pe alocuri și de interpretările la clarinet și pian ale artiștilor Mihai Pintenaru și Mihai Murariu.
Câteva impresii despre „Cioburi de oglindă”
Asistând la spectacol, am simțit că scena teatrului românesc nu și-a pierdut artiștii de care are atâta nevoie. Spectacolul a fost organizat în Biserica Evanghelică de lângă Piața Unirii. Când am intrat în biserică și am văzut mulțimea care s-a strâns înăuntru, mi-am spus că acest spectacol o să fie de neuitat. Decorul piesei de teatru a fost, în mare parte, construit din afișe cu momente din alte spectacole în care a jucat Maia Morgenstern, câteva scaune și o masă, care se contopeau perfect cu atmosfera sălii.
Printre vocile actorilor Maia Morgenstern și Marius Călugărița, pe fundal se auzea vocea extrem de frumoasă a Antonelei Bârnat, care a reușit să ofere dramatism și sensibilitate, acompaniată de pian și clarinet, pentru a contura mai bine întreg tabloul. A fost prima dată când am putut să văd un spectacol în care să simt că trăiesc alături de personaje. La final, am reușit să obțin un autograf de la cea mai dragă persoană pe care am putut s-o descopăr. Teatrul este o experiență aparte, pentru că dialogul dintre personaje devine mult mai intim și te simți și tu inclus în poveste.
Dezvăluiri din trecut
Pe tot parcursul evenimentului am experimentat diferite emoții, de la admirație până la amuzament la unele scene, dar cel mai des mi s-a făcut pielea de găină. Mi-a plăcut și monologul lui Marius Călugărița, când descria un episod din copilărie, vorbind despre părinții lui. Tatăl său planta câte un copac pentru fiecare copil născut, iar pentru el a plantat un măr. El spunea că această decizie probabil că a provenit din dorința tatălui ca, după ce vor pleca toți copiii, mama să rămână cu roadele livezii.
În final, Maia-Vivienne dezvăluie că a fost păcălită de un ziarist, când era tânără. Deși îi spusese să nu publice nimic din ce îi mărturisește, a doua zi și-a văzut chipul pe prima pagină. Ce a fost mai rău era că povestea a fost distorsionată. Tocmai de aceea a prins ură și dezgust față de reporteri și jurnaliști. Înregistrările făcute pe ascuns de Diego au fost șterse de actriță, pentru că avea experiență cu asemenea cazuri. Dar, ca gest simbolic, deoarece, până în acel moment, purta o perucă, și-a dat-o jos, acceptând versiunea din prezent, oricare ar fi ea.
Am avut onoarea să o mai văd jucând pe Maia Morgenstern și într-un alt spectacol, dar acum a fost cu totul altfel. Apropierea, mediul în care a fost organizat și muzica îmbinată cu textul au fost ingredientele pentru o rețetă de succes. Am apreciat dintotdeauna arta, în orice formă s-ar manifesta, iar acest spectacol a fost hrană pentru suflet.
Textele din spectacol aparțin dramaturgilor Mario Diament, William Shakespeare, Henrik Ibsen, Tennessee Williams, Georg Kreisler, Matei Vișniec.
Un articol scris de Georgiana Cilian
Editat de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu