Festivalul IZANAGI: O privire în culise

De mici am fost expuși la cultura japoneză. Fie că am conștientizat sau nu, a fost mereu acolo. Mai țineți minte Animax? Sau poate ați crescut cu Pokemon, Bakugan, Naruto sau chiar Sailor Moon? Iar pentru OGs, poate chiar vă aduceți aminte de Sandy Bell sau Candy Candy? Deși aproape toată lumea a intrat în contact cu ele, pentru multe persoane a fost doar un moment al copilăriei, pe care l-au consemnat și au trecut mai departe. Nu și pentru Antonia Ivanciu, care a reușit să se strecoare în universul culturii japoneze. Pasiunea ei generează povești magnifice, pe care le-ai putea asculta fără să te saturi. 

Călătorie în Japonia

Antonia a fost mereu pasionată de cultura japoneză, iar cu fiecare anime vizionat era cu un pas mai aproape de Japonia, însă cei 8706,9 km erau un obstacol. A luat decizia de a urma Facultatea de Limbi Străine, în cadrul Universității din București, secția  Japoneză, iar de atunci „a început călătoria asta foarte grea, care pare că nu se mai termină, dar care este foarte faină și distractivă. ”

Iar norocul i-a surâs Antoniei, pentru că în 2019 a avut ocazia să plece într-un schimb de experiență în Japonia. Cea mai de nordică insulă a Japoniei, Sapporo Hokkaido, a fost căminul ei timp de câteva luni. Acolo a fost la facultate, a lucrat și a interacționat, în adevăratul sens al cuvântului, cu cultura japoneză. Ne-am aștepta ca șocul cultural să fi fost unul imens, însă cursurile de la facultate  au fost mai mult decât de ajutor pentru tânăra studentă. Chiar își aduce aminte cu drag de momentele în care interacționa cu șeful ei, care își cerea mereu scuze pentru orice. 

Am ales, desigur, să ne rezervăm o bună parte a discuției pentru un subiect de interes comun – animeurile – deoarece de la cine să afli informații despre subiect, dacă nu de la o persoană care a intrat în contact atât cu multe alte mostre de cultură japoneză, cât și cu animeurile? – exemplu fiind festivalul Izanagi și implicarea Antoniei, despre care vom scrie curând. 

Introducere în universul anime

Animeul cu care Antonia merge la sigur atunci când i se cere o recomandare este Inuyasha, o rețetă  cu de toate: dramă, istorie, lupte superb animate, iubire (și care, mai ales, „analizează foarte bine relația dintre oameni și ce înseamnă iubirea și cine suntem noi”). Un alt anime despre care am vorbit a fost Wolf Children (care va rula și în festivalul Izanagi) – o animație cu care te poți identifica foarte ușor și care atinge teme sensibile, precum familia și descoperirea sinelui prin evenimente mai puțin confortabile (precum despărțirea de cei dragi). 

În prezent, Antonia lucrează pe un post de Customer Support cu engleză și japoneză la Amber, și ne-a povestit că jobul este unul din cele mai faine aspecte ale vieții ei. Toți clienții sunt superatenți la mailuri, redactarea este de cele mai multe ori una curată, iar faptul că lucrează în acest departament a ajutat-o enorm să își dezvolte abilitățile de scriere. Colegii sunt un alt motiv pentru care Antonia este încântată de acest job: „Am colegi foarte faini, care sunt și ei pasionați de animeuri și de tot ce înseamnă geek culture, așa că nu se simte neapărat ca o corporație. Compania în sine este foarte drăguță cu angajații și încearcă să le ofere tot ce se poate. Nu am de ce să mă plâng, sincer”, ne-a povestit Antonia. 

Pe lângă jobul de zi cu zi, Antonia este și directorul artistic al festivalului Izanagi, mai exact omul din spatele filmelor de animație, cea care propune tema festivalului, iar după traduce filmele care urmează să fie proiectate. Desigur, nu este singură în tot acest proiect pentru pasionații de animație japoneză, iar alături de ea sunt și: Cosmin – omul care face posibilă vizionarea filmelor prin găsirea locurilor pentru proiecții, obținerea de licențe și a tot felul de lucrușoare necesare desfășurării fizice a festivalului; Mălina, care, pe lângă traduceri, se ocupă și de social media; Dhea – omul din spatele finanțelor festivalului; și Laura – cea care caută cele mai bune căi prin care festivalul să ajungă la comunitate, de la social media la parteneri strategici. Deși totul este foarte bine delimitat, la final de zi task list-urile tuturor sunt mult mai pline decât erau dimineața. 

Evoluția festivalului Izanagi

Festivalul Izanagi este rezultatul unei prietenii bazate pe o pasiune comună: animeurile. Totul a pornit de la Cosmin, care a venit cu ideea, și a continuat cu Antonia, care a fost gata să îl ajute în realizarea acesteia. Deși, la început, cei doi nu erau siguri că „o să le iasă”, experiența lui Cosmin a jucat un factor extrem de important, iar acum au ajuns la a doua ediție. La ediția-polit a rulat doar un film, mai exact Hotaru no haka, iar obținerea licenței a necesitat un drum lung, care a implicat ambasada, e-mailuri peste e-mailuri și mai ales o mână de oameni care au fost acolo să îi ajute. 

Voiam ceva foarte puternic pentru tema primei ediții, și am ales Hotaru no haka, tocmai pentru că este foarte dramatic, are putere, are sentimente, și voiam ceva care să șocheze, ca să atragem atenția oamenilor.” – Antonia Ivanciu. 

Deși lucrurile par destul de simple, inițial, well, there is a lot of work behind it. Pentru organizarea propriu-zisă a festivalului este nevoie de un an: „Intrăm în pâine pentru festival cu trei-patru luni înainte să înceapă, și ultima lună este de foc.” 

Tema ediției de anul acesta este iubirea, un subiect cu care se identifică majoritatea oamenilor. „Sunt foarte hyped în legătură cu multe dintre animeurile alese și voiam neapărat să le văd în cinematograf, cu prietenii și comunitatea”, ne-a mărturisit Antonia. 

Cred că vreau să ofer și fetiței din liceu, care era bullied și era singura din clasă care se uita la animeuri și nu o înțelegea nimeni, vreau să le ofer oamenilor senzația că există o familie, există o comunitate, căreia îi plac aceleași lucruri ca lor și că se pot oricând întoarce acolo ca să se bucure de animeuri. ” – Antonia Ivanciu.

Procesul de selecție este simplu și logic: prima dată se alege tema, ulterior se verifică disponibilitatea cinematografului, iar după începe căutarea de cât mai multe titluri care se încadrează în tema respectivă. Dacă sunt filme pe care Antonia să nu le fi văzut, își rezervă timp să le vizioneze, iar ulterior face o listă brută. Următorul pas ține de consultarea echipei în legătură cu titlurile alese. Apoi, se obțin  licențele (de multe ori, încearcă să ajungă la studiourile japoneze, dar este oricând binevenit un distribuitor european). Un alt criteriu în alegerea filmelor este și popularitatea acestora, pentru că dorința echipei Izanagi este de a crește festivalul. Din fericire, publicul festivalului este tot mai numeros, de la o ediție la alta. Majoritatea sunt tineri, între 15 și 30 de ani, pasionați de geek culture. 

Uite aici cum a fost la ediția 01, de la ARCUB

Ce surprize ne așteaptă la ediția de anul acesta

Majoritatea filmelor, fiind realizate pentru publicul japonez, sunt destul de greu de tradus pentru publicul român. Titlurile cu care rezonează românii nu sunt foarte multe, însă Antonia ne-a spus că Whispers of the Heart este un titlu pe care românii l-ar îmbrățișa cu ușurință. Hayao Miyazaki — cel ce s-a ocupat de scenariul animeului — este foarte pasionat de cultura europeană, iar asta ar ajunge foarte ușor la inimile publicului român. 

„Este și o poveste care poate atinge pe absolut oricine, o poveste despre copilărie, despre prima iubire, despre visele pe care le ai; și îți aduce oarecum aminte de puritatea pe care o aveai în copilărie. Dar cred că este ceva ce avem nevoie să vedem, pentru că suntem atât de stresați, atât de multe lucruri aiurea se întâmplă acum încât îți dă o gură de aer proaspăt.” – Antonia despre Whispers of the Heart. 

Din păcate, ediția acestui an nu va fi la fel de plină ca în anii precedenți, din cauza restricțiilor, însă cu siguranță entuziasmul va fi la cote maxime, ca întotdeauna. „Sincer, când mă gândesc la ediția de anul ăsta mi-i imaginez pe colegii mei zâmbind și pe oameni plângând la sfârșitul filmelor și îmi doresc să fie genul de eveniment în care toată lumea este entuziasmată să vorbească despre ce a văzut la film, entuziasmată să vorbească cu oamenii din jur, să se creeze o comunitate foarte strânsă, o conexiune între public și film și noi, și să simt că s-a creat o mare familie, care abia așteaptă să se reunească.”

Un interviu luat și adaptat de Diana Hîncu și Ioana Stănișor (departament #cinematics)

Editare & layout: Iulia Dromereschi

Ne vedem la IZANAGI!