Pun la încercare un nou mod de a scrie o recenzie, în timp ce citesc cartea, pentru a transpune în scris emoțiile greu de retrăit atunci când mă apuc, într-un final, de scris. Așa că bear with me. Iar primul cobai va fi Heartless, de Marissa Meyer.
Un lucru care este bine conturat în Heartless este nevoia părinților de a alege viitorul copiilor lor. Sincer, mă enervează mentalitatea asta și abia aștept să văd cum va reacționa Catherine. Sunt curioasă să aflu dacă va renunța la visul ei de a avea o cofetărie pentru a-i face pe plan mamei și a deveni regină.
Jokerul, cea mai importantă carte de joc
Putem vorbi puțin și despre Jest? Apariția lui mi se pare, sincer, clișeică, însă ador o poveste de dragoste imposibilă – sper că despre asta va fi vorba. Însă, pe cât de clișeică ar fi apariția lui – cu tot cu backstory și aparențe înșelătoare, tot mi se pare un personaj interesant și complex. Se potrivește cu Cath, și este, cumva, stilul de bărbat afectuos pe care îl vezi în filme. La urma urmei, este un bărbat scris de o femeie. Deci, nu e de mirare că protagonista se găsește tot mai atrasă de acest bufon – la propriu. Tot ce face Jest este incredibil și imposibil, dar, până la urmă, aceasta este specialitatea lui. Până și secretele sale sunt greu de crezut până te uiți înapoi și îl analizezi.
Este, desigur, destul de interesant să citesc despre povestea Reginei de Cupă, să aflu de ce a ajuns așa cum este. Pariez, totuși, pe incapacitatea mamei de a-și asculta fiica și pe nevoia ei de a o controla pe Cath. Rămâne de văzut. Până acum, nu pot să spun că îmi place de Catherine. Mi se pare puțin superficială și arogantă, însă apreciez enorm că știe ce vrea în viață. Întrebarea este: ce este dispusă să sacrifice pentru a-și atinge visurile? Da, vrea să dețină cea mai bună cofetărie din tot Regatul Cupelor, dar știe cu adevărat ce înseamnă acest lucru? Pentru că sigur nu înseamnă doar a coace și a orna. Noblețea ei poate că o face neatentă la lumea adevărată; poate că are nevoie de cineva care să îi arate ce înseamnă viața.
Până într-un punct, mi se pare că fiica marchizilor trăiește o viață care nu este a ei. Simte că doar coptul o definește și este un lucru numai al ei, dar este un lucru fragil și ușor de pierdut dacă nu se apără de mama sa, care încearcă să o transforme cu orice preț într-o regină. Acum curtarea nedorită – și caraghioasă – a regelui, dar și sentimentele pentru Jest par să îi pună bețe în roate.
Cum fugim de timp?
Totuși, se poate baza pe Jest pentru orice și mi se pare un lucru demn de respect. Relația dintre Jest și Catherine este una drăguță, îmi place de ei. Este adorabil când Jest încearcă să o facă să râdă sau o duce în tot felul de locuri, unele mai periculoase decât altele. Chiar și-a sacrificat puțin propria fericire pentru a-l convinge pe rege să o curteze în loc să o ceară în căsătorie direct – chit că este regele. A înțeles că asta își dorește Catherine, mai mult timp pentru a putea să îl convingă pe rege că nu vrea să se căsătorească cu ea cu adevărat. Sau să îl facă să creadă asta.
Atât Jest, cât și Cath sunt deștepți, și își dau seama că nu pot fi doar prieteni,. Însă cât de mult țin unul la celălalt? Pentru că oricât de dulce și nătărău ar părea regele, mai mult ca sigur nu ar accepta o astfel de trădare. Sunt oare dispuși să renunțe la ei ca un cuplu pentru supraviețuirea lor ca indivizi? Jest să își poată păstra postul, în cazul în care ar vrea să rămână în Regatul Cupelor, iar Cath reputația de domniță.
Teodora și Diana au purtat o luptă aprigă pe baza cărții Heartless. Cine a câștigat? Asta puteți decide voi, după ce le citiți recenzia pro&con.
Uneori, chiar pot spune că mă asemăn cu Catherine, mai ales când este vorba de reacțiile ei la anumite situații. Este fermă în ceea ce vrea și încearcă din răsputeri să ajungă unde vrea să fie, are anumite credințe pe care nu i le năruie nimeni. Chiar există un pasaj în carte, la pagina 85, care mi-a plăcut mult, care se referă la percepția masculină dată de statutul bărbatului.
În cazul în care regele și-ar dori să mă ceară în căsătorie, sper că afecțiunea lui nu este atât de superficială. Și încă nu sunt convinsă de intențiile lui.
Spusele lui Cath sunt evident în antiteză cu reacțiile pe care le are în preajma Jokerului de la curte. Chiar și ghicitorile lui caraghioase, și puțin narcisiste, dar pline de încredere în sine, o fac să râdă. Preferata mea este „Cum a încălzit jokerul niște mâini? Fiind, realmente, un joker cald și chipeș”. Și a spus asta la prima lor întâlnire. Într-o pădure. Și mai erau și singuri.
În plus, omul acesta știe ce vrea, și știe cum să ceară ceea ce vrea. Haide să aruncăm o privire la scrisoarea (de dragoste?) pe care i-a trimis-o lui Cath în cel mai ironic mod.
Și dacă tragem cu ochiul la scrisoarea regelui, cred că este evident cine câștigă. Nu că ar fi un concurs.
Și personajul negativ din carta este cu adevărat îngrozitor, nu îmi place deloc de el. Însă te voi lăsa pe tine să afli cine este.
Până aici o să duc povestea, restul ține de tine. Also, nu te duce la ceaiuri dansante care se țin în magazine de pălării. Cel puțin, nu dacă nu ești însoțit/ă de un joker.
(Dacă vrei să afli cum a fost la ceaiul nostru dansant, care s-a lăsat cu premii, poți citi despre el aici – și te poți deja pregăti pentru următorul nostru club de carte dedicat aparițiilor Storia Books: #21 – „Casa din Marea Azurie”)
Recenzie scrisă de Isabell Smărăndoiu (departamentul #cărticeală)
Editată de Diana Hîncu (coordonatoare dpt. #cărticeală)
Corectată de Iulia Dromereschi