Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest a fost gazda unei pelicule senzaționale, având la bază Islanda: Godland. Filmul, regizat de Hlynur Pálmason, a fost și alegerea Danemarcei pentru Nordic Council Film Prize. A fost inspirat de descoperirea unor fotografii făcute de un preot de origine daneză.
Acțiunea are loc în Islanda finalului de secol XIX și îl are în centru pe Lucas (Elliott Crosset Hove), un preot danez trimis să supravegheze construirea unei noi biserici într-un sat izolat din Islanda. El nu vorbește decât limba sa maternă și îl are ca ghid pe Ragnar (Ingvar Eggert Sigurðsson), un islandez care pretinde că nu cunoaște deloc limba daneză.
Doi bărbați, două culturi
Lucas este un om pios, care i s-a dăruit lui Dumnezeu. Prin urmare, dorește să-I îndeplinească voia și să se ocupe de construirea bisericii, dar întâmpină obstacole la tot pasul, mai puțin fizice și mai degrabă morale. După moartea unuia dintre bărbații cu care călătorea, își pierde din ce în ce mai mult voința și, la un moment dat, cedează complet, trebuind cărat până la destinație de restul echipei, în principal de către Ragnar. Pe tot parcursul filmului, el nu creează nicio conexiune cu Islanda, nici cu tărâmul însuși, nici cu oamenii. Singurele persoane cu care are o relație favorabilă sunt Ida (Ída Mekkín Hlynsdóttir) și Anna (Victoria Carmen Sonne), care au și origini daneze.
Celălalt personaj principal, chiar dacă nu la fel de important ca Lucas, este Ragnar, un bărbat islandez de vârstă mai înaintată, grosolan, needucat și, de foarte multe ori, vulgar. În foarte multe moduri, el este opusul preotului, care este erudit și tăcut. În cazul acesta, extremele nu se atrag, ba din contră. Dacă este un lucru complet clar încă de la începutul filmului, este cât de mult se detestă cei doi.
Islanda, loc și personaj
Se poate spune că pe lista personajelor principale este și țara însăși: frumoasă, dar și dură, neprimitoare și neiertătoare. La fel cum putem să observăm în fiecare moment cât de deosebită este peisagistica, putem și să observăm cruzimea acestui meleag. Fiecare greșeală, oricât de mică, poate duce la moarte. Nu există copaci, doar mușchi, iarbă și alge, pentru că altceva nu poate să supraviețuiască. Ori este mâncat de vreun animal, ori este omorât de condițiile țării: ploaia continuă, furtunile, temperaturile, erupțiile vulcanice. Din același motiv, sunt puțini oamenii care pot supraviețui. Ori sunt uciși, ori nu rezistă condițiilor neprielnice.
Conflictul celor două țări
Personajele principale, Lucas și Ragnar, pot fi văzute și la un alt nivel, dacă sunt percepute ca personificări ale celor două țări din care provin. Astfel, conflictele dintre cei doi capătă semnificații foarte diferite.
Refuzul lui Ragnar de a vorbi daneza îl face pe Lucas să-l urască, iar acest lucru capătă un cu totul alt sens. Islandezul dorește să-și păstreze autonomia prin singurul lucru pe care îl are la îndemână: limba pe care el o cunoaște, și preotul nu. Toate încercările lui de a-i pune bețe în roate danezului și propriul său dispreț capătă sens și nu reflectă, cum s-ar putea crede, lipsa lui de respect pentru un om pe care nu îl cunoaște. Reprezintă o reacție meritată de Lucas, opresorul. Totodată, îl urăște pentru că, în viziunea lui Ragnar, preotul este cel care a început disputa, venind în Islanda și încercând să o schimbe, prin construirea bisericii. În schimb, acțiunile preotului devin și mai nejustificate. Îl detestă pe Ragnar, chiar dacă acesta îi salvează viața, nu îl respectă, de la prima întâlnire până la ultima, și se consideră superior.
Citește și „Decision to Leave” – Filmul sud-coreean care poate fi apreciat de orice public
Alte dovezi care ar susține această teorie ar fi: la un moment dat, Ragnar i se confesează preotului și admite că a făcut lucruri care noi credeam că au fost cauzate de condițiile potrivnice ale Islandei. Dar, într-un fel, și aceste condiții au jucat un rol. De asemenea, dacă luăm în considerare istoria Islandei și relația sa cu Danemarca, acțiunea filmului o reflectă destul de bine. Islanda a fost, timp de secole, sub controlul celeilalte țări. A încercat să-și dobândească independența, reușind doar parțial, după Primul Război Mondial, adică după implicarea altor părți, și complet, după Al Doilea. Ragnar a trebuit să fie ghidul lui Lucas și să muncească pentru acesta, chiar dacă se disprețuiesc reciproc. A încercat să scape de el, dar nu a reușit.
Inima Islandei
Acest film se petrece în Islanda, dar este și un film despre Islanda însăși. Plecând de la niște fotografii, regizorul a reușit să creeze o întreaga imagine a țării, de acum aproximativ un secol și jumătate.
La nivel vizual, o foarte mare parte a filmului are ca prim-plan peisajele, natura și geografia țării. Tu, ca privitor, te familiarizezi cu ele, vezi cum afectează personajele și ce diferențe există de la o zonă la alta. De la o zi la alta. Au și o valoare simbolică foarte mare, cu scene care conțin imagini succesive ale unui cal care se descompune în iarbă.
Oamenii ocupă o parte mai mică a ecranului, cu scene care seamănă mai mult cu niște fotografii ale peisajelor decât cu un film. Asta are și efectul de a ne face să ne dăm seama cât de mici sunt oamenii de fapt, un alt lucru pe care acest film încearcă să îl transmită. Personajele sunt puține și fiecare are un rol anume. Uneori sunt chiar inconfortabil de puțini oameni într-un loc atât de întins. De exemplu, în scena unei nunți, erau în total 30 de oameni, ceea ce face totul să pară, mai degrabă, un joc sau o piesă de teatru decât o petrecere adevărată.
În concluzie, Godland este un film cu peisaje spectaculoase, care prezintă Islanda într-o formă directă și neîndulcită, cu o perspectivă dură, dar reală asupra vieții. El arată, pe multe planuri, relațiile dintre oameni și dintre diferite categorii sociale ale Islandei de la final de secol XIX. Cu siguranță merită văzut.
Un articol scris de Antonia Dobre (redacția #bucurești)
Editat de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectat de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu