Filmul A coase pentru a protesta, regizat de Rakel Aguirre, prezintă povestea taberei de pace Greenham Common prin ochii Thaliei, o femeie care a realizat bannere din materiale textile și care a făcut parte din această mișcare. Urmărim și traseul a 36 de femei care au inițiat un marș pentru a atrage atenția asupra unor rachete nucleare americane staționate pe teritoriul Marii Britanii în timpul Războiului Rece. Protestatarele au plecat din Cardiff, Țara Galilor, și s-au oprit în Greenham Common, în apropiere de Londra.

Tabăra de pace de la Greenham Common a fost de fapt o serie de tabere de protest care au avut în centru stoparea armelor nucleare plasate la RAF Greenham Common, bază aeriană aparținând Forțelor Armate Britanice, în Berkshire, Anglia. Acțiunea a avut loc predominant în anii ‘80 și a fost dedicată exclusiv femeilor, multe dintre ele fiind speriate de un posibil război nuclear.
Documentarul îmbină filmări din timpul marșului și din tabără cu fotografii de arhivă și cadre din interviul Thaliei. Secvențial, pentru a ajuta la conturarea atmosferei, apar și extrase din articole scrise în anii ‘80 despre această mișcare, și inserții de filmări cu Margaret Thatcher la diverse conferințe de presă.
We were very organized in a disorganized way”
Filmul tratează în special povestea Thaliei, artistă care s-a făcut remarcată prin mesajele feministe și pacifiste din perioada taberei de la Greenham. Discuția despre munca ei începe abia după primele 20 de minute din film, până atunci documentarul expunând mai mult date generale despre această mișcare. Perspectiva femeii în legătură cu evenimentele la care a participat este cu siguranță valoroasă și mă bucur că există din ce în ce mai mult spațiu pentru astfel de povești.
Citește și FFIR15: ,,Foamete”- Adevărul crunt scos la iveală
Aș fi apreciat totuși mai mult dacă mai multe puncte de vedere, dat fiind faptul că filmul mizează foarte mult pe ideea de comunitate, de unitate. Nu m-a deranjat foarte mult nici simpla perspectivă a unei femei care își amintește cu nostalgie aceste evenimente, doar că la un moment dat devine destul de previzibilă. Chiar dacă filmul promite să pună accentul pe crearea de bannere, acest aspect nu este chiar atât de prezent în film, căzând mai mult într-un plan secund.

Perspective feministe în anii ‘80
Am aflat despre tabăra de pace a femeilor de la Greenham din documentarul Rebel Dykes (2021, r. Harri Shanahan, Sian Williams), care atingea și acest subiect, dar nu reprezenta ideea centrală a filmului, așa că am fost entuziasmată să descopăr și A coase pentru a protesta. Acesta prezintă strict poveștile femeilor din tabără. Totuși, văzută fără niciun fel de informații prealabile, povestea poate fi dificil de urmărit, căci filmul este destul de haotic.
Anumite momente din viața personală a Thaliei, cum ar fi când și-a întâlnit soțul, sau că bunica ei a luat parte la mișcarea sufragetelor, sunt alternate cu relatări din tabăra de pace și din timpul marșului, fapt care contribuie la aspectul de haos al filmului.

Chiar dacă femeia vorbește mult din experiența proprie, filmul se simte destul de impersonal și mi-a fost destul de greu să mă conectez cu el, dar pot înțelege de ce unele persoane se pot regăsi. Este o peliculă care creează o atmosferă călduroasă și prietenească.
Un articol scris de Carla Pantilie
în cadrul Festivalului de Film și Istorii de la Râșnov, 2023
Corectură de Iulia Dromereschi
Editat de Briana Lupea
Layout Diana Hîncu
4 comentarii