Nu sunt interesată de fotbal. Deși am încercat să mă uit la câteva meciuri, ce vedeam pe teren n-a reușit să mă atragă niciodată. Am încercat să învăț regulile, să înțeleg ce este impresionant pentru alții la fotbal. Am reușit să înțeleg cum funcționează jocul, dar interesul meu tot nu a crescut.
Doresc să spun că această ediție publica.files nu mă prea atrăgea. Cartea Adrenalină, scrisă de Luigi Garlando și Zlatan Ibrahimović, apărută în traducerea lui Beatrice Baciu în 2022, nu prezenta deloc interes pentru mine. Totuși, de dragul clubului, mi-am zis să îi dau o șansă.
Structura
Cred că structura acestei cărți (auto)biografice mi-a plăcut cel mai mult. Fiecare capitol poartă denumirea unui aspect din fotbal, iar între paranteze un echivalent care ține de emoții, stări etc. De exemplu, capitolul Golul are scris în paranteze „sau despre Fericire”.
Acest mod de a delimita capitolele m-a ajutat să înțeleg mai bine cum se raportează Zlatan la diferite aspecte din fotbal și ce reprezintă ele pentru el. În text, fiecare fază din fotbal este alternată cu întâmplări sau emoții din viața personală a acestuia. Într-un fel, senzația pe care o ai este că citești jurnalul cuiva, în timp ce el îți explică lucruri pe marginea lui.
Marele Zlatan
Modestia nu este deloc o caracteristică prin care să îl descrii pe Zlatan. În multe instanțe pare să dea dovadă de o aroganță masivă. Lucru care este, probabil, de înțeles, date fiind rezultatele și statutul lui în fotbal.
Citește și despre cartea autobiografică a fotbalistei Abby Wambach
Și acum, să ne uităm la titlul cărții. Nu este numită întâmplător Adrenalină, pentru că această emoție, substanță, stare, indiferent cum vreți să o numiți, este motorul care pune în mișcare orice decizie pe care o ia Zlatan. Trebuie să schimbe echipa sau clubul pentru care joacă? Importantă în decizia lui era mereu starea pe care acea schimbare i-o aducea. Dacă nu simțea provocare, atunci nu mergea.
Cu cât mai grea este o situație sau acțiune, cu atât mai multă adrenalină simte. Cu cât mai multă adrenalină, cu atât mai multă plăcere în tot ceea ce face. Mereu a căutat această stare, această senzație, singura care îl face să se simtă cu adevărat viu.
Zlatan – omul
Am observat o delimitare destul de interesantă între om și fotbalist. Ce vreau să spun este că, deși are o filosofie de viață clară, aceea de a da tot ce poți, indiferent despre ce activitate sau acțiune este vorba, în momentul în care a devenit tată, s-a schimbat puțin.
Copiii sunt o responsabilitate și o binecuvântare, cum zice acesta. Uneori, îți e teamă să nu faci ceva greșit, încerci să îi protejezi cât poți și să îi ajuți să facă alegerile potrivite. Cu atât mai mult, cu cât tu ești un om important, iar aceștia vor ajunge, inevitabil, să fie comparați cu tine. Din ce spune el, deciziile pe care le ia pentru copiii lui sunt bine gândite.
Poate că uneori este prea dur cu ei, pentru că vrea să îi transforme în oameni puternici. Poate că uneori le refuză lucruri, deși ar vrea să le ofere mai mult (în principal din prezența lui). A fi părinte nu e ușor, dar cred că intenția de a-ți proteja copiii este una dintre cele mai importante.
Dacă vreți mai multă adrenalină, cafeaua e o soluție numai bună!
Că tot vorbim despre vulnerabilitate, Zlatan are și el temeri. Nu vrea să îmbătrânească, nu știe cum va reuși să renunțe la fotbal. Cu ce va înlocui adrenalina de pe teren? Ce va face cu timpul lui liber? Îi este greu să-și răspundă, dar la finalul cărții se împacă cu ideea că va găsi el o cale, la fel cum a făcut întotdeauna.
Gânduri de final despre Adrenalină
Deși nu m-am apropiat mai mult de fotbal decât înainte, cred că acum pot înțelege mai bine emoțiile din spate. Dacă nu pe cele ale spectatorilor, măcar pe cele ale oamenilor de pe teren. În primul rând, este vorba despre competitivitate, despre starea pe care o ai când reușești să te autodepășești.
Zlatan spune cum a evoluat, de la omul egoist, axat pe a face spectacol, pe a da goluri multe, la omul care luptă pentru echipă. Odată cu vârsta vine și înțelepciunea, s-ar zice. Deși în continuare nu știu și nu înțeleg multe despre fotbal, este păcat că, înaintând în vârstă, oamenii nu mai pot juca. Dar măcar ei pot să antreneze alte generații, prin experiența lor.
Cred că pot să recomand această carte și oamenilor care nu știu nimic despre fotbal. La finalul zilei, Adrenalină este o carte bazată pe experiențele unui om, pe emoțiile lui, fricile și vulnerabilitățile. Pentru că, în final, suntem toți oameni.
Recenzie de Alexandra Șteți
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți