Într-o eră îndepărtată, în inima Italiei, un pictor renumit ilustrează realitatea controversată, dar adevărată, a vieții stradale. Michelangelo Merisi, cunoscut drept Caravaggio, este un pictor faimos al secolului XVII-lea, renumit pentru sălbăticia, pasiunea, dragostea pentru artă și dedicarea sa necontenite, pe care le exprimă pictural.
Esența creațiilor sale este arta pură, crudă și reală. Manifestarea adevărului reprezintă aspectul primar în transmiterea mesajului ascuns din spatele picturilor sale.
Din imperceptibili în surse de inspirație
Prin ochii lui, oamenii ce își petrec veacul pe străzi reflectă profund existența mundană, simplă a omenirii, chintesența vieții omenești. Astfel, cerșetorimea, slugile și persoanele care-și câștigă existența vânzându-și trupul sunt transformate. Sunt deconstruite și capătă un alt sens decât cel inițial, unul demn de venerație și uimire.
Citește și Umbra lui Caravaggio, mult-așteptatul film realizat de Michele Placido, din 8 decembrie în cinema
Datorită viziunii sale artistice, în loc de sărăcie și frenezie, pictorul vede în ei valoare și potențial, atribuindu-le un nou rol: de muze. Aceștia își fac apariția în atelierul său, ponosiți și adunați de pe drumuri, uneori agitați și dezinvolți. Mai apoi, înfățișează inocență și puritate, întruchipând sfinți, îngeri, apostoli și alte personaje biblice.
Înfățisarea unui nou divin
Muzele lui Michelangelo Merisi sunt reprezentate iscusit, cu o înfățișare divină și într-o manieră elevată. Lucrătoarele sexuale capătă, astfel, o valoare și importanță culturală și spirituală, acordată, pe vremea aceea, exclusiv „superiorilor” lor, oamenilor artistocrați, după standardele sociale. Spre exemplu, o lucrătoare sexuală care adoarme în timpul realizării tabloului, se trezește privind o pictură cu ea intitulată „Magdalena penitentă”. Este vorba chiar despre Maria Magdalena.
Aceste fapte iscă o controversă majoră la Roma. Biserica Catolică nu tolera amestecul dintre promiscuitate și divin, în special absența „divinului adevărat”. Însă Caravaggio rămâne un pictor original și om al adevărului, al realității așa cum este. Sfidând etica impus, el continuă să-și divinizeze „imoral” muzele.
Dacă ți-a plăcut cronica, ajută-ne să scriem mai multe!
Amor omnia vincit. Iubirea învinge totul.
Artistul luptă cu îndârjire pentru drepturile sale de pictor. Le dă unor oameni necunoscuți o voce, valorificându-le frumusețea și trăsăturile și aratându-i întregii lumi, prin capodoperele sale unice, un nou mod de a interpreta idolatrizarea. Pentru acesta, simplitatea și banalitatea unui om sau sexualitatea și senzualitatea altuia sunt chestiuni firești, umane, naturale. Sunt credințe ce se arată a fi în antiteză cu principiile bisericii secolului XVII.
Am rezonat cu acest personaj. I-am simțit flacăra interioară și inima sălbatică, dornică să exploreze, creeze și să iubească, totul cu o pasiune nemărginită. I-am înțeles pe deplin viziunea. Am fost captivată întru totul și emoționată de exprimarea sa și de dorința sa imensă de a relata adevărul vieții, unul deseori dureros și neplăcut, dar pur și autentic.
Dacă ești pasionatx de artă și istoria ei controversată, dacă îți stârnesc curiozitatea poveștile pline de pasiune, secrete, emoții și trăiri vibrante și (facultativ) ești fan Caravaggio, atunci filmul Umbra lui Caravaggio regizat de Michele Placido va fi exact pe placul tău!
Cronică realizată de Miya Verman
Editată de Alexandra Stancu
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți