Joi, 7 decembrie, am vizionat în avanpremieră filmul The Pod Generation. Privind spre viitorul inteligenței artificiale, și având în vedere cât de mult s-a dezvoltat tehnologia într-o perioadă destul de scurtă de timp, partea SF a filmului nu mi s-a părut imposibilă.
Despre copiii din Womb Center
Rachel este o femeie de succes, cu un soț iubitor și o dorință ascunsă. Într-o lume din viitorul apropiat, în care inteligența artificială se află în orice obiect sau meserie și face parte din viața unei persoane aproape în fiecare secundă, să ai un copil nu este la fel de ușor ca în zilele noastre. Deși, în funcție de cum privești situația, poate fi chiar mai ușor.
Femeilor înstărite, cu un job consumator de timp sau care vor să evite greutățile unei sarcini naturale, li se oferă șansa de a avea un copil la distanță. Acesta se dezvoltă și crește într-un compartiment destul de straniu (îl voi numi ou în continuare), oferit de Womb Center. Încă din stadiul formării oului fertilizat și până la nașterea popriu-zisă, fiecare bebeluș trece prin aceleași etape, deja studiate și stabilite de Womb Center. Copilul este hrănit cu nutrienți prin acest ou, poate să audă ce se întâmplă în jurul său, ascultă muzică sau diverse sunete pe care i le pun părinții prin intermediul unei aplicații.
Totul mi s-a părut atât de ciudat și de greșit. La un moment dat, credeam că este crescut un mic extraterestru în acest loc. La început am fost de partea lui Alvy (soțul lui Rachel), care nu a fost de acord imediat cu un copil născut în Womb Center. Nașterile obișnuite încă sunt prezente în această lume, dar multe femei le preferă pe cele artificiale. Totuși, acestea sunt greu de obținut. Sumele necesare sunt uriașe, regulile sunt stricte, iar lista de așteptare este nesfârșită. Rachel a așteptat un an întreg și, doar cu puțin noroc, a găsit un loc liber, iar promovarea de la locul de muncă a ajutat-o cu un avans.
Atmosfera deprimantă
Înainte de a viziona acest film, am aflat că este încadrat în genurile comic, romantic și SF. Mi s-a părut o combinație interesantă, iar conceptul pe care îl abordează m-a intrigat. Pe parcurs am descoperit că așteptările mele erau mult prea ridicate.
The Pod Generation nu este nici comic, nici romantic. Am încercat să caut aceste părți, scene semnificative, dar nu le-am găsit.
Din punctul meu de vedere, filmul nu ar trebui încadrat în categoria romantic doar pentru că apar diverse cupluri sau bebeluși. Poate fi un film de familie, dar nu romantic. Replicile dintre Rachel și Alvy sunt departe de a fi romantice și par forțate de multe ori. Ea îi ascunde lucuri constant și nu prea există comunicare, chiar dacă cei doi sunt căsătoriți și vor să își extindă familia. Fiecare pare că trăiește într-o lume proprie, iar aceste două lumi nu prea au lucruri în comun. Rachel este o corporatistă tipică, iubitoare de AI, în timp ce Alvy adoră natura, este botanist și profesor în acest domeniu. Își crește propriile plante în casă, își duce elevii într-o seră frumos amenajată, una dintre puținele rămase în această lume tehnologizată.
Filmul nu mi s-a părut deloc amuzant. Sunt câteva replici care ar putea fi considerate hazlii, dar nu m-au încântat. În schimb, atmosfera prezentată este sumbră, deprimantă și m-a întristat destul de tare. Dacă ar trebui să o compar cu un tablou, aș alege unul în nuanțe întunecate de gri.
Oamenii abia comunică între ei, nu există prea multă interacțiune socială, nu există natură, ci capsule verzi, în care sunt mici ecosisteme. Persoanele plătesc anumite sume și poartă măști speciale pentru a respira puțin aer curat din acestea.
Cum ne influențează inteligența artificială
Lumea din The Pod Generation pare a fi controlată de AI în orice domeniu. În prima parte a filmului observăm cum Alvy și Rachel interacționează cu Elena, inteligența artificială instalată în casa lor. Ea se ocupă de iluminare, încălzire, mașina de cafea și le printează 3D felii de pâine prăjită în fiecare dimineață. În același timp este destul de irascibilă și pare că ar avea conștiință proprie. Când Alvy nu îi spune cuvântul magic, adică te rog sau mulțumesc, îi oferă o felie de pâine arsă.
Nu mai există terapeuți normali. Pentru a-și rezolva anumite probleme emoționale, psihice sau supărări, Rachel își programează ședințe de recreere într-un centru de terapie cu Eliza. Aceasta este un alt tip de inteligență artificială, care, spre deosebire de Elena, afirmă că îi este mult mai bine fără o conștiință, fiindcă nu se gândește la moarte și alte probleme umane. Astfel, poate fi cel mai obiectiv terapeut. La insistențele lui Rachel, și Alvy îi face câteva vizite, pentru a se răzgândi în legătură cu bebelușul conceput în Womb Center, dar nu are o reacție prea bună.
Eliza arată straniu și pare a fi ruptă din filmele apocaliptice. Aceasta are forma unui ochi uriaș instalat pe un perete înflorit. Arată impunător și sunt sigură că mi-ar provoca o stare de frică, anxietate sau depresie, în loc să mă ajute cu vreo problemă.
Citește și
TMF 2023 | „Here, Hold My Kid”: Încercarea de a îmbrățișa maternitatea și cariera sportivă,
o cronică de film scrisă de Ștefan Nuțu,
unul dintre studenții în practică ajunși anul acesta la noi printr-o convenție cu UBB
Womb Center este un loc și mai straniu, în care inteligența artificială și-a făcut simțită prezența. Ouăle în care sunt ținuți bebelușii par a fi robotice, extraterestre, desprinse dintr-un film horror. În schimb, oamenii se atașează de ele și se gândesc la bebelușul din interiorul lor, încearcă să stabilească o legătură cu propriul compartiment. În același timp, fiecare părinte care ajunge la Womb Center are parte de constrângeri și reguli stricte pe care trebuie să le respecte.
Genul SF se regăsește pe deplin în acest film sub forma inteligenței artificiale bine dezvoltate, care a fost integrată în orice activitate de orice natură.
Concluzii
Personal, The Pod Generation m-a lăsat fără cuvinte și cu multe speranțe. Sper că mai multe persoane care au vizionat acest film, au ajuns la concluzii asemănătoare cu ale mele. Sper ca inteligența artificială să nu se infiltreze atât de mult în viețile noastre de-a lungul timpului și sper să putem avea interacțiuni umane adevărate și în viitor, nu doar să oferim replici lipsite de emoții, așa cum am observat în The Pod Genration.
Nu îmi doresc să trăim într-o astfel de lume artificială, însă pare inevitabil. Am ajuns în punctul în care filmele SF se apropie tot mai mult de realitatea prezentului nostru, iar acest lucru mă întristează și mă sperie.
Informații generale
Gen: SF
Regizoare: Sophie Barthes
Distribuitor: Follow Art Distribution
Premiera în România: 8 decembrie 2023
Durată: 110 min
Prezența la avanpremieră a fost asigurată de Follow Art Distribution
O cronică scrisă de Alexandra Pătrașcu (coordonatoarea departamentului #cinematics)
Editare: Rahela Ulici
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu