Între 17 și 20 august, participanții adolescenți la REACTIV >| ceva laborator de experiențe performative pentru adolescenți |< s-au putut înscrie la atelierul de terapie prin artă al Mariei Gemescu. Reportera noastră, Mălina, a participat la una dintre sesiuni și vă împărtășește dintre gândurile sale.
Maria Gemescu a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea din București și a fost voluntară la Asociația Culturală Paspartu. A făcut stagii de practică profesională la Fundația Vier Pfoten România și la Organizația S.O.S. Satele Copiilor România. Împreună cu Roxana F. Alecu, a publicat volumul Mindfulness și optimizarea comportamentului profesional, la Editura SPER.
Tocmai când își propuneau să pună de-un protest spontan împotriva ploii, care amenința să le strice planurile, participanții la atelierul de terapie prin artă de marți, 17 august au avut surpriza de a se trezi față în față cu niște coli albe de hârtie A3, acuarele și un ghem de sfoară, cu ajutorul cărora au încercat, până la final, să-și descopere vulnerabilitățile și intențiile.
Am făcut foarte multe joculețe care implicau desenat sau modelat (făceam statui). Mi-a plăcut că ne punea foarte multe întrebări și ne introducea, fără să ne dăm seama, în subiect, ca să ne facă să realizăm ce simțim și ce emoții avem în momentul în care ne gândim la diferite ipoteze. La un moment dat, era un băiat care considera că opiniile lui nu sunt niciodată îndeajuns de bune și de la asta am ajuns să avem o dezbatere, care până la final l-a făcut să-și exprime deja trei păreri și să fie foarte confortabil cu ele. Mi-a plăcut mult că atelierul l-a făcut cumva, fără să-l constrângă, să se deschidă și să fie el însuși.” (participantă)
Pentru început, Maria i-a rugat să se plimbe cu toții fără țintă, până găsesc locul în care se simt cel mai confortabil să rămână. După ce au reușit să formeze un mare cerc stângaci, ghemul de sfoară a trecut de la unii la alții, până ce fiecare a spus cum se simte în acele momente câte o parte random a corpului său (degetul mic de la mâna stângă sau umărul drept etc). Maria a împărțit apoi bilețele, care dădeau startul poveștilor în interiorul cărora urma să se situeze pe tot parcursul atelierului. Biletul Mălinei, care a consemnat pentru noi de la fața locului, o identifica drept Adult 1 din tribul Oamenii Nămolului.
Când fiecare și-a găsit tribul, a început adevărata provocare: fără să le fie permis să vorbească deloc unul cu altul, trebuiau să își prezinte pe rând, non-verbal, personajul pe care îl avea în minte restului grupului, urmând ca apoi să discute despre relațiile construite în microfamilia pe care fiecare grup și-o construise. Colile albe și materialele plastice, spune Mălina, au pus-o cel mai mult în dificultate, pentru că avea misiunea de a desena din ipostaza de adulți ce mâncare considerăm că ar fi potrivită să fie servită copiilor. S-a creat o legătură foarte faină între toți participanții atelierului, fiecare reușind să-și autoanalizeze gesturile și gândurile și să înțeleagă că nicio alegere, fie ea și aleatorie dintr-un joc, nu este întâmplătoare și, în fapt, spune enorm despre noi înșine.
Pentru mine a fost foarte inspirant. Am cunoscut tineri plini de idei și de energie, pe care au nevoie să o canalizeze spre ceva cu sens pentru ei. Ce am învățat din experiența asta este că tinerii au nevoie să-și pună probleme legate de lume, de ce se întâmplă în jurul lor, de societate, de viitor – teme care se află în nucleul personalității lor și pe care au nevoie să le exploreze și din perspectivă psihologică și socială. Cred că plec de aici cu ideea de a folosi tot mai mult problematizarea atunci când lucrez cu adolescenți și nu numai, pentru că este o tehnică foarte bună pentru niște tineri asaltați de informații care pot genera confuzii. Au nevoie să audă că orice gândesc sau simt despre lume este în regulă și că sunt valoroși pentru că gândesc așa. Nu sunt obligați să intre într-o matrice rigidă a societății”. (Maria Gemescu)
Un material de Mălina Turtureanu (departamentul #creativ – Teatru)
Editare și paginare: Iulia Dromereschi
Lasă un răspuns