REACTIV | Nu avem nicio idee despre ce este dreptatea

O cronică a spectacolului don’tcrybaby

(Trupa Amprente – Brașov)

de Mălina Turtureanu și Andreea Anca


Vină, pl. vini = faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun
spectacol amprente brasov dontcrybaby
FOTO Marius Șumlea

Așa arată definiția cuvântului vină în dicționarul explicativ al limbii române. Cuvântul considerat apare între paranteze. Știm ce este vina. Dar nu știm să o conștientizăm, să o cuantificăm, să ne-o asumăm. Oare avem cea mai vagă idee despre ce presupune, de fapt, dreptatea?

Este una dintre întrebările principale care se desprinde din spectacolul trupei Amprente: Unde se află limita dintre ce e drept și ce e greșit? Dintre ce înțelegem prin bun și rău? Cine e vânătorul și cine vânatul? Spectacolul dontcrybaby se folosește de scheletul poveștii cu Scufița Roșie și jonglează cu asemenea întrebări. Un băiețaș de cartier, un pădurar și o familie disfuncțională transportă personajele în 2021. Apoi, alternează sensurile vinii.

Sonograma trupei Amprente

Amprente este o trupă de teatru tânăr din Brașov, cu numeroase participări la festivaluri și cu un repertoriu variat de spectacole. Înaintea reprezentației din REACTIV, am stat de vorbă cu Sabrina și Cristian, doi dintre cei mai vechi membri ai formulei actuale a trupei, despre ce înseamnă Amprente pentru adolescenții care-i dau viață. (O casetă de Andreea Anca)

Cum s-a coagulat trupa Amprente?

Noi doi suntem de la început. Bine, începutul a fost… Trupa s-a înființat acum 19 ani, iar noi suntem membri de patru ani, de la începutul celei mai recente generații.

Trupa este coordonată de Anca Maria Băcanu (n. red. care a semnat și regia spectacolului). Schimbă oameni, aduce frumosul și liniștea în viața liceenilor și le îmbrățișează sufletele în fiecare zi.

amprente dontcrybaby reactiv
Din spectacol. FOTO Marius Șumlea

Cum ați ajuns voi în trupă?

Amprente este trupa liceului „Grigore Antipa” din Brașov. La prima oră de logică – coordonatoarea noastră este și profesoară de logică – a întrebat: Cine dorește să facă parte din trupa de teatru? Și eu am ridicat mâna. Toată lumea zicea că ți se motivează absențele dacă ești la teatru. Eu așa am ajuns în trupă. Dar, în momentul în care am luat contact prima dată cu scena, am zis că nu mai vreau să cobor.

Da, și eu la fel – eram în clasă, la ora de logică, și am primit aceeași întrebare. Dar eu nu am ridicat mâna atunci. Am intrat în trupă în alte circumstanțe. Totuși, după ce m-am trezit în trupă, am decis să rămân. A fost ceva spontan, pentru că nu știam în ce mă bag, eram și foarte timidă – nu-mi plăcea să vorbesc în public, să atrag atenția, dar mă simțeam bine în liniștea și în singurătatea mea. Nu voiam să fac parte dintr-un grup. Dar Amprente a devenit locul în care m-am simțit mereu bine, pentru că e, de fapt, familia mea, nu e doar un grup de prieteni sau cercul de teatru.

Care este procesul de recrutare?

În fiecare an se formează o nouă generație. De exemplu, anul acesta, noi, cei mari, care urma să absolvim, ne-am dus la clase de boboci. Am întrebat cine ar vrea să facă parte din trupă. Și cine-și dorea să încerce, venea la audiții. Recrutăm în fiecare an elevi din clasa a noua și reîmprospătam constant formula trupei. 

Care e spectacolul la care v-a plăcut cel mai mult să lucrați?

Cercul Poeților Dispăruți, pe care l-am făcut acum doi ani. De la scaune și scenografie până la ultima replică…

Cu cine ați lucrat?

Am făcut un fel de regie colectivă și am fost ajutați și de un actor de la Teatrul Dramatic. Textul a fost adaptat de noi – în primul rând pentru noi.

Noi spunem că a fost poezie, nu teatru. Am investit zile, ore întregi repetând și repetând, am plâns împreună, am fost la festivaluri cu spectacolul. De fiecare dată ne bucuram și parcă ni se luminează fața când vorbim despre el. Ne este dor de el! Încă ne dorim să îl punem în scenă. Dar mulți dintre cei cu care îl jucam inițial sunt deja plecați la facultate și n-ar mai fi deloc la fel.

Am pus mai mult din noi în personaje. În loc să luăm un personaj și să îl lucrăm, ne-am pus direct pe noi acolo, pe scenă. Pe noi, fiecare în parte, dar și pe noi ca grup. Efectiv noi eram povestea.

Descrieți trupa Amprente într-un cuvânt. 

Energie.

Utopie.


amprente brasov dontcrybaby
FOTO Marius Șumlea

Pseudopersonaje cu pseudoemoții și pseudostări dau din colț în colț într-un triunghi al bermudelor, reinventat zi de zi pe baza pieselor de puzzle care nu se potrivesc cu restul lumii. O mamă isterică aflată într-un perpetuum mobile, un tată absent, o adolescentă de cincisprezece ani care se zbate într-un experiment al definirii propriei identități fracturate, un pădurar al cărui slujbă de șofer va schimba radical dinamica dintre personaje.

Ceea ce iese cel mai mult în evidență în dontcrybaby e universul sonor și, în general, ambianța – constelația poveștii originale, regândită într-una cu totul nouă. Muzica de club taie vocea unui copil care citește bâlbâit o carte de povești. Un prezentator de televiziune are o emisiune după o înmormântare acompaniată de Maria Tănase. Și toate flashurile acestea fragmentate, care par să nu se armonizeze inițial, îți creează permanent senzația de captivitate într-un microunivers strâmt și închistat, căruia nu-i aparții, dar cu care empatizezi din simplul motiv că nu ai putea trăi altundeva.

Nu îți alegi viața. Nu poți să îți alegi care tu să fii. Ești tu de când te știi. Ești prezent, trecut, viitor. Ești subjugat de prezent, trecut, viitor. Te naști tu, trăiești tu și mori tu. Mai ales mori tu. Nu ai de ales. Ți se dă o viață prin random.org și tu trebuie să o trăiești. Dacă ai prins una bună, de cinci stele, ești norocos. Dacă prinzi una de două, ești obligat să îți faci singur norocul. Cum ți-l faci – asta ține de percepția ta asupra norocului. Asupra a ceea ce e bine. Pentru tine și, cel puțin la început, și pentru cei din jur. Oamenii se nasc fundamental buni. Dar binele înseamnă opțiune. În dicționar, una dintre definițiile binelui este: în concordanță cu adevărul. Adevărul e o variabilă. E cu atât mai variabil cu cât ești mai vulnerabil.

Cel mai probabil, nu avem nici cea mai vagă idee despre ce este dreptatea.

2
Mălina Turtureanu
Toată lumea zice că e nonconformistă de fel, dar ea se consideră doar o adolescentă îndrăgostită de artă
Andreea Anca
Ar-ta - A ta? Arta ta. Și a ei. Teatru. Răsărituri și mare. Tot timpul pe muzică. Îi place să privească oamenii. Și floarea soarelui.