„Înainte să înceapă războiul, viața mea era frumoasă”, povestește Bohdan. „Mă duceam la școală și la sală, vorbeam cu prietenii, petreceam timp cu familia. După război, nu pot spune că mai e la fel.”
Bohdan are 17 ani și locuiește acum în Băile Olănești, județul Vâlcea. În localitate s-a creat o adevărată microcomunitate de ucraineni, prin eforturile Fundației Rebenciuc și ale mai multor localnici inimoși.
După izbucnirea războiului, Bohdan și bunicii s-au întors în satul lor, unde au rămas două săptămâni. Văzând că nu pot să mai rămână, s-a pregătit, împreună cu familia, să treacă granița. „Eu, bunicii mei, mama, fratele mai mic și sora mea, alături de unchiul și mătușa mea am plecat mai întâi în Moldova. Acolo am stat trei zile, apoi am ajuns în România. Aici am fost întâmpinați de niște voluntari foarte amabili. Suntem bucuroși că românii ajută ucrainenii. Locuim în Olănești și mi se pare un loc foarte drăguț”, povestește el.
Școală, sală și meditații la matematică
În Ucraina, Bohdan mergea la școală în Nicolaev (Mîkolaiv), acum una dintre localitățile cele mai afectate de bombardamentele armatei ruse. Urma profilul real, cu specializarea matematică, și spune că profesorii lui preferați erau cei de matematică, de istorie și de literatură. Materia lui de suflet era însă istoria, în special istoria Ucrainei.
|
Aflat pe Bugul de Sud, Mîkolaiv este unul dintre cele mai importante noduri de transport din Ucraina. Se află la aproximativ 65 de kilometri de Marea Neagră și la 113 kilometri de Odesa. De la începutul războiului, a fost printre cele mai greu încercate localități ucraineni, iar asalturile ruse împotriva sa continuă și astăzi. |
Pentru Bohdan, o zi obișnuită funcționa simplu, ca pentru orice alt adolescent de vârsta lui. „Mă trezeam, făceam duș și luam micul dejun. Mergeam apoi la școală și petreceam timp cu colegii. După aceea, aveam meditații la matematică, pentru examenele finale.” În Ucraina, sistemul liceal are doar 11 clase, și deci începuse ultimul an. „După aceea, mergeam la plimbare sau poate la sală.”
De când a ajuns la Băile Olănești, spune că se uită la știrile despre ucrainenii din alte țări europene, și că i se pare că, în România, „viața lor este mult mai bună decât a celor care s-au refugiat în state precum Germania sau Polonia. Aici, oamenii sunt săritori și ne susțin, ceea ce mi se pare foarte generos.”
Am început seria de povești ale ucrainenilor și voluntarilor care gestionează situația refugiaților din județul Vâlcea cu povestea Katyei. Plecată de lângă Odesa împreună cu fetița, mama, bunica și trei pisici, a stat în mașină 36 de ore, neîntrerupt, până la Palanca. Aflați cum a ajuns la Râmnicu Vâlcea și ce face acum în episodul dedicat.
Primul ucrainean înscris la liceu în județul Vâlcea
A reușit să-și facă și prieteni. Sunt tot ucraineni și sunt acum vecini cu el. În localitate trăiesc mulți ucraineni, așa că are mereu ocazia să discute cu cineva. Nu este niciodată singur. Spune că a învățat cuvinte și expresii de bază în limba română: „Bună ziua. Bună dimineața. Bună seara. Bună, Eu sunt Bogdan. Eu am 17 ani.”
Bohdan a reușit să meargă chiar și la școală. „Voiam să merg la școală, pentru că nu îmi plăcea să stau doar acasă fără să fac nimic. Așa am ajuns la cursuri de limba română, iar profesorul meu cunoaște limbile ucraineană și rusă. De la el am aflat că aș putea să ajung la liceu. După câteva zile, voluntarele care ne ajută* ne-au spus mie și mamei că pot să merg la liceul „Lahovari”, în Râmnicu Vâlcea. Am fost foarte bucuros.”
|
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai bine cotate licee din județ. Oferta educațională pentru anul școlar 2022-2023 include cinci clase la profilul real și două la profilul umanist. Pentru elevii care aleg filiera reală, există și opțiunea de a urma clase cu învățare intensivă în limba engleză. |
Am vizitat scurt liceul și ne-a plăcut atmosfera sa impunătoare, și totuși luminoasă. Știam despre reputația sa de a fi pregătit generații după generații de elevi cu rezultate foarte bune și despre pasiunea multora pentru informatică. De altfel, informatica se predă aici din 1985, așa cum ne informează site-ul oficial. Echipa sa de robotică, BroBots Team, se implică în felurite proiecte și competiții, promovează educația STEM în județ și are constant programe susținute prin acțiuni precum Vâlcea Forest Run sau Fondul Științescu.
Seria dedicată ucrainenilor din Vâlcea și voluntarilor care le fac viața mai ușoară a continuat cu articolul despre Georgiana și despre eforturile acesteia de a integra în comunitatea locală din Râmnicu Vâlcea oamenii care-i ajung în grijă. Citește povestea ei aici.
Colegii l-au ajutat să se integreze
„Am început să petrec timp cu noii mei colegi și am încercat să învăț, însă mi-a fost greu, fiindcă nu înțeleg româna și cred că engleza mea nu este suficient de bună pentru studii. Dar a fost interesant și m-am considerat norocos că am putut merge la ore”, spune Bohdan.
Înscris în clasa a XI-a ca audient, a fost ajutat de colegi să înțeleagă lecțiile. I-au plăcut, mai ales, orele de engleză, și s-a arătat interesat de dinamica limbii române, chiar dacă nu o înțelegea. „Colegii mei au știut că urma să mă alătur, și când am ajuns la școală am fost surprins că-mi lăsaseră pe bancă gustări românești și simboluri ucrainene. Am fost foarte emoționat.” De altfel, elevii au încercat să îl integreze, să îl întrebe lucruri, au fost politicoși și amabili, și Bohdan spune că i-a plăcut mult să comunice, pe cât a fost posibil, cu ei.
Bohdan a reușit să își dea examenele de final de liceu la București, unde spune că a existat această posibilitate pentru elevii ucraineni. Acum contemplă ideea cursurilor universitare, însă este nehotărât. „Depinde foarte mult de situația din Ucraina. Nu știm ce urmează, nici mâine, nici peste câteva luni. Dacă situația se va ameliora, m-aș putea întoarce să studiez în țara mea. Dar dacă lucrurile sunt tot mai rele, mi-aș dori să merg la o universitate din București, unde am înțeles că există posibilitatea de a mă înscrie.”
Ar dori să studieze agricultura, fiindcă tatăl său este fermier, și astfel ar duce mai departe tradiția din familie.
Școala de vară româno-ucraineană
Până una, alta, participă la școala de vară organizată la Băile Olănești de Fundația Rebenciuc (reprezentată de voluntarele Alina Popa și Larisa Cheloiu), IȘJ Vâlcea și Fundația World Vision România. „Este o școală de vară pentru copii și adolescenți ucraineni și români, iar pentru mine a fost o mare oportunitate”, spune Bohdan.
„Școala româno-ucraineană” are loc între 1 și 25 august, iar la cursuri participă în jur de 200 de copii, atât români din medii defavorizate, cât și ucraineni, cu vârste de până la 10 ani. Se întâmplă la Liceul Tehnologic „Iustinian Marina” și implică profesori de ambele naționalități. În fiecare zi, copiii primesc lapte, corn și apă plată. Activitățile se desfășoară normal în primele două ore: ucraineană, matematică, engleză, fixarea cunoștințelor și recapitulare. Urmează o pauză de gustare și apoi alte două ore de socializare, jocuri și activități.
Activitățile școlare s-au împărțit pentru patru grupe de vârstă: de la zero la patru ani, unde, până la doi ani, copiii sunt împreună cu mamele, susținute de logoped, psiholog și medic. Apoi, de la 5 la 8 ani, școala primară, de la 9 la 13, gimnaziu și de la 14 la 18, liceu.
Toți profesorii implicați în proiect sunt plătiți, ne-a explicat telefonic Larisa Cheloiu, coordonatoarea proiectului. Materialele didactice au fost asigurate tot de World Vision, iar planul este ca aceste cursuri să continue, după începerea anului școlar, în format after school.
„Am studiat economie, biologie, ucraineană, engleză, și, firește, limba română. M-am bucurat că am putut să merg împreună cu prietenii pe care mi i-am făcut aici, care au între 16 și 18 ani”, povestește Bohdan.
„Nu am nicio idee despre ce mă așteaptă mâine”
După orele de la școala de vară, Bohdan încearcă să reintre parțial în ritmul cu care se obișnuise acasă. Merge la sala aflată în incinta unui hotel. Îi place și muzica și ascultă genuri diferite. Spune că nu poate alege un gen favorit, fiindcă depinde mult de starea sa de spirit când ascultă.
Întrebat despre cum își vede viitorul, e pus în dificultate. „În momentul de față, nu am nicio idee despre ce mă așteaptă mâine. Ar fi cel mai bine pentru mine să mă întorc în Ucraina, să intru la universitate, să duc din nou o viață normală, ca înainte de război. Îmi lipsesc casa mea și orașul meu natal, prietenii și tata”, spune el.
*Voluntarele care-l au în grijă pe Bohdan sunt aceleași Alina și Larisa care au făcut și toate eforturile pentru organizarea Școlii de Vară de la Băile Olănești. Povestea lor o veți afla într-un material foarte amplu, pe care-l publicăm îndată.
Interviu cu Bohdan realizat prin zoom de Ioana Stănișor, cu acordul mamei lui Bohdan
Redactare material & layout: Iulia Dromereschi
Transcriere și traducere interviu: Diana Hîncu