Ai o viață mizeră, dar, într-o bună zi, norocul dă peste tine. Ai posibilitatea să te salvezi, dar va trebui să arunci pe altcineva în balta cu noroi. Ce vei face? Te vei alege pe tine? Vei alege dreptatea? Ce se va întâmpla după?
În jurul acestei idei a fost construit filmul A Hero/Un erou, regizat de iranianul Asghar Farhadi, care urmează să fie lansat în cinematografe de Independența Film astăzi, 25 februarie.
Comoara de la capătul străzii
Rahim Soltani a ajuns să fie închis din cauza unui împrumut, singura sa cale de scăpare fiind să își plătească datoriile. Într-o permisie de două zile, acesta încearcă disperat să își convingă creditorul să își anuleze plângerea, oferindu-i o parte din suma datorată, urmând ca, după eliberare, să achite și valoarea rămasă.
Întrebarea, totuși, este de unde va face rost de atâți bani? Ei bine, soarta este de partea lui și îi aduce în cale o pungă cu monede de aur. Ce va face cu ele? Le va vinde, cu speranța că va reuși să se întoarcă acasă? Sau va încerca să dea de proprietar, ca să îi restituie averea?
Surprinzător sau nu, alege a doua variantă. Ceea ce, având în vedere situația în care se află, consider destul de impresionant. Și — cine s-ar fi așteptat? — acest gest îi schimbă total viața. În bine? În rău? Greu de zis.
Unii îl consideră un erou și sunt dispuși să facă tot posibilul pentru a-l scoate din închisoare. Alții sunt sceptici și refuză să creadă că povestea lui Rahim este adevărată. La urma urmei, cum ar putea un infractor să devină erou, așa, peste noapte? În plus, ce mare scofală e în a-i înapoia cuiva bunurile? Nu e ceva ce ar trebui să fie considerat normal?
Astfel, deși a luat decizia demnă, Rahim ajunge să fie iscodit la tot pasul, conturându-se tot mai multe ipoteze despre adevăratele sale intenții El este personajul negativ? Nu, este cel pozitiv. Atunci, de ce nu vrea lumea să-l creadă? De ce sunt lucrurile atât de complicate? De ce nu îl ascultă nimeni?
La o șuetă cu păreri
Trebuie să recunosc că Un erou nu face parte, neapărat, dintre genurile de film pe care le urmăresc. Dar dorința de noutate m-a făcut să vreau să ies din zona de confort și să abordez ceva mai diferit. Și am fost foarte inspirată să fac asta.
Cred că printre cele mai interesante aspecte au fost frânturile de cultură. Nu știu multe despre cultura iraniană, dar mereu m-a fascinat cât de multe poți să desprinzi din arhitectura, mentalitatea și micile activități care, în timp ce pentru ei sunt obișnuite sau chiar banale, pentru mine sunt de-a dreptul fascinante.
Oricum, un lucru pe care îl știam deja din serialrle copilăriei era accentul pus pe onoare în țările din Orient. Lupta acerbă a lui Rahim pentru a-și spăla onoarea, faptul că această nevoie este mai importantă decât recuperarea libertății sau comiterea unei posibile ilegalități, mi s-au părut un adevărat deliciu din punct de vedere psihologic.
Conflictul filmului transmite și spectatorilor, inclusiv mie, sentimentele de confuzie și indecizie. Care parte are dreptate? În cine ar trebui să cred? Cum s-ar fi desfășurat lucrurile dacă lua altă decizie? Ar fi fost mai bine?
Un alt aspect interesant a fost reprezentat fix de ciocnirea aceasta dintre convingeri, bazată, în principiu, pe lipsa de încredere a oamenilor și pe prejudecăților acestora. De ce ai crede că un infractor a făcut o faptă bună? E ca și cum ai spune că un măr verde, crud, este dulce. Cu siguranță totul e o minciună. Pentru că, dacă nu ar fi, ce s-ar alege de noi?
Deși a fost o vizionare mai grea decât cele cu care sunt obișnuită, nu pot să nu recunosc valoarea filmului. Ni se vorbește despre importanța onestității, despre cum până și cele mai mici divagații de la adevăr pot avea repercursiuni urâte. Despre cât de importante sunt onoarea și reputația noastră, și despre cât de multe suntem dispuși să facem pentru a ni le repara, pentru a arăta că merităm, că suntem demni.
Redactare: Diana Hîncu
Editare: Rareș Dinu
