La Școala de jurnalism participativ de la Voineasa (organizată cu sprijinul Fundației Comunitare Vâlcea, prin programul Vâlcea Forest Run), am identificat una dintre persoanele implicate în comunitatea vâlceană: Adelina Florescu, reprezentanta Asociației AIDE și a Centrului de Tineret Youth Hub Râmnicu Vâlcea.
Asociația AIDE este un ONG din Râmnicu Vâlcea înființat în 2016, cu scopul de a susține grupurile vulnerabile să se integreze social și să se implice în comunitate. Centrul de tineret Youth Hub canalizează energia creativă a acestei comunități, prin organizarea de dezbateri, găzduirea de ateliere și cursuri, sau sprijinirea unor inițiative civice și ONG-uri cu impact pozitiv.Ce au în comun aceste două inițiative? În primul rând, faptul că se axează pe tineri și pe dezvoltarea acestora prin intermediul educației non-formale și, totodată, au în spate același nume fondator: Adelina Florescu. |
Adelina a crescut într-o comunitate rurală până la vârsta de 14 ani. Mai exact, în comuna Stoenești din județul Vâlcea. După finalizarea ciclului gimnazial, a urmat cursurile Colegiului Energetic Râmnicu Vâlcea, la profil Ecologic. Însă finalizarea acestui profil nu a fost un determinant în alegerea studiilor universitare: Adelina a urmat cursurile Universității din Pitești, specializarea Limbi Moderne Aplicate. Deoarece Universitatea din Pitești avea o filială chiar la Râmnicu Vâlcea, Adelina a putut să își urmeze studiile chiar din județul natal, fapt ce a apropiat-o și mai mult de comunitatea vâlceană.
Visul ei era să devină profesoară de română sau de engleză, chiar aici în județ, iar posibilitatea proiectelor europene nu a existat până de curând. Când Adelina s-a întâlnit cu oportunitățile Erasmus, a decis că este un moment prielnic să încerce să aducă multiculturalitatea și diversitatea în orașul ei. Dar situația nu a fost întotdeauna roz și că au fost momente când idea de a pleca din oraș nu suna așa rău.
Colegiul Energetic Râmnicu Vâlcea este cunoscut și pentru centrul său de excelență în handbal feminin, despre care puteți citi mai multe chiar pe pagina dedicată a liceului.
Studii și prima organizație neguvernamentală
În jurul anului III de studii, Adelina a avut o perioadă de confuzie, neștiind sigur dacă drumul pe care îl alesese era potrivit pentru ea. După finalizarea studiilor, a găsit un job chiar în oraș – trebuia să indexeze date personale. Era un loc de muncă care îi oferea stabilitatea necesară, fapt care a determinat-o chiar să refuze o ofertă de muncă în Italia. Însă intrase într-o rutină care, deși nu îi făcea rău (ba chiar îi oferea un safe space), îi limita creativitatea și spiritul de acțiune. Lucrurile au mers în același ton pentru aproximativ șase sau șapte ani. Însă plictiseala se instalase, iar Adelina, ca orice om, a căutat activități pe care le poți face pentru a-ți petrece timpul liber. Așa a intra în contact cu voluntariatul.
A început să caute diferite inițiative în care să se poată implica, iar după lungi căutări s-a întâlnit cu World Vision. Acolo a dat de oameni deschiși, care se concentrau în principal pe strângerea de fonduri și acțiuni caritabile. Unul dintre proiectele de care își aduce aminte Adelina este proiectul cu ghetuțele de Crăciun. Campania urmărea strângerea de fonduri pentru copiii din mediile defavorizate. Au urmat ulterior și proiecte axate pe copiii din centrele de plasament, unde voluntarii desfășurau activități cu aceștia. Unul dintre aceste proiecte a fost cel ce a aprins „becul”. Acela a fost clicul care a făcut-o pe Adelina să înțeleagă că activitățile cu copiii sunt cele ce îi aduc bucurie.
Cu toate că voluntariatul în cadrul World Vision era o activitate atât de relaxare, cât și de învățare, provocările nu ezitau să apară. În primul rând. creativitatea: trebuia să vii mereu cu ceva nou pentru copii. Apoi, problema lipsei de oameni: erau doar trei voluntari care lucrau cu copiii, toți adulți, cu joburi full-time și responsabilități casnice.
Cum a început totul
Dar știm că lucrurile nu stau mereu cum le planifici, iar într-o seară, după ce terminaseră activitățile cu copiii, au decis să mai rămână la un ceai. Adelina a deschis discuția cu „Hei, cum ar fi să avem propria noastră asociație?”. Primul răspuns care a venit a fost „Eu mă bag, dar te ocupi tu de toate actele”, iar al doilea a fost „Măi, hai să facem! Ce-o fi, o fi”. De aici a început povestea AIDE. Căutat proceduri, acte, avocați, notari, recomandări până când, în aprilie 2016, au reușit să înființeze asociația. Din păcate, lucrurile au luat o întorsătură neprielnică, iar Adelina și-a pierdut jobul la scurt timp după deschiderea AIDE.
„Mă simțeam în aer”, ne povestește Adelina, „Ce te faci? Că rămâi singur, rămâi în aer, n-ai un job, ai o asociație cu care nu știi ce vrei să faci, ai scris că vrei să ajuți grupurile vulnerabile, să ajuți tinerii în situații, dar nu știi cum. Anul 2016 a fost un an de cumpănă pentru mine. Însă știam că lucrurile o să se îndrepte.”
Și așa a și fost. La scurt timp după această cădere, Adelina l-a cunoscut pe Sergiu Sanda-Mir, viitor colaborator, iar în prezent chiar prieten de familie, care i-a spus că i se aprobase un proiect Erasmus+ și că avea nevoie de oameni. Nu știa ce înseamnă asta, nu auzise până atunci de astfel de proiecte, însă instinctul i-a spus că este o idee bună, așa că a decis să-l asculte. Astfel, deși nu a părăsit țara, Adelina a trecut prin schimbarea vieții ei. Avea 29 de ani, o asociație tocmai deschisă și un job la care tocmai renunțase.
Primele proiecte
„Sergiu, îmi place, chiar îmi place foarte mult, dar eu ca participantă nu mă mai văd” au fost cuvintele pe care Adelina le-a rostit după acea primă mobilitate. Într-adevăr, majoritatea participanților fuseseră adolescenți, iar ea avea deja 29 de ani. Așa că a schimbat puțin locurile și a devenit chiar ea organizatoare. A înscris asociația pentru a scrie proiecte Erasmus, iar la scurt timp după a avut și ocazia de a fi mentor pentru doi voluntari internaționali. Cu ajutorul lui Sergiu, a reușit să scrie primul proiect Erasmus al asociației, însă a fost refuzat, urmând doi ani în care Adelina a încercat din răsputeri să se dezvolte atât pe ea, ca persoană, cât și asociația ca tot. Au urmat cursuri de formare, ore întregi de research, discuții, iar în 2017 a decis să candideze cu trei proiecte, aflând chiar de Crăciun că toate fuseseră acceptate. Din ianuarie 2018 Adelina a devenit oficial coordonatoare de proiecte Erasmus, iar de atunci a urmat un întreg drum al autocunoașterii, al dezvoltării personale și al creației.
În ultimii cinci ani, Adelina a învățat să aibă încredere în sine, să interacționeze cu oamenii, să coordoneze și, cel mai important, a reușit să aducă în comunitatea vâlceană idei pe care le-a cules din proiecte și din alte țări europene.
Centrul de tineret Youth Hub și AIDE
Un astfel de proiect este chiar Centrul de tineret Youth Hub din Râmnicu Vâlcea. Totul a pornit de la o mobilitate în Estonia, unde Adelina a fost uimită de numărul mare de centre de tineret care existau acolo și mai ales de cât de apreciate erau acestea. Era locul perfect pentru organizații să se desfășoare, erau oameni care aveau locuri de muncă acolo. „La noi nu există un centru de tineret, avem atâția tineri și totuși nu există așa ceva pentru ei”, a fost gândul care i-a trecut prin minte Adelinei. După ce s-a încheiat mobilitatea, gândul coordonatoarei stătea doar la cum poate să aducă așa ceva în Râmnicu Vâlcea. Izvorul principal de inspirație era chiar Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” pentru că acolo veneau zilnic sute de elevi care nu aveau un safe space pentru propriile lor activități. „Ce ar fi dacă, din surse proprii, înființăm un centru de tineret?”, s-a gândit ea. Și astfel, ușor, ușor, Youth Hub a luat naștere.
Fundația Comunitară Vâlcea a fost la fiecare pas alături de deschiderea Youth Hub Râmnicu Vâlcea. Au dat sfoară-n țară despre această inițiativă, iar spre surprinderea Adelinei, peste 100 de răspunsuri pozitive au venit către ea. Toată lumea era încântată de o asemenea inițiativă, tinerii erau dornici să facă parte din așa ceva, iar acest lucru nu a făcut decât să o motiveze pe Adelina să continue pentru a transforma în realitate această idee.
Oamenii buni se adună și se găsesc, iar aproximativ două luni mai târziu, după postarea anunțului, Adelina a primit un telefon prin care avea să afle că Youth Hub primea și un loc fizic. Mai exact, sus, spre dealul Capela, lângă Hotelul Panoramic. Clădirea era nefolosită, iar priveliștea, greu de zugrăvit în cuvinte. Liniștea care înconjura spațiul era perfectă pentru tineri să se adăpostească de toată agitația cotidiană și să își poată desfășura activitățile de voluntariat. Era perfect, însă spațiul avea nevoie de renovări, fiindcă fusese depozit înainte. Cu ajutorul unor elevi ai Liceului de Artă „Victor Giuleanu” din Râmnicu Vâlcea, a sponsorilor și a patru voluntari veniți din Ucraina, centrul de tineret Youth Hub Râmnicu Vâlcea a devenit utilizabil pentru elevi (și nu doar).
Citește și: Pensiunea Lazăr, loc de evadare în mijlocul naturii
Activitățile deja începuseră să meargă, centrul de tineret începea să prindă contur, însă pandemia ne-a cam pus piedici. În 2020 am aflat de o oportunitate de finanțare pentru tineri, iar la vremea respectivă aveam cinci-șase voluntari locali. I-am anunțat de idee și de faptul că există posibilitatea să scrie un proiect în care să se înființeze un centru de tineret. Aceștia au fost de acord să colaborăm, iar astfel, în 2020 am primit o finanțare de 5.000 de euro ce ne-a ajutat să ne plătim în continuare chiria și utilitățile.
Schimbări în pandemie
Însă în 2021, localizarea centrului de tineret s-a schimbat, iar costurile necesare întreținerii s-au modificat. Aplică deci o taxă de 20 de lei pentru grupuri (pentru o oră), iar așa reușesc să stabilizeze buna funcționare a centrului.
Spațiul în continuare e deschis, iar noi ne dorim să rămână așa, pentru că între timp am aplicat la un alt fond, la un alt proiect și a fost finanțat. Într-un fel, ca să prindă contur, am accesat un proiect în care să avem vizite din alte cinci centre de tineret din Europa. Vizite în care să vină, să discutăm, să mergem și noi la rândul nostru ca să vizităm, și astfel să îmbunătățim experiența generală a tinerilor. Dorim să îi atragem către acest centru, să fie o resursă educațională pentru ei. Să învețe la centrul acesta, să devină un spațiu unde să vină să afle informații utile pentru ei, să cunoască voluntari internaționali sau să-și facă propriile activități acolo.
Deși lucrurile arată o evoluție clară a învățământului non-formal vâlcean, chiar Adelina recunoaște că mai este mult de muncă pentru a ajunge la rezultatul dorit, însă acest lucru nu face decât să o ambiționeze să aducă cât mai multă inovație pentru comunitatea vâlceană. „Mă bucur enorm când văd că faceți lucruri și vă implicați. Pentru mine e un motiv de satisfacție personală când văd că faceți ceva pentru comunitate”, ne-a mărturisit Andreea.
Adelina rămâne un om simplu, care își dorește să ajute. Adoră filmele de comedie, ascultă muzică (folk și rock) și își petrece momentele de liniște în satul ei natal. Din când în când, își pune mantia de supereroină pentru a-i ajuta pe tineri. O puteți găsi la AIDE, unde este și președinte – coordonând echipa de șase oameni pe care și-a format-o, și la Youth Hub – locul destinat tinerilor care este într-o continuă îmbunătățir.
Echipa care a luat acest interviu și a redactat primul draft a fost compusă din: Oana Stănișor, Theodora Lăzărescu, Andreea Predescu, Romina Bălașa (participante la Școala de jurnalism de la Voineasa).
Editare: Radu Eremia
Corectură & layout: Iulia Dromereschi
Acesta a fost al treilea material realizat după școala noastră de jurnalism din județul Vâlcea. Redacția vâlceană, însă, abia s-a înființat, și are porțile deschise pentru oricine dorește să i se alăture. Ne puteți găsi la aivibuc [at] gmail [dot] com: scrieți-ne dacă vreți să vă alăturați ca voluntar/ă sau dacă aveți o idee de subiect. Continuăm să scriem în și despre Vâlcea.