Mă numesc Teodora și sunt o adolescentă cu capul în nori, care citește orice îi pică în mână. Partea întunecată a magiei este genul de carte pe care îți dorești să o citești doar când vezi fanart-urile care circulă pe internet. Paleta cromatică utilizată și zâmbetele viclene ale personajelor îți promit aventură, moarte și momente neașteptate. Interesant este faptul că a durat atât de mult să o citesc.
Ezitarea este moartea avantajului.
Partea întunecată a magiei a apărut la noi în anul 2017, la editura Nemira, fiind primul volum dintr-o serie intitulată Culorile magiei. Acum, să vedem despre ce este vorba.
Totul începe cu doi hoți
Kell este unul dintre puținii antari rămași – magicieni care au abilitatea de a călători între cele patru Londre paralele: Londra Roșie, Cenușie, Albă și Neagră.
Magicianul a crescut în Londra Roșie, și servește familia regală ca ambasador. Ilegal, Kell vinde artefacte oamenilor dispuși să ofere orice pentru un obiect marcat de magie, provenit din altă Londră. Este o activitate periculoasă, cu consecințe grave, pe care le va simți în curând pe pielea lui.
Lila este hoață și trăiește cu greu pe străzile Londrei Cenușii. Visează să ajungă pirat și, mai ales, să vadă lumea. Când fură obiectul periculos al lui Kell, destinul ei se va schimba pentru totdeauna. Deși la început sunt dușmani, cei doi vor fi nevoiți să devină aliați când își dau seama că sunt urmăriți de inamici care i-ar ucide fără să clipească.
Magia periculoasă îi urmărește la fiecare pas. Trădarea se ascunde în orice zâmbet prietenos. Pentru a salva toate lumile, Lila și Kell vor trebui să rămână în viață, sau totul se va transforma în haos.
Mai degrabă mor într-o aventură decât să trăiesc stând pe loc.
De ce merită să aștepți?
La începutul cărții nu înțelegeam ce se întâmplă. Kell ne conducea prin diferitele lui activități, fără să se întâmple nimic impresionant. Acțiunea începe puțin mai târziu, ceea ce este bine, pentru că am avut timp să mă acomodez cu lumea magică și să înțeleg sistemul ei. Abia acum, după ce am terminat povestea, văd micile indicii presărate la început cu grijă. Toate păreau firmituri nesemnificative. Însă, așa ca Gretel si Hansel, am urmat drumul oferit de aceste fărâme pentru a ajunge la imaginea de ansamblu.
Așteptam cu sufletul la gură să se întâlnească protagoniștii. Mă întrebam care va fi prima lor impresie și în ce circumstanțe vor face un schimb de priviri. Momentul m-a făcut să râd tare, așa cum nu am mai făcut-o de ceva timp. Relația dintre Kell și Lila o pot descrie ca savuroasă. Am gustat conversațiile lor, fiecare gest și cuvânt formând o imagine de neuitat a scenei respective.
După ce s-au întâlnit, nu a mai fost cale de întoarcere. Totul era în plină mișcare, cu răsturnări de situație și conversații ce dezvăluiau din ce în ce mai multe lucruri despre obiectul magic. Nu m-am plictisit nicio secundă pe tot parcursul ei. Nu sunt foarte multe descrieri, ceea ce face totul să fie dinamic, în continuă mișcare.
Magie rea, o numise Kell. Nu, gândi Lila acum. Magie deșteaptă. Iar deșteaptă era mult mai periculos decât rea, din toate punctele de vedere.
Acțiunea este relatată la persoana a treia, ceea ce a oferit șansa autoarei de a adăuga mici capitole din perspectiva unor personaje pe care nu le cunoșteam prea bine. Fiecare se sfârșea cu o promisiune:„Pregătește-te. Lucrurile se complică.”
Personajele gri și cele patru Londre
Un moment de apreciere pentru Lila, pentru că își poartă încrederea ca pe un veșmânt valoros. Încă unul și pentru Kell, deoarece își dorește să fie mai bun decât îl văd ceilalți și, ca noi toți, încearcă să își găsească un loc în lume. Mi-a făcut plăcere să trec prin toate întâmplările alături de ei, să văd lumea și oamenii prin alți ochi. Pentru că am avut impresia că fiecare Londra reprezintă un defect. Toate au ceva putred în interior, chiar dacă ar putea părea perfecte la început.
Ceea ce am observat la cărțile lui Schwab a fost că protagoniștii și antagoniștii nu sunt nici buni, nici răi. Se află la granița dintre aceste două trăsături. Au defecte, calității, slăbiciuni și dorințe. Uneori fac ce este bine pentru ceilalți, alteori încalcă legile pentru propria plăcere. Poate de aceea m-am simțit de parcă ar fi oameni reali (asta dacă ignorăm puterea magică pe care o deține Kell).
Cred că ceea ce m-a atras la carte a fost propoziția din descriere cu cele patru Londre. În prezent, încep să caut poveștile care au ceva diferit, mai ales cele fantasy. Sistemul magic mi s-a părut ingenios, nu foarte complicat, dar care are limite bine definite.
Unii fură ca să rămână în viață și alții, ca să se simtă vii.
Mi-aș fi dorit să conțină mai multe răsturnări de situație neașteptate și ar mai fi fost câteva lucruri pe care le-aș fi vrut dezvoltate. Din câte am auzit acestea se găsesc din plin în următoarele volume, pe care o să le achiziționez cât mai curând posibil.
Prin urmare, mi-a plăcut mult Partea întunecată a magiei. Atmosfera întunecată pe care a reușit să o creeze autoarea mi-a redat pofta de citit în doar câteva capitole. Finalul mi-a umplut sufletul cu speranță, un lucru neașteptat pentru mine. Deci vă invit să încercați primul volum al seriei și să vă scufundați în apele tulburi ale magiei negre. Vă asigur că veți fi surprinși de ce se găsește acolo.
Tot despre Partea întunecată a magiei, dar din perspectiva Anei.
Recenzie de Teodora Ciubotaru (departamentul #cărticeală)
Editare și layout Diana Hîncu
(coordonatoare dpt. #cărticeală)
Corectură de Iulia Dromereschi