OPINIE. Simularea a fost proba de foc de dinainte de Bac

Pe 31 martie, HotNews.ro publica rezultatele simulărilor examenului de bacalaureat de anul acesta. În opinia redacției, probele ne-au arătat că diferența e foarte mare între teorie și practică. În primul rând, pe lângă elevi emoționați de ceea ce o să pice și ce o să scrie, au fost elevi care au trebuit să se concetreze cu măștile pe față timp de mai multe ore pentru a nu li se face rău. Apoi, misiunea principală a fost respectarea baremului. Baremul prima. Creativitatea sau explicațiile la zi nu au ce căuta. Linia impusă de barem trebuie respectată.


Corectitudinea interpretării generale

Iată ce ne-a povestit M.:

Lucrez o variantă de bac la română și invariabil îmi aduc aminte de subiectele de la simulare. Frenezia cu care m-am dus instant să văd cerința de la subiectul III înainte de toate. Apoi textul argumentativ. Apoi subiectul II. E OK, hai să începem să scriem. Când lucram la subiectul I.B am invocat exemplul pandemiei curente, și ce m-a surprins a fost detașarea completă cu care explicam tragedia sanitară și emoțională și efectele dezastruoase ale ei. Scriam de parcă nu a însemnat nimic pentru mine. De parcă nu mi-a distrus psihic ultimii ani de liceu (cei mai frumoși ani din viață, haha, ce glumă bună), de parcă nu înseamnă nimic pentru bolnavii din ATI, de parcă nu e o problemă complexă, literalmente de viață și de moarte, ci doar o cerință de bifat pe o foaie. Așa am învățat să scriu ca să iau 10. De parcă nimic nu înseamnă nimic pentru mine. În clasa a zecea mi-a plăcut enorm Ion al lui Rebreanu. Dar nu am voie să scriu asta. Nu am avut voie să scriu că Ana era o victimă a violenței domestice, ci că Ion era un împătimit de viață. Nu am avut voie să scriu că Ghiță o ucide pe Ana, ci că Ghiță își salvează soția din patimile răului. Am luat 9,35 la simulare. Dacă, în două luni, renunț de tot la cele câteva impulsuri ale conștiinței care mi-au mai rămas, sper să iau 10.

Nu mi-e teamă că nu știu. Mi-e teamă că știu, dar că nu scriu bine.

La istorie nu am avut conectorii și am pierdut 10 puncte. Am uitat să-l pun pe X în fața lui IV și am pierdut două puncte. Am crezut că revoluția lui Tudor merge ca proiect politic, dar nu era corect și am pierdut 11 puncte. Îmi amintesc că în ultima oră mi-a fost foarte rău. De obicei, nu am probleme cu purtarea măștii, dar în ziua aceaa am simțit că amețesc și că nu mai pot să respir. Dacă îmi vine rău la bac de la mască + emoții? Nu e o scuză, știu. Niciodată nu va fi. Nu mi-e teamă că nu știu, mi-e teamă că știu, dar că nu scriu bine. Mi-e teamă că nu scriu cum trebuie pe cerință. Mi-e teamă că mi se face rău. Mi-e teamă că îmi crește temperatura și nu mă primesc în sală. Mi-e frică pentru la vară. Mi-e frică și ciudă că dau bacul în condiții pandemice. Nu pot să nu mă gândesc că elevii de anul trecut, pe vremea asta, au pierdut doar două luni jumate de școală. Noi am fost cobai timp de un an. Împărțiți între hibrid și online. Și noi încă am avut noroc de profesori care aveau net acasă. Lor li s-a scos semnificativ din materie. Nouă nu prea. Dar nu e corect să mă gândesc la asta. Trebuie să mă întorc să învăț. Pentru că hei sunt a 12-a și am bac anul ăsta nu s-a mai simțit niciodată așa de real.

„Nu a fost greu, dacă aveai puțin habar de materie”

A. ne-a împărtășit și ea experiența de la simulare. Urmează un profil uman, mai exact Științe sociale. Așadar, a dat probe la limba română, istorie și sociologie (ultima fiind materia la alegere).

Nu am conștientizat că simulările vin spre mine cu pași grăbiți,așa că m-am apucat de învățat/repetat în ultima săptămână, lucru ce este cam greșit, pentru că toate informațiile din capul meu s-au amestecat. Astfel că proba la limba română mi s-a părut destul de ușoară, dar în același timp am și greșit destul de mult, din cauză că nu am stat să detaliez așa cum ar fi trebuit. Cel mai greu mi s-a părut subiectul al II-lea (în care trebuia să explicăm rolul notațiilor autorului).

Astăzi am aflat și notele și mă bucur, pentru că toate sunt de trecere.

Marți am dat simularea la istorie, acolo unde nu mai știam exact ce trebuie să scriu la exercițiile care se bazau pe cunoștințele noastre, așa că am scris la toate ce am crezut eu că ar trebui, deși nu eram foarte singură în unele situații. Însă subiectele în sine nu mi s-au părut grele.

Iar miercuri am dat la sociologie, unde nu știam absolut nimic, dar am ales această materie pentru că mi se pare că termenii pe care trebuie să-i explicăm sau definițiile fac parte din actualitate și ne este mult mai ușor să-i înțelegem și să-i explicăm. De asemenea, nici acolo nu a fost greu, din punctul meu de vedere, dacă aveai puțin habar de materie. Per total simulările nu mi s-au părut așa grele, dar poate ar fi trebuit mai multă atenție din partea noastră. Astăzi am aflat și notele și mă bucur pentru că toate sunt de trecere.

Ilustrație originală de Monica Neagu

Dificultăți neașteptate

A. ne-a spus cam așa:

Subiectele au fost destul de complicate la matematică și la fizică. Din câte am înteles, la biologie s-a dat chiar foarte ușor. La română mi s-au părut niște subiecte acceptabile. Știam că subiectele de simulare sunt de obicei destul de grele, dar nu mă așteptam să fie atât de grele. Mă consider o elevă destul de pregătită, așa că nu îmi pot imagina cât de complicate li s-au părut subiectele unor elevi de nivel mediu. La română, Slavici a fost foarte accesibil. Fie „Mara”, fie „Moara cu noroc”, ambele erau subiectele la care, dacă ai fost măcar atent în clasă, puteai lua 12-14 puncte. O chestie care m-a lăsat mută a fost că mulți colegi au ales să nu rezolve eseul sau subiectul B, din comoditate sau din dorința de a ieși după o oră și jumătate.

Elevii din liceele de provincie, din orașe mici, nu mi se par interesați de simulări.

În general, persoanele din liceele de provincie sau din orașe mici nu sunt extrem de interesate de simulări. Odata cu împlinirea vârstei de 18 ani și cu obținerea permisului, rar îi mai vezi pe la ore. Și problema e că asta se întamplă la Mate-Info, unde se presupune că mai există dorința de învățare sau de a merge mai târziu la facultate. Dar, bineînteles, astea sunt doar frustrările mele.

Simulările, un exercițiu bun

M., elevă în București, a fost de părere că simulările au fost binevenite, mai ales în contextul pandemic. „Pentru mine, personal, simulările nu au reprezentat un factor foarte stresant în legătură cu examenul de bacalaureat. Au fost un exercițiu bun, chiar dacă au avut loc într-o perioadă dificilă. Dar pe lângă acest lucru, pentru mine nu a contat prea mult, deși din exterior a fost o ușoară presiune în ceea ce privește așteptările familiei în legătură cu notele de la simulări”.


Opiniile aparțin membrelor redacțiilor și departamentelor noastre, cărora le respectăm intimitatea nemenționându-le numele întreg. Am editat și am corectat, pe ici, pe colo, noi, coordonatorii: Iulia și Radu. Ilustrațiile sunt ale Monicăi Neagu.

0

Comentează