Just Super a fost primul meu film văzut în cadrul Festivalului Internațional de Film și Animație din București Animest. Ediția a 18-a, cea de anul acesta, este, de asemenea, prima la care am avut ocazia să particip. Tema aleasă în acest an a fost dansul: Join the Dance.
Tema filmului
Hedvig, o fetiță de 11 ani, are probleme la școală și acasă. Uneori îi estegreu să citească, iar colegii nu suntprea prietenoși cu ea. Cu excepția lui Thomas, care se află într-o situație asemănătoare. Cei doi sunt pasionați de jocuri video și se ocupă de streaming în timpul liber. Jocul lor preferat este de tip puzzle și se numea „Skateboard Pig”.
Nici acasă lucrurile nu sunt roz. Mama lui Hedvig s-a îmbolnăvit și s-a stins din viață, iar fetița îi simte lipsa în fiecare zi. Pe lângă toate acestea, locuiește într-un oraș micuț și buclucaș, care are nevoie de un supererou. Acesta este chiar SuperLeul, identitatea secretă a tatălui ei.
Cine este SuperLeul?
Una dintre regulile de bază ale acestui supererou este să își păstreze identitatea ascunsă. Nimeni nu trebuie să afle cine este el sau ea, unde locuiește sau alte detalii despre viața personală.
A fi superleu este o tradiție de familie, rolul fiind transmis din generație în generație conform unor anumite criterii, care nu sunt dezbătute în cadrul filmului. Probabil și acestea sunt tot secrete. Astfel, acum tatăl este superleu. Înainte, a fost mama lui, și ierarhia merge tot mai departe în acest mod. Următoatea pe listă este protagonista noastră, Hedvig, total nepregătită în prezent.
Dar, când viața nu îi dă de ales, Hedvig este nevoită să preia rolul tatălui. Dintr-o supărare copilărească, nu este atentă când spală hainele murdare, iar costumul de superleu intră la apă. Acum tatăl ei nu poate să îl mai poarte, însă este mărimea perfectă pentru ea.
Hedvig reușește să o dea în bară din prima încercare, când nu poate prinde un lemur. Totuși, ambițioasă, ea nu vrea să renunțe, chiar dacă tatăl său îi spune că nu are nicio șansă. În secret, apelează la ajutorul bunicii, care a fost și ea SuperLeu la vremea ei.
Bunica SuperLeu
Alături de bunica ei simpatică, Hedvig începe să se antreneze și își caută propria superputere. Am adorat-o pe bunicuță, pentru că avea încredere maximă în nepoata ei. Chiar și când Adrian este ales să înceapă antrenamentul pentru a deveni superleu, ea tot o încurajează. O vede cum eșuează, dar acest lucru nu contează pentru ea. Chiar îl numește pe Adrian „răsfățatul acela plângăcios”, descriere care mi s-a părut atât realistă, cât și comică. El este cealaltă alegere posibilă în arborele genealogic al SuperLeilor.
Și ce mi-a plăcut cel mai mult în relația dintre Hedvig și bunica ei este că se înțeleg atât de bine și nu renunță una la cealaltă. Când Thomas o roagă să se joace cu el, în loc să stea cu o femeie în vârstă de 75 de ani, ea preferă să se urce în mașină cu bunica.
Totul este bine când se termină cu bine
În cele din urmă apare o criză în oraș, în lipsa unui superleu activ. Atunci sunt descoperite talentul lui Hedvig și adevărata față a lui Adrian. Dacă el își dorește doar să fie faimos, indiferent de consecințele acțiunilor sale, Hedvig vrea să ajute oamenii. În final, totul este bine când se termină cu bine. Și toată lumea se întoarce la vorbele mamei lui Hedvig:
Nu trebuie să fii supererou ca să fii super.”
Informații generale
Acest film a fost vizionat în cadrul Festivalului Internațional de Film și Animație Animest
Locație: Cinemateca Eforie
Regizor: Rasmus A. Sivertsen
Țară: Norvegia
Data lansării: 10 sepembrie 2022
Durată: 76 de minute (1h 16min)
O cronică scrisă de Alexandra Pătrașcu (coordonatoare #cinematics)
Editare: Briana Lupea. Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu