O viață măruntă FOTO Arianna Suduc

O viață măruntă: „O carte cât un munte și o durere profundă”

Am tot văzut O viață măruntă (Editura Litera, 2017) până să mă conving că sunt în stare să o citesc, așa că pentru mine n-a fost o lansare recentă. Vedeam oameni vorbind pe Instagram despre ea, dar niciodată nu m-a pasionat subiectul prieteniei în cărți (până acum, surprinzător). Când am plasat o comandă, dacă mai adăugam încă una aveam transport gratuit – și pentru orice cititor transportul este un dușman, vă garantez! – așa că am zis: Bine, iau O viață măruntă, măcar să văd ce e de capul ei.

Hanya Yanagihara construiește, în roman, viețile a patru prieteni și traseul lor comun. Banal, ai zice, știu, căci asta am zis și eu. Willem, JB, Jude și Malcom sunt în același grup încă din facultate, iar de aici încolo sunt urmărite viețile lor luate separat – dar și viața lor ca grup. Aflăm despre abuzurile pe care poate le-au suferit în copilărie, despre traumele prin care poate trec și acum, despre oamenii pe care i-au iubit și le-au oferit în schimb numai durere. Băieții cresc și se transformă în bărbați. Și unele dintre rănile lor se estompează. Altele cresc odată cu ei. Hanya Yanagihara vorbește cu o voce extraordinară despre prietenie indestructibilă, despre homosexualitate, depresie și despre veșnicul poate mâine o să fiu mai bine.

FOTO inews.co.uk via kate.green@macmillan.com

Ăsta e micul meu univers și nu știu ce să fac în el. Se simte prins ca într-o capcană, dar cum se poate simți așa când el nu e stăpân nici măcar pe locul îngust pe care-l ocupă? Cum poate spera la mai mult când nu poate înțelege ceea ce a crezut că înțelege?

 

Bărbați care-și dau voie să plângă

Ni s-a zis de mici (și nouă, fetelor, dar și băieților) că bărbații trebuie să fie stâlpi și să arate mereu că sunt puternici. Că nu au voie să plângă. Că nu așa își arată masculinitatea. Și Hanya Yanagihara vine și șterge podeaua cu stereotipurile astea și ne dezvăluie patru bărbați – chiar foarte puternici – care plâng. Care sunt în depresie, care s-au pierdut de pe drumul lor și nu știu cum să se mai întoarcă la ei înșiși. Ne spune despre geloziile lor, despre sensibilitățile profunde care-i încearcă, despre lipsa acelui ceva. Aflăm că și bărbații pot fi abuzați. Psihic, verbal, sexual.

Deși, în teorie, toți cei patru bărbați sunt protagoniștii, eu aș spune că acțiunea levitează ceva mai mult în jurul lui Jude. Mereu cu probleme de integrare, cu dizabilități fizice și cu răni prea adânci ca să mai fie estompate, își găsește refugiul în bărbați care îl tratează îngrozitor. Dar îi e frică să plece. Pentru că îi e frică să nu fie iubit.

Cel care am fost va fi întotdeauna cel care sunt. Și, în microsecunda aceea în care e suspendat în aer, între extazul plutirii și anticiparea căderii, despre care știe că va fi groaznică, știe că x va fi întotdeauna egal cu x, orice ar face el.

Suntem purtați prin patru vieți și, de fapt, printr-una singura. De la 20 până la 60 și ceva de ani, băieții se transformă în bărbați. Și plâng, și se ceartă, apoi se împacă. Și se ceartă iar, și tot așa. Dar sunt mereu acolo unii pentru alții, pentru că se iubesc.

O viață măruntă FOTO Arianna Suduc

Hanya Yanagihara ne conduce printr-o existență gigantică a unei prietenii într-o viață măruntă. Profunzimea psihologică, sensibilitatea acută, durerea inimaginabilă pe care nu ai cum să nu o resimți fac din O viață măruntă un eseu filosofic și psihologic de o imensitate care dă pe dinafară. O viață măruntă e o carte de citit încet, de ținut în brațe, de plâns și suspinat. E un colos literar despre durere, prietenie, iubire, depresie și monștri de sub pat. Care nu dispar odată ce crești, ci cresc și ei.


O recenzie scrisă cu mult suflet de Arianna Suduc

Editor: Radu Eremia

4
Arianna Suduc
Sunt Arianna și-mi place să dau cuvintele mele lumii dimineața. Iubitoare de cărți, cafea, munte și frumos. Citesc de când mă știu și scriu despre ce citesc tot atunci. Nu-mi imaginez viața fără cuvinte - fie că le scriu, fie că le citesc -, pentru că doar ele mă pot face un om mai bun. Eu n-am vrut niciodată să fiu un om deștept, ci doar să fiu un om bun. Studiez Jurnalismul la Cluj, unde-mi pierd vremea în librării, biblioteci și cafenele, scriind în fața laptopului și mâzgâlind în agendă.