Am descoperit ASUR prin intermediul unuia dintre cele mai geniale lucruri pe care le-am văzut vreodată: calendarul științific. Încă de când am auzit de el, au început să mi se învârtă rotițele și să doresc să aflu mai multe despre oamenii care l-au creat. Dorință care a devenit tot mai acută cu fiecare privire aruncată calendarului de pe perete. Discuția pe care am purtat-o cu Monica Belițoiu a reușit să îmi mai potolească setea.
Monica Belițoiu este specialistă în relații publice, dar și membră ASUR, unde este director executiv. În plus, mai este și oficiantă de ceremonii umaniste. Și mama a patru căței, cărora le place mult să pozeze.
De la mireasă la oficiantă de ceremonii umaniste
Totul a început când Monica s-a măritat: „În momentul în care am decis să ne căsătorim, eu și soțul meu, nefiind religioși, am decis că nu vrem să mergem la biserică și am căutat o alternativă.” S-au uitat ce se întâmplă în alte țări și au vorbit cu oameni care oficiază ceremonii în alte locuri (cum ar fi Irlanda și Scoția). Și-au scris singuri ceremonia și au făcut un schimb de jurăminte. „Era ceva minuscul, față de ce se întâmplă acum la ceremoniile umaniste. Un prieten de-al nostru a ținut un discurs înaintea schimbului de jurăminte. Totul a fost foarte frumos, emoționant și amuzant.” Printre invitați s-au aflat și oameni din presă, care le-au luat interviu după eveniment, pentru că li s-a părut interesant.
„Așa a aflat presa despre subiect. Reacțiile au fost pozitive și erau foarte multe comentarii de la oameni care se întrebau de ce nu se face asta și în România. Și atunci, pentru că eram în ASUR, am decis să facem un training. Am colaborat cu țări partenere în care ceremoniile se făceau deja de 40-50 de ani, care ne-au pregătit pe câțiva dintre noi să putem să oficiem ceremonii. Practic, sunt ceremonii nereligioase care marchează evenimentele importante din viață. Organizăm ceremonii de numire, pentru copii, de nuntă, de înnoirea jurămintelor. Am avut recent și ceremonii de înmormântare, pentru persoane care și-au exprimat această dorință în fața familiei. Le oficiem atât în română, cât și în engleză, în toate comunitățile din țară, în limita disponibilității, pentru că suntem destul de puțini.”
Cuvântul-cheie în știință: curiozitate
Pasiunea pentru știință a existat dintotdeauna, fiind stârnită încă din copilărie, când Monica se juca cu seturile de construit, dorindu-și mereu să afle cum funcționează. Părinții au pus paie pe foc, încurajând-o să citească și să învețe, să meargă la facultate și să devină doctor sau inginer. Lucru care nu s-a întâmplat. Dar a urmat un liceu de informatică, fiind foarte interesată de programare. A făcut multe cursuri de fizică și matematică în perioada respectivă. Dar a decis să schimbe direcția și, după terminarea liceului, a ales Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării.
După facultate, în 2010, a aflat întâmplător de evenimentul de lansare ASUR, iar primul lor proiect, Aprinde flacăra științei, care încuraja educația științifică, a atras-o ca un magnet. A devenit voluntară, apoi consultantă, iar de câțiva ani este director executiv și coordonează câteva dintre proiectele de știință.
ASUR, oxigenul care întreține setea arzătoare de cunoaștere
Pe lângă proiectele de popularizare a științei, asociația are multe campanii pentru separarea Statului de Biserică, atât financiar, cât și politic. Iar jonglarea celor două puncte de interes îngreunează găsirea unor sponsori. „Ăsta ar fi un obstacol, însă ne-a învățat să vorbim mai deschis despre cine suntem. Și, pe măsură ce s-au acumulat tot mai multe proiecte reușite, sponsorii și partenerii au căpătat mai multă încredere în noi.”
În 2012 Monica, în calitate de director executiv, a decis ca ASUR să devină membră în European Humanist Federation, care este federația-umbrelă a organizațiilor secular-umaniste din Europa. În urma aderării, au obținut acces la multe beneficii, pentru că existau multe subiecte de interes comun. Ulterior, Monica a fost aleasă și în funcția de secretar general și mai are mai bine de un an de mandat (n. red. Interviul a fost realizat în luna martie a anului curent).
Oamenii din ASUR sunt foarte răsfirați, cei mai mulți membri aflându-se în București și Cluj Napoca. Toți lucrează de acasă, încă dinainte de pandemie. Muncesc mult, mai ales pe final de an, majoritatea voluntarilor fiind implicați în distribuirea calendarului științific. Exemplarele din calendar sunt trimise membrilor, care le duc după aceea școlilor partenere și colaboratorilor – „(…) cu ocazia asta interacționează și cu profesorii, și așa ne-am făcut un cerc de profesori cu care colaborăm la diferite proiecte de popularizare a științei, așa că sunt mai multe beneficii aduse de proiectul calendarului.”
Calendarul științific și proiectele ASUR
Ideea calendarului a venit undeva în 2010, la o întâlnire, când soțul Monicăi, și el membru ASUR, a adus în discuție ideea calendarului ortodox și că ar fi interesant să realizeze o replică, dar în loc de sfinți și sărbători să fie informații din știință.
Primul exemplar a fost lansat la târgul de carte Gaudeamus. După ce au observat interesul oamenilor, au început să îl distribuie la nivel local. Inițial, pentru conținut, a fost o echipă de 5-6 voluntari care s-au ocupat de strângerea informațiilor, însă, cu anii, s-a schimbat componența.
An de an, avem noi informații, pentru că, din fericire, încă sunt descoperiri în domeniul științei și încă sunt multe lucruri de aflat.
Nu este însă suficient să cauți informațiile, trebuie să le și verifici. Iar după această triere, e destul de dificil să alegi ce informații vor ajunge în calendar, unele zile fiind asociate cu mai bine de zece evenimente importante. Dar poate că, în viitor, va exista o aplicație cu acest calendar, unde vor fi vizibile toate informațiile.
Citește și În Alexandria se joacă șah. Interviu cu o campioană la sportul minții
Calendarul a fost, fără doar și poate, un proiect de succes, existând interes și din partea elevilor, nu doar a profesorilor. Patru țări au adoptat și ele conceptul (Spania, Polonia, Scoția, în curând Cehia), în urma unei conferințe europene, la care Monica a fost invitată să vorbească despre calendar.
Calendarul este unul dintre multele proiecte ASUR, aceștia organizând de ani buni Science Festival, dar și Școala Curioșilor, dedicată elevilor de gimnaziu, în Piatra Neamț. Au în derulare și proiecte europene, cum ar fi Sciencivicus, destinat mai ales studenților, despre cum se împacă știința și etica. Pe lângă ele, mai există proiectul paneuropean Make it Open, dedicat școlilor, privind educația deschisă din școli, dar și TechEthos, despre etica în tehnologie. Vor fi destul de multe evenimente pentru cele două proiecte începând cu luna iunie. Atât online cât și fizic, în București și în alte orașe din România.
|
Conferinţa Raţionalilor este un eveniment anual care promovează gândirea critică, valorile umaniste, secularismul și educaţia știinţifică. Anul acesta ajunge la a XI-a ediție, iar tema conferinţei va fi „Minorități și majorități în România”. Evenimentul va avea loc pe 10-11 septembrie, în Alba Iulia, și puteți găsi mai multe detalii aici. Se apropie și cea de-a zecea ediție a Bucharest Science Festival! BSF 2022 va avea loc între 28 septembrie și 2 octombrie, și vom fi și noi prezenți. |
Știința în România
România și știința nu sunt neapărat cele mai bune prietene, ceea ce nu e atât de surprinzător, având în vedere că pentru cercetare se alocă mai puțin de 1% din PIB. Ne aflăm pe ultimul loc în UE la acest capitol. Nu că nu am fi obișnuiți cu el. Totuși, nu înseamnă că nu există cercetători și cercetătoare în România. Și, deși nu sunt atât de multe pe cât ne-am dori, femeile își lasă amprenta în domeniu.
„M-a surprins faptul că sunt destul de multe cercetătoare și nu doar că sunt bune în ceea ce fac, dar sunt și bune comunicatoare de știință. De-a lungul anilor, ne-a fost destul de greu să găsim oameni care să fie speakeri la evenimentele noastre, pentru că, într-adevăr, erau mulți care făceau lucruri interesante, însă nu voiau sau nu puteau să vorbească în public. Și totuși am descoperit că există foarte mulți cercetători, mai ales până în 40 de ani, care sunt extraordinar de buni comunicatori.”
Nivelul scăzut de educație științifică al românilor este o problemă destul de gravă și îngrijorătoare, tocmai de aceea am rugat-o pe Monica să ne spună care ar fi primii trei pași pe care ar trebui să îi urmăm pentru a îmbunătăți situația. „Nici nu știu de unde să încep, pentru că problema principală mi se pare faptul că oamenii nu prea înțeleg știința. Dacă ar fi să o înțeleagă mai bine de ce i-ar ajuta să se împrietenească cu știința. Sau că totul în jurul nostru trimite la fizică. Cred că le-ar fi mai ușor și să înțeleagă și să folosească cunoștințele în viața lor de zi cu zi.”
Citește și SUPERprofi | Mihaela Efrim: „Fizica este cea mai complexă știință”
Primul pas, deci, ar fi „(…) să înveți la școală la ce te ajută știința și cum explici lumea din jurul tău, pentru că dacă înveți doar niște noțiuni seci și un pic de teorie care nu are aplicabilitate, e cam dificil să vezi la ce îți folosește ție.”
A doua măsură privește tot sistemul educațional, mai cu seamă profesorii, care ar trebui recompensați în funcție de rezultate. Există mulți profesori implicați, care își doresc să îi ajute pe elevi, ci nu să le îmbâcsească mințile cu o mulțime de informații inutile.
În momentul de față, noi colaborăm cu foarte mulți profesori extraordinari, care sunt dedicați elevilor și care participă la o grămadă de proiecte și, sincer, nici nu știu dacă mai au timp liber. Și totuși, ei sunt puși pe același palier cu cei care predau de zeci de ani aceeași materie învechită și nu vin cu nimic nou pentru elevii lor. Avem și în ASUR câțiva colegi care sunt profesori, și la școala generală și în liceu, și îi văd cât de dedicați sunt și cât de mult se străduiesc să îi ajute pe elevii lor să învețe, și îi tratează cu respect, pentru că, și cred că și de aici pleacă una dintre probleme, dacă îi vezi pe elevi ca pe niște minions, e destul de greu să îi convingi că ai să le spui ceva bun și ceea ce le spui tu o să îi ajute în viață.
Pasul final se va dovedi a fi foarte greu pentru români, căci ar presupune să ieșim din bula noastră, în care credem că noi știm mereu mai bine, și să colaborăm cu alții, să învățăm de la ei și să participăm la conferințe. Poate chiar să vedem proiecte făcute de alții, pe care le-am putea aplica și în școlile noastre.
Geek for geeks
Spre finalul discuției noastre am lovit-o pe Monica cu câteva întrebări-fulger, ale căror răspunsuri au fost de-a dreptul copioase și nu se poate să le păstrez doar pentru mine.
Care este ultima informație din domeniul științei care te-a uimit?
Sincer, nu știu. Mă fascinează tot ce ține de explorarea spațială, îmi place să urmăresc ce se întâmplă și sper ca în timpul vieții mele să prind știrea despre primii oameni pe Marte, deși pandemia a dat planurile peste cap.
Nu uita să ne susții dacă îți place ceea ce facem!
Mi-a plăcut un lucru despre care chiar am scris recent, pentru că eu vorbesc despre calendar și la Radio România Cultural, de două ori pe săptămână. Pentru unul dintre episoade am vorbit despre Observatorul din Chile, de la Atacama (un radiotelescop care te ajută să afli ce s-a întâmplat la începutul Universului). El a fost oprit de un an de zile din cauza pandemiei, pentru că nu mai puteau să ajungă oamenii la lucru și nici proviziile să ajungă la ei. Însă s-a dovedit că a fost realizat foarte bine. După un an de zile în care a fost oprit și lăsat acolo, în praf, au reușit să îl repornească fără probleme.
Într-adevăr, a durat mult până să curețe praful, dar odată ce a pornit nu a avut nicio problemă. Mi se pare genială ideea că poți să întreții atâtea antene și să fie atât de bine construite încât tehnologia să funcționeze în continuare și să îți ofere informațiile de care ai nevoie pentru cercetări.
Care este invenția care crezi că va schimba viitorul?
Nu știu. Sunt atât de multe. Nu știu exact cum o să decurgă partea asta cu inteligența artificială și îmbunătățirile și schimbările care apar. Cred că de asta sunt și atât de multe discuții despre viitorul inteligenței artificiale. Nu știu, mă gândesc că pe de o parte sunt entuziasmată. Pe de altă parte, parcă îmi amintesc de copilărie și de sky net.
Dacă ai putea dezlega un mister al Universului, care ar fi acela?
Nefiind cercetătoare, nu știu cât de multe pot să afli și cât de bune sunt uneltele actuale pentru a reuși să descoperi lucrurile. M-ar bucura să văd că lucrurile din cărțile SF ajung să se întâmple. În fine, nu cele din distopii, dar cele legate de tot ce ține de explorarea spațială. Poate aș afla mai multe despre funcționarea găurilor negre și lucruri de genul ăsta. Sau, dacă s-ar descoperi, o metodă de teleportare.
Interviu, transcriere, redactare și layout de Diana Hîncu (17 ani, Suceava)
Editat și corectat de Iulia Dromereschi
