Mahalaua Iancu Bacalu FOTO UrbanEye
Mahalaua Iancu Bacalu FOTO UrbanEye

„Mahalaua Iancu Bacalu/ My Socialist Home”: două orașe, mai multe doruri de casă

Aceste două filme documentare au la bază același lucru: dezrădăcinarea pe care o simte un om forțat să plece de acasă. Mahalaua Iancu Bacalu se concentrează mai mult asupra perspectivei colective a oamenilor care trăiau pe strada Iancu Bacalu. My Socialist Home aduce la suprafață sentimentele diverse ale oamenilor aflați într-o astfel de situație.


 

Mahalaua Iancu Bacalu

O peliculă care explorează în detaliu strada după care a fost numită, Mahalaua Iancu Bacalu este un omagiu adus unei zone istorice din Iași. Îi prezintă toate aspectele, atât pozitive, cât și negative. Filmul prezintă scurta istorie obiectivă a zonei și se concentrează apoi asupra istoriilor personale ale locatarilor. De o importanță deosebită este casa cu numărul 11, semnificativă pentru toți. Fiind folosită drept fundal al unor seri plăcute petrecute în comunitate, casa este și ultima rămasă, propusă spre a fi demolată în curând.

 

Mahalaua Iancu Bacalu_2 FOTO UrbanEye
Mahalaua Iancu Bacalu. FOTO UrbanEye

Regizorul folosește această oportunitate, portretizarea unui asemenea loc, pentru a pune diferite întrebări despre ce înseamnă cu adevărat dezvoltare urbană. El arată că progresul e plin de tragedii personale, de locuri frumoase care dispar, de povești vechi care se termină. Plin de interviuri cu oameni care au locuit acolo, acest film înfățișează diferitele perspective asupra modernizării. Atunci când orașele evoluează, se pierd locuri pline de însemnătate.

 


Dacă-ți place să citești despre filme –



My Socialist Home

Filmul acesta se concentrează pe două reforme implementate de regimul ceaușist. Cele două teme centrale sunt planificarea urbană și măsurile extreme de control demografic. Totuși, diferite aspecte ale României din perioada socialistă apar ca motive, cum ar fi cozile lungi sau perioada de austeritate începută la finalul anilor ’70. Cu ajutorul mărturiei a șase oameni cu istorii personale complet distincte, filmul arată o viziune nuanțată, dar negativă, asupra perioadei comuniste din București.

Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că una din acele mărturii aparținea unei persoane care a imigrat din Chile împreună cu familia în anii ’70. Aproape că nici nu auzisem până atunci de o experiență similară. Ea expune problemele pe care le-a întâmpinat, diferențele culturale dintre cele două țări și ce a însemnat pentru ea să rămână singură în București încă de tânără.

 

My Socialist Home FOTO UrbanEye
My Socialist Home. FOTO UrbanEye

Două filme, două orașe, mai multe doruri de casă 

Pe lângă cele două filme, aș dori să vorbesc puțin și despre cum funcționează împreună. Pe lângă tema comună, există foarte multe elemente asemănătoare și complementare, care le fac perfecte de văzut unul după altul. Ambele au o structură foarte asemănătoare, trecând aproape aleatoriu de la perspectiva unui om la alta. Ambele vorbesc despre case ca parte din experiențele sociale. Ba chiar două dintre persoanele intervievate au un șir al discursului și un fel de a vorbi foarte similar, ceea ce întărește impresia că cele două pelicule fac parte din același întreg.

 

Citește și: UrbanEye Film Festival 2022: Despre transformare

Mahalaua Iancu Bacalu şi My Socialist Home sunt într-adevăr filme care expun teme importante de discutat. Dar mi s-a părut că mai ales cel de-al doilea film expune majoritar doar o parte a problemei. My Socialist Home nu abordează și cealaltă perspectivă, când vine vorba despre pierderile apărute în cadrul dezvoltării, și anume că evoluția este necesară pentru un oraș funcțional. În schimb, restul temelor și ideilor mi se par dezvoltate foarte bine pentru niște filme de durată medie și scurtă.

Tocmai de aceea le-aș recomanda. Te pot introduce într-un subiect atât de complex și nuanțat, cum este mediul urban, dar păstrând o viziune nuanțată.


Un material de Antonia Dobre (#redactiabucuresti), realizat după vizionarea de presă facilitată de UrbanEye Film Festival. Mulțumim organizatorilor.

Editare de Georgiana Cilian (co-coordonatoare departament #cinematics)

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Radu Eremia

1
Antonia Dobre
De când mă știu, am fost interesată de aproape toate domeniile creative și umaniste. Pasiunile mele cele mai notabile sunt arta și literatura, dar sunt de menționat și istoria, fotografia, urbanismul și cinematografia. Vorbesc fluent româna, germana și engleza, și mai puțin fluent franceza și olandeza. Am un pește pe care îl cheamă Adonis.