Suntem conștienți că spațiul virtual nu este întotdeauna roz și primitor. Pe internet, beneficiem de o libertate de exprimare ce poate deveni periculoasă cu ușurință. În scurtmetrajul Hate-accounts, regizoarea Mea Dols de Jong ne pune față în față cu partea mai puțin frumoasă a platformelor sociale. Pe parcursul celor cinci minute ale filmului, mi-am dat seama că nu am fost pe cât de surprinsă aș fi crezut de toate acele lucruri jignitoare spuse de elevi. Probabil pentru că am ajuns să fiu obișnuită cu astfel de comportamente. Și, din păcate, nu cred că sunt singura. Peste tot în jurul nostru ne întâlnim cu diverse insulte, de la oameni care încearcă să ne descurajeze. Însă asta nu înseamnă că nu trebuie să acționăm, să îi oprim sau măcar să îi atenționăm pe cei care cred că este în regulă să își împrăștie astfel răutățile. Doar pentru că ție ți s-a întâmplat ceva, nu îți dă dreptul să repeți acel „ceva” pe o altă persoană.
Dacă distrugi pe cineva, trebuie să poți să înțelegi consecințele faptelor tale.
Neticheta este o serie de animații scurte, prezentă la ediția de anul acesta a festivalului Luna.doc, organizat de Asociația Bloc Zero, și care adresează regulile nescrise ale rețelelor de socializare. Hate-accounts este episodul al treilea al seriei și ne prezintă două fete, Eliza și Naomi, ambele în vârstă de 14 ani. Acestea răspund câtorva întrebări referitoare la „eticheta internetului”. În centrul discuției se află, desigur, conturile care incită în mod repetat la ură, în special de pe Instagram. Se vorbește despre felul în care conținutul acestora sunt gândite special pentru a râde de oameni, în general țintindu-le insecuritățile, folosindu-se de texte jignitoare pentru a produce sentimente negative. Cei care administrează aceste conturi își imaginează, de obicei, că totul este o glumă și că nimeni nu le ia în serios, inconștienți de cum victimele lor ajung uneori chiar să internalizeze tot ceea ce se scrie despre ele.
Naomi povestește despre cum un astfel de cont a fost creat în școala ei și despre cum deținătorii acestuia au observat, într-un final, durerea pe care o simțeau unele victime. În plus, unii au ajuns la rândul lor în aceeași situație. Tânăra simte că aceștia din urmă au meritat să fie și ei jigniți, să treacă prin ce a trecut și ea, cu toate că asta o face, până la urmă, la fel de rea ca ei. Dar cred că persoana care face asta nu înțelege consecințele este una din replicile care mi-au atras atenția, o afirmație intensă prin care se zărește adevărata limită între cine poate avea șansa să fie iertat și cine nu.
Ambele adolescente sunt de acord că mai bine te duci la o persoană și îți exprimi direct părerea despre ea decât să o faci în mediul online. Când o spui în fața lor ești nevoit să te gândești mai mult, îți pierzi astfel protecția anonimatului. Cum poți scăpa din a ajunge pe un astfel de cont? Prin exprimarea clară și deschisă a sentimentelor și prin determinare. Naomi povestește cum, după o conversație pe îndelete cu proprietarii, nu a mai ajuns să fie expusă nicăieri.
Vă îndemn să parcurgeți toate animațiile din această serie: Prietenia, Iubirea, Hate-accounts, Frați, luptători și eroi și Insta-faimos. Sunt scurte (puteți să le vizionați în autobuz sau când aveți o pauză) și abordează câteva situații de actualitate de pe social media care ar putea să vă fie de folos.
Puteți găsi celelalte cronici scrise de voluntarele noastre despre scurtmetrajele luna.doc #8 aici.
Cronică de Ioana Micu (departament #cinematics)
Editare: Rareș Dinu — Corectură: Iulia Dromereschi