Zilele trecute am luat parte la unul dintre spectacolele de la Reactor Cluj, intitulat Partea 1. Iubirea.
Nu știam la ce sa mă aștept de la Partea 1. Iubirea. Credeam că totul se va baza pe iubirea dintre un bărbat și o femeie, însă modul în care această tema a fost pusă în scenă m-a surprins plăcut.
În regia lui Petro Ionescu și dramaturgia lui Cosmin Stănilă și a lui Petro Ionescu, spectacolul explorează tema iubirii pornind de la iubirea maternă până la iubirea față de tot ce ne înconjoară, surprinsă în mai multe acte.
Iubirea trebuie sa fie perfectă?
În momentul în care am pășit pentru prima dată în sala unde avea să aibă loc spectacolul, a fost întrebarea care mi-a fulgerat prin minte datorită decorului care m-a captivat timp de minute bune.
Totul era împrăștiat pe scenă. La început, ni s-a spus că recuzita este formată din obiecte personale şi că fiecare avea o anumită însemnătate pentru actori. În acel moment mi-am dat seama de rolul decorului în spectacol.
Nu trebuia să fie perfect, ci trebuia să însemne ceva. Dacă asta nu defineşte cel mai mult iubirea, atunci ce anume?
Familia
Primele acte alte spectacolului au adus în prim-plan familia, în special iubirea maternă. Mama este o persoană, sau așa numim noi iubirea necondiționată? Şi dacă este o persoană, de ce nu trăiește veșnic?
În această ipostază a fost descrisă iubirea unei mame, poate câteodată neclară, cu mici stângăcii, și, totuși, cea mai pură. În tot acel moment s-a cristalizat o singură idee: mama iubește cum a fost și ea învățată cândva ce înseamnă iubirea.
Mi-a plăcut mult momentul Andradei Balea, o scurtă poveste despre un elastic de păr primit de la mama ei, o persoană destul de rece, în momentul în care a pierdut în greutate. Cu toate că elasticul de păr simbolizează lipsa de afecțiune a mamei, Andrada Balea ne pune pe noi, spectatorii, să reflectăm asupra felului în care cei din jur își exprimă sentimentele, și cum alegem să păstrăm frânturi din ei pentru a ne aminti că, la un moment dat, am simțit iubire.
CITEȘTE ȘI Premiera spectacolului „Orizontul evenimentelor” încheie stagiunea la REACTOR
Diversitate
Spre final, spectacolul abordează o altă ramură a iubirii, mai exact: „Ce ne face pe noi să ne simțim iubiți?”
Totul a început să fie abordat într-o manieră ludică, mesajul fiind unul mult mai profund. Ultimele momente au conturat ideea că fiecare om simte și se exprimă diferit, fiecare dorindu-şi iubire în moduri speciale.
Nu cred că rolul spectacolului Partea 1. Iubirea este de a fi complet înțeles, ci de a trezi anumite întrebări de care poate ne ferim deseori. Nu a abordat un fir narativ cronologic, ci fragmente care sunt sau nu prezente în viețile multora dintre noi. A îmbinat perfect jocul actoricesc cu momentele muzicale.
Dacă ți-a plăcut materialul scris de Anica,
Ce mi-a placut cel mai mult, şi motivul pentru care recomand acest spectacol de la Reactor, este căldura actorilor. Pe tot parcursul spectacolului au interacționat cu noi, făcându-ne să râdem de cele mai multe ori.
Asta, pentru mine, a arătat devotamentul acestor oameni față de ceea ce fac și, de ce nu, despre ce poate să însemne iubirea pentru cineva.
„Partea 1. Iubirea”: Un spectacol care schimbă tot – AIVImedia.hub
Cronică de Anica Maxian (#practicăUBB 2025-2026)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi