De cele mai multe ori, când arta se întâlnește cu anumite teme sau idei politice, rezultă o creație greu de uitat și cu o încărcătură emoțională puternică. Din acest motiv am fost entuziasmată să văd spectacolul Acrobații – 7 zile din viața unor profesori de țară în cadrul Festivalului Național de Teatru București, acesta fiind o producție a Platformei de Teatru Politic (Asociația O2G).
În regia lui David Schwartz, piesa de teatru scrisă tot de el capătă multiple înțelesuri profunde, rămânând accesibilă pentru public, ceea ce este cu siguranță de apreciat. Acțiunea se petrece în anul școlar 2021-2022, adică recent, motiv pentru care mi s-a părut mult mai relevantă în contextul grevei inițiate de sindicatele din învățământ la puțin timp după acțiunea din spectacol.
Cinci personalități puternice
În plan principal ne sunt prezentați cinci profesori care predau la o școală gimnazială într-o comună oarecare, Poiana. Fiecare reprezintă, într-un fel sau altul, o anumită tipologie umană. De exemplu, o avem pe Patricia (Anamaria Feraru), care predă engleză și ține și un opțional de spaniolă: tipul profesoarei tinere, empatice și entuziasmate. Dacian (Tavi Voina) este și el un profesor tânăr, de educație fizică, proaspăt ales în funcția de director, care își dorește să ajute elevii să învețe în condiții mai bune, iar în acest proces își calcă peste anumite principii.
Introvertitul profesor de matematică, Vasile (David Drugaru), ține foarte mult la bunăstarea elevilor și e dispus să facă orice pentru a-i vedea fericiți și împliniți. Dacă până acum toți profesorii par gata să lupte pentru elevi și pentru a îmbunătăți sistemul în general, există și două profesoare cu ceva mai multă experiență, care creează un anumit echilibru tematic. Sunt introduse astfel Otilia (Silvana Mihai), profesoară de limba română și Emilia (Katia Pascariu), care predă atât biologie cât și geografie, dar din lipsă de personal urmează să ia și ore de desen.
Toate cele cinci personaje principale sunt conturate cu mare atenție. Au multe trăsături de caracter definitorii. Acrobații poate fi considerat un studiu de personaj în contextul unei radiografii a sistemului educațional din România, cu accentul pus pe mediul rural. Chiar dacă la prima vedere pare complicat și serios, în realitate regizorul a reușit să creeze un spectacol ușor de urmărit, accesibil pentru toată lumea și cu tente comice, în timp ce menține un substrat politic intens.
Schimbarea vine de la catedră
Cele șapte zile care sunt menționate și în titlul piesei de teatru nu se referă o săptămână din viața acestor profesori. Mai degrabă arată cele mai importante zile dintr-un an școlar. Spectacolul se deschide cu ceremonia de început de an și se termină cu festivitatea de încheiere. În ambele evenimente ne este prezentat discursul doamnei primar din comună, interpretată tot de Silvana Mihai. Aici apare un fel de ironizare a discursurilor pompoase și uneori lipsite de sens de la asemenea ceremonii.
Citește și: „FNT 2023 | Dans și Oxigén”
Un rol foarte important în dezvoltarea poveștii și în conturarea personajelor îl joacă cele două consilii profesorale, din semestrele respective. În cadrul acestora, cei cinci profesori dezbat teme obișnuite, precum absențele, notele la purtare sau încheierea mediilor generale.
Cele două consilii reprezintă totuși oportunitatea perfectă de a înțelege comportamentul profesorilor și cum acesta se schimbă de la un semestru la altul, din cauza unor factori externi. Realizăm astfel că școala, ca instituție, este de multe ori influențată politic. Soarta anumitor elevi se află în mâinile partidelor de la guvernarea locală.
Pe parcursul spectacolului ne este prezentat, mai mult pe plan secundar, procesul de acces la anumite fonduri europene pentru modernizarea școlii. Directorul școlii ajunge să recurgă la măsuri extreme pentru a oferi elevilor o calitate a educației mai înaltă, ignorând alți factori sociali care determină precaritatea educației în mediul rural.
Acrobații într-un sistem deficitar
Acrobații – 7 zile din viața unor profesori de țară a reușit să combine o parte ușor de înțeles cu una mai abstractă. Cea din urmă este prezentă cu precădere la începutul spectacolului, când actorii fac un mic număr de dans, având în mână niște microfoane cu fir roșu, pe care le mânuiesc atent. Creează astfel imaginea unor acrobați care merg pe sfoară, cu grijă să nu facă vreo mișcare greșită.
Mi-a plăcut cum au fost folosite aceste microfoane cu un fir de culoare roșie, foarte puternică, care s-a integrat frumos în spectacol. Regizorul s-a folosit de acest motiv pentru a reprezenta într-o formă abstractă dificultățile prin care trec profesorii din România. Mi s-a părut o idee foarte bună, care a creat un contrast frumos între cele două părți menționate mai sus.
Citește și: FNT 2023 | E adevărat, e adevărat, e adevărat! – o privire feministă spre trecut
Această accesibilitate de care a dat dovadă spectacolul demonstrează că teatrul poate fi pentru toată lumea. Oricine se poate bucura de un spectacol de teatru bun, dar care în același timp abordează niște probleme reale și serioase. De asemenea, mi-a plăcut să văd în sală atât persoane mai în vârstă, cât și tineri sau adolescenți, ceea ce înseamnă că obiectivul spectacolului a fost atins.
Un element care nu mi-a plăcut atât de mult și de care consider că mă puteam lipsi au fost melodiile inserate aleatoriu. Consider că nu au contribuit neapărat la niciun aspect al spectacolului, deja destul de lung și încărcat. Durata de aproape două ore a piesei nu reprezintă un avantaj și putea fi scurtată fără a afecta prea mult calitatea. Un alt lucru care mi-a displăcut a fost că s-a bazat puțin cam mult pe stereotipuri. Înțeleg această decizie, dar aș fi preferat o abordare puțin mai naturală având în vedere subiectul.
Când vine vorba de actori, am fost cu adevărat impresionantă de Katia Pascariu în rolul Emiliei. Aceasta a reușit să o portretizeze pe profesoară într-un mod relaxat. A lăsat la o parte stereotipurile și s-a concentrat doar la emoția umană pură. A fost prima dată când am văzut-o pe Katia într-un spectacol și abia aștept să o descopăr și cu alte ocazii.
În loc de concluzie
Acrobații – 7 zile din viața unor profesori de țară abordează teme importante și relevante pentru situația actuală a sistemului de învățământ. Cu siguranță am apreciat asta, dar nu mi-a plăcut neapărat abordarea stereotipică dusă la extrem. Mi-ar fi plăcut să văd o perspectivă diferită asupra subiectului.