FFIR15: ,,Foamete”- Adevărul crunt scos la iveală

„Foamete”, în regia Tatianei Sorokina, este un documentar controversat despre o perioadă sumbră din istoria Uniunii Sovietice. Mai specific, prima mare foamete care a afectat poporul sovietic, în anii 1921-1923. Proiecția a fost realizată cu ajutorul lui Alexandr Alrkhangelsky și al lui Maxim Kurnikov.

În cadrul acestui film se scot la iveală informații despre foametea pe care a îndurat-o poporul sovietic, în special în regiunile Volga și Uralul de Sud. În consecință, s-a constatat că numărul de morți în urma lipsei de hrană a fost de aproximativ cinci milioane.

Prima mare foamete a poporului rus

Documentarul a fost realizat în totalitate din mărturii ale istoricilor și citate din arhivele din acea vreme. Intelectuali, printre care scriitori și istorici (inclusiv Troțki), sunt pomeniți ca sursă a acestora. Atât dovezile scrise, cât și cele ilustrative, stau la baza acestor relatări și nu pot fi contestate.

Prima dată când am văzut că acest documentar va fi ecranizat la Festivalul de Film și Istorii Râșnov de anul acesta, unde și echipa AIVI este prezentă, nu știam nimic despre el. Titlul și faptul că regizoarea este din Rusia mi-au dat de înțeles câteva lucruri, dar totuși am vrut să știu mai mult. Supriza mea a fost atunci când am căutat articole sau un trailer, deoarece nu am putut să găsesc mai nimic. Asta i-a dat o notă de mister, ceea ce m-a făcut să vreau să îl vizionez.

Pe tot parcursul proiecției am avut o senzație ciudată în stomac. Imaginile mi-au stârnit emoții puternice. Vedeam copiii din acea perioadă, numai piele și os, plângând, cu mâinile întinse, cerând un colț de pâine sau adunând chiar și pietricele de pe jos.

Continuă să susții jurnalismul de festival:

Uniunea Sovietică era depășită de situație și nu putea să ajute populația. Războiul civil și faptul că oamenilor li se cerea să dea statului din puținele bunuri sau recolte pe care le aveau îngreunau situația. Astfel, s-a făcut un apel către țări din Occident. Unul dintre cei care au solicitat ajutor din exterior a fost scriitorul Maxim Gorki.

Statele Unite ale Americii au oferit cel mai mare și mai semnificativ sprijin poporului rus. Herbert Hoover a fondat ARA (American Relief Administration) sau Asociația Americană pentru Ajutorare. Prin această asociație, a înființat cantine și a exportat produse alimentare, precum cereale, cartofi, cacao, lapte, tăiței, reușind astfel să hrănească mii de oameni, în special copii. Timp de doi ani, americanii, dar și englezii, au ajutat populația să scape din ghearele foametei.

Ajutor din Vest

În prima fază a planului, americanii și-au propus să ajute un milion de copii prin alimentele pe care le trimiteau în zonele cele mai afectate, regiunile Buzuluk și Samara fiind unele dintre ele. Din păcate, spionii care s-au infiltrat în ARA, pe de o parte, și guvernul comunist, pe de altă parte, care a sabotat planul, prin oprirea trenurilor, au îngreunat acest efort. În final, Hoover a reușit să trimită câteva sute de muncitori americani care au ajutat la livrarea alimentelor la destinație.

Totuși, acele obstacole au creat o întârziere care a avut consecințe grave. Și mai mulți oameni au murit, iar la un moment dat, ajunși la capătul puterilor, unii dintre ei au recurs chiar la canibalism. Istorisiri macabre despre aceste instanțe mi-au făcut pielea de găină. Maximilian Voloșin, un poet rus, scria într-o operă a sa, intitulată „Foamete” despre o mamă care a spus „Eu l-am făcut, așa că eu îl omor, voi naște alții”, referitor la momentul în care și-a sacrificat copilul.

Americanii au ajutat și prin servicii medicale, aducând medici bine pregătiți, care să ofere îngrijire bolnavilor. În același timp, tifosul făcea ravagii. O altă informație care mi-a rămas în minte a fost legată de vaccinarea oamenilor împotriva acestei boli. SUA a ajutat cu aceasta, făcând vaccinarea copiilor sub 14 ani obligatorie, dar au început să apară numite zvonuri, conform cărora aceste vaccinuri făceau rău copiilor. Mamele, speriate, au încercat să stoarcă serul afară prin locul unde fuseseră înțepați, sau să le deseneze cruci pe frunte, ca să „nu fie deocheați”.

Reacția autorităților ruse la documentar

Începând cu anul 1923, guvernul sovietic a transmis americanilor ca nu mai are nevoie de serviciile lor, practic trimițându-i înapoi. Deși americanii ajutaseră enorm populația, nu voiau ca oamenii să arate recunoștință în public, căci aceasta le-ar fi stricat imaginea. Mai mult de atât, sovieticii care au lucrat în cadrul Asociației de Ajutorare au fost trași la răspundere pentru aceasta, 20 de ani mai târziu, fiind acuzați că sunt de partea Occidentului.

Documentarul „Foamete” a fost lansat anul trecut, în 2022, dar guvernul rus a interzis rularea acestuia în cinematografe, practic demarând o campanie de cenzură. Motivul invocat de aceștia a fost reacția publicului la imaginile și informațiile proiectate, deși regizoarea și colaboratorii ei, și nu doar, susțin cu tărie că poporul trebuie să își cunoască trecutul și nu să îl nege sau să fie ascuns. Ei continuă să prezinte filmul în alte spații și speră ca, în curând, să îl poată urca și pe YouTube.

Acest documentar m-a marcat. Imaginile, informațiile și istorisirile prezentate mi-au creat multe emoții și gânduri. „Foamete” m-a făcut să fiu tristă, dezgustată, să-mi fie milă, toate în același timp. O reacție viscerală. Dar m-a făcut și să mă gândesc la privilegiile pe care le avem, la câte poate să îndure un om, un popor, cum a răzbit chiar și după un asemenea eveniment și, totodată, la cât de răi putem să fim. Să pui interesele politice sau pe cele financiare în fața unei nevoi atât de elementare, hrana care să te țină în viață, este mai mult decât barbar.