Este 1975, iar în Virginia de Vest un grup de adolescenți se strecoară în miez de noapte la râul din oraș, cu un bax de bere. Euforici, sar în apă să facă o baie. Brusc, o barcă se apropie de ei și sunt izgoniți. Nimic neobișnuit până aici – se întâmplă și astăzi. Probabil tinerii încălcau o proprietate privată.
Dăm timpul înainte până în anul 1998, în Cincinnati, Ohio. Rob Bilott (jucat de Mark Ruffalo), un avocat de succes, recent promovat ca partener la firma de avocatură unde lucrează, „Taft Stettinius & Hollister”, este abordat de un fermier. Wilbur Tennant (interpretat de Bill Camp) locuiește în West Virginia și ajunge, disperat, să ceară ajutorul avocatului.
Fermierul de la care a pornit totul
Care este legătura dintre aceste două evenimente? Ei bine, o serie de acuzații și ulterior un proces intentat împotriva uneia dintre cele mai mari companii de chimicale din America, DuPont. Ape tulburi, în regia lui Todd Haynes, film din anul 2019, vorbește despre acest caz care a zguduit nu doar comunitatea americană, ci chiar toată lumea.
Povestea este inspirată din realitate, sursa principală fiind un articol din The New York Times, publicat în 2016 de Nathaniel Rich: The Lawyer Who Became DuPont’s Worst Nightmare („Avocatul care a devenit cel mai negru coșmar al DuPont”).
În primă instanță, Rob refuză fermierul fără să vrea să îl asculte măcar, crezând că este un caz nesemnificativ. Argumentul său este că el se ocupă de reprezentarea companiilor, nu a persoanelor fizice. Ironia este că a avut instanțe în care a reprezentat chiar DuPont.
Ce îi atrage atenția este menționarea bunicii sale și descoperirea că în copilărie mergea la ferma ce fusese vecină cu Tennant. Amintirile din copilărie îl conving să îi dea o șansă. După ce ajunge la ferma lui Wilbur și află că i-au murit subit 190 de vaci în ultimii ani, instinctul îi spune că se petrece un lucru ciudat.
În timp, acest caz îl va acapara cu totul pe avocat. Soția sa, Sarah (jucată de Anne Hathaway) este și ea avocată, dar la momentul acestui proces este în concediu de maternitate și are grijă de primul lor copil. Inițial, îl înțelege pe Rob, apreciază dedicarea sa, dar acest caz va dura ani de zile, ceea ce va impacta viața de familie. La fel ca orice obsesie, cazul împotriva DuPont îl acaparează.
DuPont prins în faptă
Compania de chimicale avea unul dintre punctele de operare în Parkersburg, chiar lângă ferma lui Tennant. Se întindea pe o suprafață imensă, și avea mărimea de 35 de ori mai mare decât a Pentagonului. Acesta era folosit pentru a depozita deșeurile chimice. Fermierul era aproape convins că vacile lui au murit din cauza apei contaminate cu scurgeri de deșeuri toxice de la compania DuPont.
A mers să ceară ajutor local, dar nimeni nu l-a băgat în seamă. A mers și la Agenția de Protecție a Mediului, dar raportul realizat de ei nu a fost făcut public. A adunat dovezi, a filmat cum în râul de pe proprietatea lui se scurgea apă de culoarea verde, cum arătau vacile lui prăbușite pe jos și accesele lor de nebunie bruscă. A adunat chiar și rămășițe, precum dinți sau inimi, iar când le-a văzut veterinarul a spus că era prima dată când dădea cu ochii de așa ceva.
Citește și „FFIR15 | Ce nu putem rata anul acesta la festival”
Billot a decis să dea în judecată DuPont, un punct de cotitură pentru firma la care lucra. Mișcarea a venit ca o surpriză pentru comunitatea de avocați și nu doar, având în vedere că Taft se ocupa cu reprezentarea companiilor și se mândrea cu departamentul de Dreptul Mediului.
Însă Rob a schimbat norma și și-a convins superiorul să preia cazul. Etica profesională, nevoia de a scoate adevărul la iveală și tragerea la răspundere a celor vinovați au câștigat în fața a „ceea ce ar fi de așteptat să facă”.
Substanța chimică misterioasă
După ce Rob a început să studieze actele companiei, reglementările aplicate, dar și raportul realizat de Agenția de Protecție a Mediului, era ca și cum ar fi deschis cutia Pandorei. Deși la început totul părea în regulă și concluzia raportului și investigațiilor făcute de agenție era că fermierul nu își îngrijea bine vitele, ceva a ieșit la iveală.
Avocatul a găsit o scrisoare trimisă de DuPont agenției mediului, în care cuvântul PFOA a atras atenția. Bilott nu auzise de această substanță chimică în toți anii de muncă cu firme de chimicale. Și mai ciudat, nu găsea informații nici online, nici în alte materiale de specialitate. Era ca și cum n-ar fi existat, deși era descrisă ca o substanță ce se află în solul punctului de operare de lângă fermă.
Unul dintre experții în chimie cu care se consulta și-a amintit vag de un articol unde se menționa PFO, similar cu PFOA, făcând referire la un conglomerat din domeniul tehnologiei, 3M, care l-a folosit. A reușit să afle că PFOA însemna acid perfluorooctanoic, sau, altfel spus, mai mulți compuși de fluorură de carbon. Printr-un mandat judecătoresc, Bilott a cerut companiei DuPont toate documentele legate de această substanță.
Zeci de cutii conținând mii de documente neorganizate au fost trimise către sediul firmei de avocatură, aceasta fiind și o strategie de a trage de timp sau de a-l pune în dificultate pe avocat. Corespondență privată, rapoarte medicale și de sănătate și studii confidențiale se aflau în aceste cutii.
De unde vine PFOA
Documentarea și organizarea acestora a durat luni de zile, dar ce a aflat a fost cutremurător: DuPont știa că această substanță era dăunătoare, dar și-a continuat activitatea chiar și așa. Rob Bilott era șocat că firma i-a trimis această mină de aur, ceea ce i-a dat de bănuit că probabil ei nu știau tot ce se afla în acele cutii.
În 1951, DuPont a cumpărat PFOA de la conglomeratul 3M, menționat mai devreme, pentru producerea de teflon. Inițial, substanța era folosită pentru învelișurile impermeabile ale caroseriilor de tancuri.
Substanța nu era reglementată de guvern ca dăunătoare, dar DuPont primise instrucțiuni clare cum să arunce deșeurile. Acestea trebuia să fie arse sau trimise către facilități care distrugeau deșeuri chimice, dar nu aruncate în scurgerile sau râurile din oraș.
Citește și FFIR15: ,,Foamete”- Adevărul crunt scos la iveală
Cu toate acestea, compania a aruncat 7100 de tone de deșeuri cu PFOA prin scurgerile facilității din Parkersburg, acestea ajungând astfel în apele mai multor orașe din zonă. Era un dezastru, informații care urmau să stârnească un serios scandal, ce nu doar că viza mediul înconjurător și poluarea, dar și viața oamenilor, în general.
Studiile făcute de 3M și DuPont erau cutremurătoare. S-au făcut experimente pe animale care dovedeau că PFOA mărea ficatul, putea crea malformații la naștere, și totuși folosirea acestuia a continuat.
La acea vreme, în anii ´70 și ´80, s-au făcut experimente chiar și pe femeile însărcinate care lucrau la producția de teflon. Ca urmare, doi dintre nou-născuții lor aveau malformații în zona ochilor, exact cum s-au găsit la șoarecii de laborator în anii precedenți.
Consecințe dureroase
Toate aceste descoperiri au fost făcute intern și compania a decis să nu împărtășească informațiile cu Agenția de Protecția Mediului, punând în pericol siguranța și sănătatea cetățenilor, cu bună știință. Dintre descoperirile făcute, cea mai dureroasă a fost cea despre indestructibilitatea acestei substanțe: era extrem de rezistentă și greu dezintegrabilă. Tocmai de aceea, odată ajunsă în corp, traversează prin sânge și ajunge în fiecare organ.
În 1991, oamenii de știință din cadrul companiei au stabilit o limită de siguranță a acestui compus chimic din apa de băut, aceasta fiind o parte pe milion. Șocant, în același an, s-au găsit în apele unui district local o cantitate de PFOA de trei ori mai mare decât limita stabilită. Din nou, informația nu a fost făcută publică.
Deși Rob Bilott avea un caz substanțial și destule dovezi pentru a trage la răspundere marea companie de chimicale, confruntarea legală a durat luni întregi. Din 1998, când DuPont a fost dat în judecată prima dată, numai în anul 2000 i-a confruntat Rob cu toate datele pe care le adunase. Tennant a ajuns la o înțelegere cu marele conglomerat, primind despăgubiri, dar lupta nu s-a terminat aici.
Bilott a trimis o scrisoare către autoritățile relevante, inclusiv Agenția de Protecție a Mediului și Biroul de Procuratură Generală a Statelor Unite ale Americii, pentru a atrage atenția asupra pericolului acestei substanțe. A cerut reglementarea PFOA, împreună cu asigurarea de apă curată a locuitorilor din preajma fabricilor DuPont.
Faimoasa scrisoare
Această scrisoare a făcut ca, în anul 2005, DuPont să fie amendat cu 16,5 milioane de dolari de către Agenția de Protecție a Mediului, după acuzarea companiei că a ascuns informații vitale despre toxicitatea PFOA și prezența din mediu.
Deși a fost cea mai mare amendă pe care Agenția a emis-o la acel moment, pentru DuPont a fost o nimica toată. Numai producția de Teflon le aducea un miliard de dolari pe an, deci această sumă nu i-a afectat cu adevărat.
Rob Bilott a simțit că această înțelegere nu e suficientă și a vrut să se asigure că locuitorii din comunitățile din zona facilității DuPont din Ohio erau îngrijiți și în viitor. Până la urmă, cine știe cu adevărat când vor fi afectați acești oameni de cantitatea de PFOA ajunsă în organism și mult mai imporant, cum?
Astfel, în 2005 a reușit să ceară și să primească din partea DuPont promisiunea că vor face monitorizări medicale asupra comunității, prin testarea de PFOA din sânge, regulat.
Dorești să citești mai multe materiale despre festivalurile de film?
Pe lângă acestea, au fost de acord să instaleze sisteme de filtrare în districtele afectate și să plătească despăgubiri cash către cetățeni de 70 de milioane de dolari. În urma testărilor medicale, dacă se va găsi o legătură directă între bolile subiecților și PFOA, au agreat să plătească îngrijirile medicale persoanelor în cauză.
Sistemul este corupt
Informațiile medicale și analizele s-au dovedit copleșitoare pentru medici. Oamenii au început să fie furioși, deoarece nu se procesau la timp, și unii au murit înainte de concluziile rapoartelor. Până la finalizarea procesării au trecut câțiva ani.
În 2012, Bilott a primit un telefon de la Karen Frank, din comisia de monitorizare medicală, confirmând oficial legătura dintre PFOA și șase boli diferite, printre care și cancerul de pancreas și de ficat. Rob a înregistrat o mică victorie. La 14 ani de la începerea acestui proces, primea o confirmare oficială a pericolului cauzat de DuPont.
Filmul te poartă printr-un roller coaster de emoții, victorii și dezamăgiri în serie. Pare chiar că te bați cu morile de vânt. Cel puțin asta a simțit Rob Bilott când DuPont a negat toate descoperirile făcute de comisia medicală. Replica acestuia din film, când află acest lucru, reprezintă realitatea tristă:
Sistemul este corupt. Noi ne protejăm. Numai noi, nimeni altcineva”
După această concluzie, 3535 de reclamanți au intentat proces de vătămare corporală împotriva DuPont. Până în momentul realizării filmului Ape tulburi se câștigaseră 670,7 milioane de dolari, dar lupta continuă. Rob Bilott nu s-a dat bătut și încă apare la procesele de vătămare corporală pentru a-și ajuta clienții.
Citește și FFIR 15 | A coase pentru a protesta – arme nucleare și pace feministă
După acest episod, nu a mai reprezentat nicio corporație. Ca urmare a înțelegerii cu Agenția de Protecție a Mediului, DuPont a oprit producția și folosirea de PFOA în 2013. Dar compusul chimic a fost înlocuit cu altul, despre care se presupune că se degradează mult mai rapid. Nici acesta nu este reglementat de Agenția de Protecție.
O luptă continuă
După testările făcute, s-a concluzionat că o anumită cantitate de PFOA se află în majoritatea produselor consumabile și în animalele marine, în special. Se află în sângele sau organele vitale din somonul atlantic, peștele spadă, cormoran, broaștele țestoase, pelicani, și alte animale care ajung să fie consumate de oameni.
Lupta pentru reglementarea substanțelor chimice mai puțin cunoscute continuă și azi. Sunt aproximativ 60 000 de chimicale de acest fel. Așa că se poate spune că nu știm ce consumăm.
Wilbur Tennant a murit în anul 2009 de cancer, cu siguranță cauzat de cantitatea de PFOA din apa pe care o consuma, deși nu a trăit ca să vadă confirmarea oficială a acestei legături. El a fost cel care a pornit această mișcare de proporții și îi vom fi întotdeauna recunoscători pentru insistența sa și convingerea lui Bilott de a lua acest caz.
Filmul Ape tulburi aduce în prim-plan o investigație de proporții, care a scos la iveală crime împotriva siguranței populației. Am apreciat transparența și păstrarea detaliilor și a veridicității informațiilor. Sunt și eu șocată, dezamăgită și descurajată de lupta împotriva acestor mari corporații și conglomerate care se folosesc de birocrație și de diferite lacune din legislație pentru a scoate bani, în timp ce manipulează adevărul.
În același timp, sunt recunoscătoare pentru persoane precum Rob Bilott, care merg până în pânzele albe și luptă împotriva strategiilor acestor firme. El a ascultat un fermier modest, care voia doar să își apere familia și stilul de viață, pământul și vitele care îl ținuseră în viață până atunci.
Ironic, tot acestea i-au adus și moartea.
Cronică scrisă de Georgiana Cilian (departamentul #cinematics)
în cadrul Festivalului de Film și Istorii Râșnov 2023
Editare de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Teodora Dumitroaea