Nothing Compares face parte și anul acesta din selecția festivalului DokStation, ca un omagiu adus artistei, după ce a fost proiectat în premieră în cadrul ediției de anul trecut.
Filmul Sinéad O’Connor: Nothing Compares, în regia lui Kathryn Ferguson, ne oferă o perspectivă experimentală asupra vieții controversatei cântărețe. Documentarul vizionat în cadrul festivalului DokStation se folosește de imagini de arhivă, fiind introduse și câteva reconstituiri pentru a ajuta la conturarea atmosferei.
Consider că e ocazia perfectă pentru a vedea sau chiar mai bine, revedea filmul, indiferent dacă ești fan sau nu. Cu siguranță, un fan Sinéad O’Connor ar aprecia mai mult documentarul decât o persoană ca mine, care i-a descoperit recent muzica. În același timp, poate fi potrivit pentru toată lumea datorită modului unic prin care regizoarea a decis să abordeze subiectul.
Eu am aflat de muzica lui Sinéad O’Connor abia anul acesta, după decesul ei, datorită atenției pe care a primit-o pe rețelele de socializare și la televizor. Auzisem de ea și înainte, dar nu eram deloc familiarizată cu munca sau viața acesteia. Când am văzut documentarul în selecția DokStation am decis imediat că trebuie să îl văd.
Sinéad O’Connor în propriile cuvinte
Cele mai multe persoane au auzit de Sinéad O’Connor datorită melodiei Nothing Compares 2 U. Piesa dă titlul documentarului și este cea care i-a adus multă atenție la nivel internațional. Melodia lansată în anul 1990 a fost un punct de cotitură în cariera acesteia. Filmul se concentrează pe ascensiunea ei pe scena muzicală globală. Vorbim despre sfârșitul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90, până la celebrul incident de la Saturday Night Live, din 1992. În cadrul emisiunii, aceasta a rupt în direct o poză cu Papa Ioan Paul al II-lea.
Cum Sinéad a fost crescută într-un mediu religios, plin de abuzuri, acest gest a avut un impact mare atât pentru ea cât și pentru alte persoane care au trecut prin experiențe similare. La finalul acestui moment, cântăreața a spus „Fight the real enemy”. Putem observa în film și reacția publicului după acest moment. O reacție care nu a fost deloc pozitivă și care i-a influențat viața și cariera.
Chiar dacă m-am uitat și la trailerul filmului, nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce urma să văd. În primele minute nu știam exact ce așteptări să am sau cum va decurge acțiunea din film. În mare parte erau doar niște fragmente de filmări și fotografii de arhivă concentrate mai mult pe prima parte a vieții artistei. Aici am realizat că filmul nu va fi un documentar clasic, cu interviuri combinate cu diferite imagini din viața lui Sinéad O’Connor, în timp ce pe fundal vor fi aruncate cele mai populare melodii ale acesteia. Nu că m-ar fi deranjat atât de tare dacă ar fi fost realizat astfel, dar cu siguranță apreciez abordările mai neconvenționale în filmele documentare.
Imaginile fac diferența
Un alt lucru pe care l-am apreciat la Nothing Compares a fost că nu s-a concentrat pe opinia altor persoane asupra cântăreței. Regizoarea a lăsat imaginile să vorbească de cele mai multe ori, detașându-se de modul tradițional de a regiza un documentar. Au apărut mai multe momente de contemplare în care puteai să procesezi ce ai văzut, să înțelegi informația. Există destul de multă libertate de înțelegere. De accea consider că e un film care trebuie „savurat” în liniște pentru a putea înțelege pe deplin conceptul acestuia. Neavând neapărat scop informativ, filmul se poate înțelege mai bine dacă ai niște informații generale despre viața artistei.
Modul în care a abordat subiectul a fost și partea mea preferată din film. Tocmai de accea îl consider unul dintre cele mai bune documentare pe care le-am văzut anul acesta.
CITEȘTE ȘI FFIR#15 | „Tár”: Portretul unui geniu muzical
Dacă te interesează să intri în viața cântăreței și să vezi, în același timp, un film foarte bine realizat, recomand cu mare căldură Nothing Compares. Un documentar unic, care se remarcă prin delicatețea cu care abordează multiple subiecte controversate. Momentele de liniște intenționată din film și atmosfera liniștitoare conturată de regizoare construiesc o experiență cinematografică de neuitat, care poate să îți aducă lacrimi în ochi, cum s-a întâmplat și în cazul meu.
O cronică de Carla Pantilie (departament #cinematics)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi