În amintirea lui Gary Young (3 mai 1953-17 august 2023)
Am avut plăcerea de a viziona Louder Than You Think în cadrul ediției de anul acesta a festivalului DokStation. În regia lui Jed I. Rosenberg, filmul promite să ofere o perspectivă diferită asupra uneia dintre cele mai inovative trupe ale anilor ‘90, Pavement, dar și asupra excentricului lor toboșar, Gary Young. El a ajutat la fondarea trupei, ocupându-și rolul de om-spectacol al acesteia, până la părăsirea Pavement în 1993.
Mai zgomotos decât ai crede
Filmul îmbină animația cu imagini din prezent și trecut, în ceea ce este practic istoria Pavement de la începuturile ei ca trupă în Stockton, California, până în momentul plecării lui Gary Young. Deși filmul se axează, în principal, pe viața lui Young, ca spectator ești conștient pe tot parcursul documentarului că reprezintă mai mult o analiză a relației lui cu tot ce-l înconjoară, inclusiv drogurile și alcoolul.
Născut Garrit Allan Robertson Young la 3 mai 1953, Young și-a dorit să joace încă din tinerețe rolul de personaj principal în viețile celorlalți. Descris de către familie drept o persoană hiperactivă, cu o energie greu de domolit, se pare că un anume nivel de haos l-a urmărit încă din copilarie și până la bătrânețe.
După ce s-a aflat pentru prima dată în custodia poliției la vârsta de 16 ani, pentru posesie de droguri, a decis sa plece și să se stabilească în Stockton, California, unde își avea originile, împreună cu viitoarea soție. Acolo se face remarcat în industria muzicală. Pe parcursul anilor ‘80, aduce trupe importante din punk la momentul respectiv să cânte în Stockton, precum Black Flag și Dead Kennedys.
Citește și
DokStation 2023 | „AC/DC: Forever Young”. Povestea fraților Young,
o altă cronică de film documentar din cadrul Dokstation, scrisă de Carla Pantilie
1989-1993. Perioada Pavement
Fondată în 1989 de către Stephen Malkmus și Scott Kannberg, Pavement este o trupă de rock alternativ, considerată printre cele mai influente grupuri din muzica independentă a anilor ‘90. Încă de la început, au strâns un număr mare de fani devotați și de critici furioși deopotrivă, prin producția lor muzicală „lo-fi”, versurile inedite și sunetul brut, ce-și are bazele în punk.
Personal, i-am descoperit acum în jur de doi ani, când am ascultat pentru prima dată Slanted and Enchanted, primul lor album de studio, dar și bine-cunoscuta lor melodie Harness Your Hopes. I-am apreciat încă de atunci și mi s-au părut pe gustul meu, așa că eram cu atât mai curioasă să aflu cât mai multe despre ei ca trupă, dar și despre Gary Young.
Pavement au înregistrat primul lor EP, Slay Tracks (1933-1969), la studio-ul lui Young, Louder Than You Think. Inițial, ocupând mai mult postul de producător muzical, a ajuns să colaboreze permanent cu Pavement.
A fost dintotdeauna o prezență excentrică în cadrul trupei. Avea încă de la început înclinații către dorința de faimă, de recunoaștere. Cu un stil aparte de a cânta la tobe, concentrat mai mult pe show și mai puțin pe tehnică, se asemăna idolilor lui muzicali. Aducea contribuții valoroase trupei, prin partiturile sale de tobe, însă doar până într-un anumit punct.
Dacă vrei să ne susții și să citești mai multe cronici de film
Stilul extravagant, aflat în contradicție cu stilul anticultural, experimental pe care Pavement încerca să îl adopte, a reprezentat unul dintre motivele pentru ieșirea lui din trupă. Nu doar că își separase traiectoria artistică de colegii lui, dar problemele cu alcoolul reprezentau și ele un obstacol greu de depășit pentru trupă. Un viciu pe care avea să-l păstreze pe tot parcursul vieții, s-a dovedit sursa multor momente spectaculoase și amuzante pe scenă. Însă a fost, în cele din urmă, factorul principal pentru concedierea lui. Ajunsese să se comporte complet irațional, în ciuda eforturilor de a fi ajutat.
1993-2023. Omul-plantă
Proaspăt ieșit din Pavement, Young a lansat primul lui album solo, Hospital, urmat de Things We Do for You și The Grey Album, în colaborare cu alți muzicieni apropiați. Singurul hit și cea mai cunoscută melodie lansată în calitate de artist solo a fost Plant Man, o melodie cu influențe Beatleseque, mai apropiată de viziunea lui muzicală.
Deși plin de potențial, Gary Young nu a dus la capăt niciun proiect, din cauza problemelor cu alcoolul. Plant Man rămâne, până în ziua de astăzi, cea mai mare realizare a lui, așa cum spune și în interviu. A trăit cât s-a putut de intens, indiferent ce s-ar fi întâmplat.
Gânduri de final
Mi s-a părut un documentar bine realizat. Intră în detaliu, dar nu aglomerează informația. Mi-a plăcut în special partea de animație, sub forma unui teatru de păpuși, care a redat cu succes elementul jucăuș al vieții lui Young. Juxtapunerea imaginilor din tinerețe cu cele de la bătrânețe conferă un element dulce-amărui poveștii.
Mare parte din viața muzicianului a fost marcată de autodistrugere. Suntem întâmpinați de un om care își menține zâmbetul pe buze, în ciuda vieții disfuncționale pe care a dus-o și a problemelor de sănătate. Buna lui dispoziție e contagioasă, și totuși, la final de vizionare, nu poți să simți decât compătimire și compasiune. Pe mine m-a marcat documentarul, dar mi-a și făcut cunoștință cu unul dintre cele mai interesante personaje din lumea muzicii.
Îl recomand oricui își dorește să afle o poveste de viață unică.
O cronică de film scrisă de Maya Tudor
Editare de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout realizat de Alexandra Pătrașcu