În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri au fost prezenți la TIFF .21 și au scris despre filmele pe care le-au văzut, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei a fost prima dată când au luat contact cu festivalul. Pentru toți a fost prima acreditare media pe care au dobândit-o la un festival de această amploare.
Filmul lui Marek Piwowski, Croaziera (Rejs), nu este doar o simplă comedie de erori, ci și o satiră rafinată a regimului comunist polonez. Plină de momente simbolice și ilare, călătoria este și o explorare a celor mai emblematice elemente ale regimului, cu scopul de a scoate în evidență absurditatea acestora.
Filmul începe cu urcarea pe vasul de croazieră a protagonistului și a amicului sau, interpretați de Stanisław Tym și Jerzy Dobrowolski. Căpitanul vasului crede că personajul lui Tym este un coordonator cultural trimis de partidul comunist și îl însărcinează cu pregătirea activitățiilor culturale și artistice.
Citește și TIFF .21 | „107 Mothers”: Fulgi și gratii în Odessa
Intrusul, recunoscător, își acceptă rolul și-l adopta rapid, convingând atât echipajul cât și pe pasageri să participe la o serie de jocuri, activități și numere artistice prostești și umilitoare. În cel mai scurt timp, toată lumea ascultă orbește de noul venit.
O satiră politică care a rezistat
Chiar dacă filmul a avut premiera în timpul regimului comunist, tot a reușit să se ferească de cenzura partidului, viziunea artistică a lui Piwowski nefiind compromisă. Aceasta se poate observă în modul în care fiecare parte a filmului parodiază momente din istoria Partidului Comunist Polonez (Polska Zjednoczona Partia Robotnicza sau PZPR).
Mi s-a părut foarte amuzant cât de bine s-a folosit propria istorie pentru a transmite acest mesaj. De exemplu, chiar la începutul lungmetrajului, putem observa că, în punctul de îmbarcare, salvamarul care ar trebui să asiste pasagerii în drumul spre vas ignoră persoanele din pătura de jos a societii, oglindind modul în care partidul nu s-a făcut popular în rândul acelor clase sociale. Mai mult, este o dezorganizare totală, protagoniștii reușind să se îmbarce lejer fără să plătească bilet.
Arta și omul nou
Modul în care personajul lui Tym devine o persoană responsabilă de activitățile culturale ale croazierei și apoi „liderul” vasului ne amintește de modul în care au ajuns la putere mulți dictatori ai regimului, plecând dintr-un punct similar. Mi-a plăcut cel mai mult modul în care filmul parodiază intervenția partidului în artă și sport.
A fost foarte amuzant felul în care fiecare „membru al partidului” format în jurul protagonistului avea un punct de vedere legat de cinematografie, poezie, muzică sau educație fizică, și fiecare participa la activitățiile propuse. Rezultatul este evident unul de tot râsul, în care „omul nou” este o absurditate, fiind departe de realitate și aproape de penibil.
Dintre toate filmele văzute la TIFF, Croaziera mi s-a părut cel mai amuzant. Este o comedie inteligentă și un mod foarte bun de a observa absurditățile legate de același regim care a condus țara noastră până în 1989.
Îl recomand atât ca film istoric, cât și ca o comedie. Unele elemente pot fi mai greu de înțeles din cauză că filmul se bazează poate prea mult pe istorie. Recomandarea mea este citirea unui mic articol despre film sau despre acest episod din istoria Poloniei pentru a putea savura toate momentele amuzante.
O cronică scrisă de Cristian Radu
(departamentul #cinematics)
Editată de Radu Eremia
Corectată de Iulia Dromereschi