TIFF .21 | Enigma din „Grota”

În perioada 18-25 iunie, voluntarii noștri au fost prezenți la TIFF .21 și au scris despre filmele pe care le-au văzut, dar și despre experiența TIFFească. Pentru două dintre ei a fost prima dată când au luat contact cu festivalul. Pentru toți a fost prima acreditare media pe care au dobândit-o la un festival de această amploare.

După ce Despre trup și suflet mi-a oferit o experiență care nu mi-a permis nicio clipă de respiro, am ieșit cu creierul terci din Cinema Victoria doar ca să mă întorc din nou peste câteva minute, cu speranța că Grota (Il buco) îmi va oferi câteva momente de liniște. Ceea ce a și făcut. Chiar prea multe.

cadru din Grota, film vizionat in cadrul TIFF .21

Grota este un film italian din 2021, în regia lui Michelangelo Frammartino, care a scris și scenariul, împreună cu Giovanna Giuliani. Filmul are loc în Italia anului 1961, când un grup de speologi se avântă în subteranele regiunii Calabria, unde descoperă una dintre cele mai adânci peșteri ale lumii.

Începutul a fost promițător. Confuz, dar promițător. Cadrele și peisajele au fost geniale și m-au ținut prinsă pe tot parcursul filmului. Am simțit că mă aflu și eu între pereții grunjoși și sub stalactitele peșterii, că sunt pe câmpiile pline de vaci. M-am simțit parte din peisaj. Jocul camerei m-a captivat întru totul și nu îmi permiteam să îmi iau ochii nici măcar pentru o secundă de la ecran.

Puncte slabe

Totuși, oricât de frumos ar fi fost din punct de vedere vizual, povestea din spate mi s-a părut ușor săracă și confuză. Puținele dialoguri existente nu au fost subtitrate. Până la final nu am primit nicio informație care să ne ajute să ne dăm seama care este contextul. Filmul în sine a fost o poveste, dar ar fi fost mult mai interesant dacă ni se ofereau informații și altfel decât vizual. Mi-aș fi dorit să ni se explice cum funcționează metodele speologilor de a testa terenul peșterii. Mă interesa procesul prin care a ajuns harta să prindă viață. Și lista poate continua.