Blackpink: Light up the sky

K-popul este un fenomen nemaipomenit. Vezi sute, mii, sute de mii de fani înfocați pe rețelele de socializare, vorbind despre un tip cu părul roz, despre care știu poate mai multe decât știu despre rudele lor, lansând trenduri în cinstea lui și postând o sută de poze cu descrierea JSKEWPHFEJFOIDW – sau ceva de genul. Vezi poze și clipuri la întâmplare cu săli de concert, arene, stadioane pline ochi cu oameni ce par a fi la al șaptelea espresso pe ziua respectivă, țipând cuvinte amestecate, la o frecvență care probabil până și pe căței îi depășește.


Auzi tineri, copii, adolescenți, adulți vorbind cu atât de multă înfocare despre 180907 Jimin (și toți știu ce înseamnă acest cod ciudat!) și izbucnind în lacrimi la auzul unui vers (chiar dacă e în coreeană și majoritatea nici nu știu această limbă). Vezi toate acestea și te întrebi… Doamne, ce e asta? Răspunsul este simplu: K-pop.

Ce este K-pop

Cu siguranță ai auzit cel puțin o dată în viață pe cineva care să îți explice mustrător „K-Pop este pur și simplu o abreviere de la Korean pop”, care ar însemna, practic, pop coreean, deci cam ce ascultăm cu toții de la artiștii western, doar că în varianta Coreei de Sud. Dar dacă e așa de simplu, de ce e un subiect atât de popular de câțiva ani încoace?

După cum am spus, K-popul își are originile în Coreea de Sud, fiind o îmbinare de stiluri muzicale precum pop, muzică electronică, hip-hop și R&B, coregrafii complexe, prezență scenică și un aspect fizic de invidiat. Acest gen muzical a devenit o adevărată cultură, care atrage tot mai mulți tineri din toate zonele lumii. Atunci când aud k-pop, cunoscătorii se duc instant cu gândul la trupe de fete sau de băieți, bine organizate, în care fiecare persoană are un anumit rol. Această cultură muzicală are concepte foarte diferite, în funcție de sexul artiștilor. Așa se face că, în timp ce trupele de băieți abordează teme mai powerful, de obicei trupele de fete sunt cunoscute pentru clipuri mai colorate și mai vesele.

Trupele de fete din această industrie sunt poate văzute mai bine de publicul larg decât cele de băieți. Sunt tinere, drăguțe, foarte frumoase, la modă, talentate și chiar… perfecte. Dacă ești obișnuit(ă) cu artiștii western, e posibil să ai un șoc când vei da prima dată cu ochii de un videoclip de la o trupă K-pop de fete. Pe lângă explozia de culoare și efectele (care se găsesc de cele mai multe ori din belșug) dintr-un astfel de videoclip, te gândești: Cum pot exista asemenea fete?

Și, într-adevăr, pentru mulți, perfecțiunea de pe cameră e aproape înspăimântătoare. Sunt reale? Sunt oameni, ca toți ceilalți de pe planetă? Unora li se pare extrem de ciudat tot ce se petrece în această industrie – de la machiajele băieților până la efectele absurd de scumpe din videoclipurile muzicale. Până la urmă, din prisma unora, majoritatea idolilor nici măcar nu sunt atât de talentați… Oricine poate dansa/cânta așa după o perioadă de pregătire, nu? Ca să nu mai vorbim de trupele de fete! Pe bune, vocile lor pițigăiate sigur au avut nevoie de multe efecte de studio pentru a ajunge să sune decent. Oricum sunt machiate și îmbrăcate astfel încât să fie pe placul publicului. Sunt ca niște păpuși controlate de companiile lor. Asta numesc unii muzică?

K-pop în România și Blackpink

Chiar dacă trupele de K-pop feminine au ajuns să fie acceptate și chiar plăcute în alte zone ale lumii, în țara noastră majoritatea oamenilor este în continuare sceptică cu privire la fenomenul reprezentat de K-pop. Mulți români au auzit însă, măcar odată în ultimul an, de trupa Blackpink, cea mai populară trupă de fete din K-Pop la momentul actual. E aproape imposibil să nu fi auzit de ele. Sunt peste tot, inclusiv ies din boxele vecinei tale de la etajul șase. Au extraordinar de mult succes și nimeni nu s-ar fi așteptat la asta, „mai ales din partea unui grup de fete”.

Trupa este formată din patru membre cu vârsta între 23 și 25 de ani, și anume Jisoo (vocalistă principală), Jennie (rapper principal), Rosé (vocalistă principală și dansatoare) și Lisa (dansatoarea principală și rapper). Astfel, datorită publicității, în ciuda acestei atitudini sceptice, o urmă de interes și dorință de cunoaștere este totuși vizibilă în țara noastră.

Drept dovadă, când documentarul Blackpink: Light up the sky a intrat pe Netflixul românesc, a ocupat timp de două săptămâni locul 1 în topul filmelor vizionate. Acesta este primul documentar al fetelor și aduce în discuție atât subiectele controversate legate de numele lor, cât și „problema” răspândirii K-Popului și imaginea acestuia din perspectiva unui artist.

Urmărește documentarul BLACKPINK: LIGHT UP THE SKY și pe Netflix România. Este disponibil!

Light up the sky– invitație în spatele cortinelor

Documentarul urmează firul narativ al poveștii trupei, prezentând parcursul acesteia din momentul în care era doar o idee, până în prezent, când fetele au un succes răsunător. Regizoarea Caroline Suh a făcut o alegere excelentă, împletind filmulețe de la repetiții cu interviuri separate cu fiecare membră.

Acum, la ce se gândește majoritatea? S-au trezit și ele să facă un documentar, de parcă interesa pe cineva cum au ajuns ele de la niște simple eleve la festivalul internațional de muzică Coachella în doar câțiva ani. Evident, sunt faimoase și fac o groază de bani. Evident, au un contract cu o companie în Coreea prin intermediul căreia își desfășoară toate activitățile, deci nu au mereu drept total în a alege ce își doresc să facă. Acest documentar poate părea artificial”, așa cum pare orice lucru legat de K-pop.

BlackPink FOTO Los Angeles Times

De fapt, multă lume a fost interesată de povestea lor. Documentarul a înregistrat un succes rapid, iar fanii trupei, cunoscuți sub numele de „Blinks”, au primit cu interes atât povestea persoanelor din spatele artistelor, cât și părți mai puțin cunoscute și nu chiar atât de roz ale acestei industrii. Formată în 2016, sub îndrumarea companiei YG Entertainment, trupa sud-coreeană a devenit o senzație la nivel global, iar filmul regizat de Caroline Suh este în esență construit în jurul momentului fetelor de la Coachella din 2019, moment care le-a lansat la nivel global.

Recunosc că nu le-am mai urmărit pe fete cu atât de multă dăruire pentru o vreme, pur și simplu pentru că nu mi se mai părerea că mai rezonez cu ele și pentru că erau alți artiști ale căror concepte mi se potriveau mai mult,” spune Gabi. „Cu toate acestea, am fost cu adevărat curioasă atunci când a apărut documentarul, deoarece chiar voiam să văd cum vor aborda anumite teme, de la problemele ce le înconjoară, până la viața de idol. M-a făcut să le îndrăgesc din nou pentru că m-au impresionat enorm prin lucrurile pe care le-au spus și prin modul în care au abordat fiecare subiect. Blackpink sunt mai mult decât niște fete drăguțe.”

Revenind la opinia publică… Bine, bine, au debutat acum patru ani și au… un singur album complet? Trupe care au debutat anul trecut au o discografie mai bogată decât ele. Câtă lene! Pe bune, nu sunt în stare să producă mai multă muzică? Până la urma urmei, sunt artiste, cică 🙂

Răspunsul la această întrebare ne este oferit de producătorul muzical Teddy Park, în documentar, care spune că planul lor inițial era „single, smash, hit, smash” – plan care a și funcționat până acum. Ceea ce nu au luat în considerare, însă, au fost repercusiunile acestui plan aparent imbatabi l– în esență, cu cât lumina este mai strălucitoare, cu atât umbra va fi mai întunecată. Cu toate că nu vorbesc despre asta de obicei, și fetele sunt conștiente de „problema discografiei”. Jennie spune la un moment dat, în documentar, când vine vorba despre albumul lor ce urma să fie lansat în octombrie: „în sfârșit, a venit timpul să facem muzică”.


Și totuși, de ce e considerat K-popul atât de diferit de restul industriei muzicale? Prea multă lume o ia razna pe tema asta, de parcă ar fi cine știe ce. Am înțeles, e pop coreean, se cântă în altă limbă și se pune mult accent pe estetic. Dar de ce este acest gen muzical considerat un adevărat fenomen?

FOTO (c)stylecaster.com

Potrivit lui Jennie, „ce face K-Popul K-Pop este timpul pe care îl petrecem ca stagiari”. Sigur, la prima vedere, totul pare superficial și dichisit special, fără vreun substrat anume. Te gândești: „Câțiva tineri talentați s-au gândit să formeze o trupă. Cât de greu poate să fie?” Nu toată lumea știe că orice idol (așa cum sunt numiți artiștii din K-pop – ei fac, totuși, diferența între un idol și un artist, dar aceasta este o discuție care necesită mai multă dezbatere) urmează o perioadă de pregătire pre-debut, în care învață toate lucrurile de care vor avea nevoie în cariera lor: de la dans și tehnică vocală, până la actorie și „legile” unui idol.

OK, OK, aceste lucruri se pot învăța totuși destul de repede, nu? Probabil. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, idolii ajung să fie stagiari pentru câteva luni bune, care se transformă în ani, care se transformă într-o eternitate. Și nu toți ajung să debuteze. După o perioadă îndelungată, în care te dedici trup și suflet pregătirii tale… e posibil nici să nu mai poți să ajungi să profesezi în domeniul pentru care te-ai pregătit. Și fetele din Blackpink menționează acest aspect în documentar, povestind despre cum în urma fiecărui examen lunar era nevoie să își ia adio de la prieteni vechi, care erau dați afară de conducerea companiei. Viața de stagiar nu este deloc ușoară, mai ales la companiile prestigioase, cum este cea a fetelor. Dar avem prea puține ocazii să tragem cu ochiul în spatele cortinei ca să vedem ce se petrece, de fapt. Acest documentar este una dintre ele.

Trebuie să recunosc că am fost una dintre acei oameni care a așteptat cu sufletul la gură lansarea documentarului, fiind o fană a fetelor încă din 2017. Am fost plăcut impresionată de modul în care au reușit să se deschidă fanilor pentru acest proiect și de rezultatul final. Parteneriatul dintre Netflix și Blackpink reprezintă, după părerea mea, o strategie de promovare sigură și de impact, dar reușește și să creeze o legătură mai strânsă între celebra trupă și fanii acestora. Blackpink: Light up the sky este o evidențiere a faptului că, până și pentru „reginele” k-pop-ului, nu tot ceea ce strălucește este întotdeauna aur,” afirmă Diana.

Blackpink s-au anunțat a fi un grup promițător încă de la început. Și chiar dacă debuturile trupelor de K-Pop au fost văzute mai mereu drept oportunități de a arăta cât de inuman de incredibili pot fi acești artiști, Jennie spune: „Nu voiam ca oamenii să creadă că suntem perfecte din toate punctele de vedere, voiam doar să le stârnim interesul.” Poate suna banal, dar adevărul este că nimic nu poate fi sigur în această industrie, unde pâinea ta depinde atât de mult de publicul larg. Ziua de mâine nu este o promisiune. După cum spune și Rosé la un moment dat, „Problema e că nu poți ști niciodată cât vor dura toate acestea.”

BlackPink FOTO Twitter

Nimeni nu s-ar fi așteptat la un succes atât de exploziv. Jisoo recunoaște în documentar că „Viața mea de acum este foarte diferită de ceea ce îmi imaginam.” Cu toate acestea, totul pare încă ireal și ascensiunea a fost atât de bruscă și amețitoare, încât oricine ar fi putut deveni nesigur și confuz legat de ceea ce avea să urmeze. În cadrul documentarului, Lisa povestește despre cum mulți tineri din țara sa natală, Thailanda, o privesc drept o thailandeză de succes și aspiră să devină ca ea. Și în ciuda tuturor reușitelor din cariera sa, în ciuda succesului incredibil de care are parte, se întreabă: „Sunt suficient de bună să fiu un exemplu pentru ei?

Diana spune: „Un aspect ce m-a surprins într-un mod plăcut este că s-au supus atenției publicului și aspecte considerate tabu în industrie. Acestea au fost aduse în discuție de către Rosé, ce a recunoscut faptul că, atunci când coboară de pe scenă, membrele simt nevoia să aibă pe cineva lângă ele, chiar dacă acest lucru nu e văzut cu ochi buni de mulți din această industrie, scandaluri despre viața amoroasă a idolilor apărând chiar și de la cea mai mică interacțiune cu o persoană de sex opus. Membra trupei a vorbit de asemenea și despre efemeritatea carierei sale.

Chiar au tupeul să se plângă de lucrurile de acest fel când au atât de multe facilități și fac atât de mulți bani? Ca să nu mai vorbim despre companiile care folosesc muzica drept scuză să își ducă idolii pe scenă și să facă averi cu ei pe spatele fanilor obsedați. Majoritatea nici măcar nu sunt în stare să cânte, darămite să compună o melodie. Cu toate că multe persoane nu le iau în serios legătura cu muzica, Rosé povestește mult despre pasiunea ei legată de aceasta și cu atât de multă înflăcărare și sinceritate încât îți vine să te întrebi de ce trebuie să primească atât de multă ură din partea celor ce nu știu. „Nu vreau să fiu o altă fată care cântă și spune că produce muzică. Acesta e ultimul lucru care aș vrea să fiu,” spune ea.

După cum am mai spus, sunt o fană Blackpink încă din anul 2017 și ceea ce am apreciat întotdeauna la aceste fete este faptul că doresc, asemenea majorității idolilor, să fie cât mai aproape posibil de fanii lor de pretutindeni. De asemenea, m-au cucerit treptat cu munca pe care o depun constant pentru a își face fanii fericiți și pentru a nu-i dezamăgi. Sunt niște tinere femei foarte puternice, care nu se lasă vizibil afectate de masa răutăcioasă de persoane care le studiază fiecare pas, niște femei care aleg să răspândească pozitivitate în comunitatea pe care o au, considerându-se niște oameni simpli ce doar încearcă să facă lumea un loc puțin mai bun și mai fericit,” explică Diana. „Admir atât faptul că reușesc să facă față cu brio presiunii de a fi un exemplu pentru atât de mulți oameni, cât și faptul că reușesc să-i facă pe Blinks atât de fericiți. Ceea ce fac este o modalitate de a face oamenii să zâmbească și să se simtă mai încrezători în forțele proprii, poate chiar o metodă de a salva viețile unor persoane care ajung în punctul în care cred că nimic nu mai are rost.”

Dacă asta e practic slujba lor, ar trebui să își dea silința la maxim, nu? Doar pentru că sunt celebre nu înseamnă că au dreptul să se comporte de parcă sunt prea bune să facă mișcările ca lumea pe scenă. Până la urmă, dacă nu erau fanii, idolii ăștia ar fi fost niște neica-nimeni. Ar trebui să îi respecte oferindu-le măcar spectacole de cea mai înaltă calitate.

Dacă e să vorbesc din punctul meu de vedere ca membră a unei trupe de K-covers, cred că lumea avea nevoie de un scurt duș cu apă rece, ca acest documentar. De foarte multe ori, trupele de fete (și mai ales Blackpink, pentru că momentan sunt în lumina reflectoarelor) sunt criticate pentru prestațiile lor și pentru nivelul de energie pe care îl depun la fiecare spectacol. Cred că e ușor să judeci din spatele unei ecran, din mijlocul unei mulțimi, protejat de anonimitate. Toți idolii merită respect pentru efortul depus de a avea o prestație de calitate superioară ce include atât o coregrafie care de multe ori nu e simplă, cât și o melodie de cântat. Chiar și cu orele de antrenament pe care le petrec cu colegele mele de trupă, coregrafiile necesită multă atenție, dedicare, efort și mai ales, energie. Cred că cei care se antrenează în vreun fel în acest domeniu înțeleg cel mai bine cât de greu este să ai o prestație la nivelul așteptărilor,” spune Gabi. „De asemenea, sunt multe lucruri pe care nu le putem vedea, lucruri care se întâmplă în spatele cortinelor și care vrând-nevrând pot afecta condiția artiștilor, pentru că, până la urma urmei, sunt și ei simpli oameni. Cred că aceste valuri de hate nu își au rostul. Orice comentariu răutăcios poate afecta alte persoane, dar după cum am spus, mulți nu se gândesc la consecințe – e ușor să judeci din umbră.

Fotografia oficială a documentarului (c) netflix.com

Documentarul se încheie cu un prânz al fetelor la un local mic, ferit de ochii curioși ai publicului. În această scenă sunt surprinse vorbind despre viitor și despre visele lor, așezând un zâmbet pe buzele spectatorilor și o licărire de speranță în inimile lor. Cu tot haosul în care trăiesc, cu toate momentele frumoase, dar și cu cele rele, fele din Blackpink continuă să viseze și să își stabilească noi țeluri, încurajând astfel spectatorii că se poate. La fel ca ele, fiecare dintre noi își poate lumina propriul cer.

Concluzii

Acest proiect ne-a câștigat în totalitate pentru că reușește să scoată la iveală, pe lângă entuziasmul necesar pentru scenă al unui artist, și momente, prezentate în interviurile individuale, când tinerele femei se expun emoțional. Această parte a reușit să scoată în evidență documentarul, care capătă o notă personală, prin care fanii din toată lumea se pot conecta cu membrele trupei. Momentele în care fetele lasă garda jos vin atunci când acestea povestesc că nu au crescut alături de familiile lor sau că nu au avut parte de experiențele unui adolescent. După cum menționează și Jennie, multe persoane au multe amintiri din perioada liceului, dar ea nu a avut niciodată șansa de a trăi așa ceva. Noi credem că Light up the sky este o șansă dată lumii să înțeleagă, nu doar ce fac fetele din Blackpink, dar poate și ce înseamnă K-popul, în general. Încă sunt multe lucruri care nu au fost aduse în discuție, pentru că, serios acum, câte informații poți cuprinde în 79 de minute? Documentarul este, totuși, o frântură importantă din ceea ce ar trebui să știm înainte să ne asumăm o opinie legată de K-pop și dovada perfectă că în spatele acestei perfecțiuni incredibile se află multă muncă și multă suferință.

Lumea evoluează încet, încet. În ultimul timp, K-popul s-a răspândit din ce în ce mai mult, având fani peste tot pe glob. Oamenii admiră noul, incendiarul, în general. Există multe persoane care respectă enorm munca idolilor și îi susțin în orice. Dar în adâncul celor mai mulți există o scânteie comună, un motiv și o speranță: aceea că dacă muncești din răsputeri, îți poți îndeplini visele. Credem că acesta este unul dintre lucrurile cu adevărat speciale la K-pop, nu hainele, videoclipurile cu producție de cea mai înaltă calitate sau fețele drăguțe. Ci un lucru pe care în ultimul timp, societatea ni-l tot fură de sub nas, lăsându-ne derutați pe marginea unui drum pustiu, și anume că nu suntem singuri. Și există speranță.

Așa că da, vezi sute, mii, sute de mii de fani înfocați vorbind pe rețelele de socializare și te gândești cât de pasionați sunt de artiștii pe care îi urmăresc și te gândești ce au făcut, de fapt, acei artiști să își facă fanii atât de devotați. Te gândești că poate e ceva serios. Sau poate nu e. Dar asta nu contează. Vezi poze și videoclipuri de la concerte, spectacole cu mulțimi întregi cântând aceeași melodie într-o limbă pe care majoritatea probabil nici măcar nu o înțelege și te gândești ce frumos trebuie să fie că toate acele persoane, oricât de diferite ar fi, sunt unite prin muzică. Vezi tineri, copii, adolescenți, adulți vorbind în prescurtări pe care numai ei le înțeleg (ca și cum ar avea propriul lor limbaj) și ascultând melodii de suflet cu lacrimi în ochi pentru că „ele i-au ajutat în vremuri mai dificile” și te gândești cât de ciudat este că muzica (într-o limbă foarte străină chiar) îi emoționează atât de mult. Te gândești câte povești necitite se ascund în sufletele lor.

Sincer vorbind, nu ai mai văzut așa ceva. Totul pare nou, dar destul de ciudat, diferit de ce a fost până acum… iar pentru că uneori ne e frică de schimbare, poate dificil de acceptat pentru unii. Dar un lucru este sigur. Nu poți nega. K-popul este un fenomen nemaipomenit.


Sursă fotografie cover: www.netflix.com

Documentare & text: Gabriela Porumb și Diana Geană (redacția #focsani)

Editare (și Canva): Iulia Dromereschi

 

6

Comentează