Cadrul 1: o casă într-o zonă rurală, la buza unui deal sau munte.
Cadrul 2: un copil pe un drum de pădure vede ceva, se sperie și fuge înapoi.
Cadrul 3: câteva carcase de miel atârnă pentru procesare într-un abator.
Este iarnă. Așa suntem introduși în film.
R.M.N., Cristian Mungiu, 2022
Timișoara, Ceau Cinema!
Următorul pas: violență verbală și fizică. Se vorbesc mai multe limbi. Scena de violență este elementară, instinctivă: un personaj masculin e strigat cu apelativul țigan, iar acesta îi dă un cap în gură superiorului său, un alt bărbat din abator. Apoi pleacă din incinta abatorului, face autostopul spre graniță, îndreptându-se spre un sat din Transilvania. Ajunge pe noapte, se furișează într-o casă. Acolo îl întâmpină o femeie, Ana. Relația nu e caldă. Aflăm care e legătura dintre cei doi, și că acel copil din cadrul precedent e Rudi, băiatul său. După sperietura din pădure, băiețelul nu mai vorbește. Bărbatul, Matthias, e indignat.
Csilla, manager la o fabrică de pâine din sat, caută să angajeze oameni în postul de brutar. Nu vine nimeni de câteva luni. Încearcă să atragă personal cu un anunț în ziar. Îl reformulează, să pară mai atractiv, dar fără succes. Ar fi o soluție – forță de muncă din exterior. Din Asia, mai exact.
Matthias o caută pe Csilla, dar nu își dorește postul de brutar. Între timp, îl duce pe tatăl lui la doctor pentru o radiografie detaliată, un RMN, deoarece bătrânul avea probleme de sănătate. Nu se știe ce, trebuie investigat. Amețește.
Citește și Ceau, Cinema! „Crai Nou”, cercul vicios al abuzurilor
Matthias începe să ia pulsul zonei. Un sat de munte, comunitate relativ mică, locuri de muncă puține, iar cele care sunt – prost plătite. Se vorbește în continuare în mai multe limbi, română, maghiară, germană, cum le vine personajelor. Toți par că înțeleg și română și maghiară. Matthias vorbește germană cu tatăl său. Primește curând rezultatul analizelor medicale ale tatălui – imagini de radiografie ale unui craniu, cu tot ce e în el, țesut tare și țesut moale, alb-negru, așa cum se vede la RMN, când se caută rădăcina unei probleme. Matthias o privește din când în când, contemplativ.
Csilla e abordată de Matthias. La job are ocazia de a angaja trei oameni pentru brutărie. Îi solicită și le aranjează cazare pentru când ajung.
Citește și Ceau, Cinema! Libertate, Fraternitate, „Metronom”
Matthias începe să petreacă timp cu Rudi. Nu e de acord că Rudi croșetează. Îl duce în pădure, dar Rudi e în continuare speriat. Îl duce la exploatarea minieră din zonă și îi arată cum se face focul și cum să obțină apă potabilă. Urmează să îl învețe să vâneze. Pentru Matthias, acestea sunt cele trei lucruri importante pentru ca un bărbat să supraviețuiască.
Csilla își primește noii angajați pentru brutărie. Din Sri Lanka. Vizibil altfel, acești oameni. Cam așa e viața în acest oraș din Transilvania. Doar că există voci în comunitate care nu sunt de acord cu prezența străinilor în zonă. Străinii încearcă să se integreze, dar…
Asta am văzut eu până aici. Cadrele sunt deschise, lăsând loc întrebărilor: ce a văzut copilul în pădure? De ce există tensiune între Matthias și Csilla? Cum se interpretează ceea ce se vede la acele imagini de RMN? Ce rost are ca Rudi – un băiețel care merge la grădiniță – să învețe tehnici de supraviețuire în sălbăticie? De ce nu sunt acceptați angajații din Sri Lanka de comunitatea din Transilvania? Pe ce considerente? Ce se ascunde dincolo de „nu îi vrem aici”?
Citește și Ceau, Cinema! Filme bănățene despre spiritul satului românesc
În acest film, Cristian Mungiu merge pe firul problemei și trece dincolo de ceea ce se poate vedea cu ochiul liber – ca la un RMN, caută în anatomia zonei afectate, ca să înțeleagă poziția și mișcarea părților implicate, ca să facă vizibilă cauza problemei. Acțiunea filmului e plasată în Transilvania, dar, cu puțină sinceritate, ceea ce arată Mungiu în R.M.N. este o analiză a cotloanelor ascunse ale psihicului uman, cu lumina și întunericul lor, așa cum se vede la o radiografie cranio-cerebrală. Personajele sunt, ca în viață, un mix de rațional-cerebral și instinctiv-pasional, la unii mai mult alb, la alții mai mult negru, de unde și conflictul, în esență interior, specific naturii umane, că, deși totul pare a fi doar alb sau mai mult negru, cel mai adesea ceea ce e definit drept negru este negat, din necunoaștere și lipsă de vizibilitate. Îngropat, și refulează.
Sau poate că R.M.N. e doar un film despre câțiva oameni dintr-un sat din Transilvania care aparțin unei anumite etnii și care nu îi acceptă pe alții nou-veniți pe teritoriul lor, iar interpretarea cu frica de ceea ce nu cunoaștem și nu vedem nu există în acest film.
Am văzut R.M.N. la festivalul de film Ceau Cinema! și am avut norocul să asist la partea de Q&A de după proiecție, unde Cristian Mungiu a răspuns publicului. „Fiecare, la sfârșit, vede filmul lui,” a spus acesta.
Eu am văzut un film pe care încă îl caut în mine. Cadrele sunt, în sine, radiografii individuale, în care eu știu că sunt detalii pe care le văd cu ochiul liber, dar și elemente umbrite, nevăzutul, neacceptatul, încă, pentru că nu știu să îl caut, să îl văd, sau să îl accept.
Citește și Ceau, Cinema! Ziua întâi
Ce e cu oile? Ce e cu urșii? Când, într-o scenă, o parte din membrii comunității, inclusiv preotul, își mută discuția din biserică la căminul cultural, oare a încercat Mungiu o responsabilizare a omului, obișnuit să se tot lase în mâna lui Dumnezeu pentru a i se rezolva problemele? Oare când Csilla ascultă The Flower Duet (Duetul Florilor din opera Lakme de Leo Delibes) se prefigurează ceva? La Q&A, (care e un must dacă sunteți pasionați de film) Mungiu explică repetiția că fiind o nevoie tehnică a artiștilor creatori, pe care scriitorii, cineaștii, dar și oamenii de marketing o cunosc: astfel, ca publicul să țină minte un nume și acesta să capete o semnificație, trebuie să îl repeți cel puțin o dată.
Duetul Florilor apare de două ori – nu pot să nu mă întreb, de ce. Ce comunică… Și merg și eu pe firul lui Mungiu, fac o radiografie: Duetul Florilor e o parte dintr-un tot, din Lakme, și ce se întâmplă în acea operă? Și ce legătură are asta cu Matthias, Csilla, urșii din spatele casei, care par că îi amenință viața Csillei, și ce legătură are cu comunitatea multietnică din care fac parte? În Lakme – o operă în trei acte cu acțiune petrecută în India, deci Asia – fiica unui preot brahman se îndrăgostește de un soldat britanic; preotul brahman consideră acest fapt un act de trădare și pregătește repercusiuni. Sau poate că muzica aleasă aici de Mungiu, Duetul Florilor, e doar muzică, o parte de fundal sonor, fără interacțiune și legătură cu cadrul, chiar dacă ea apare în R.M.N.ul făcut de mine?
Într-un final, emoția mi-o creez singură, prin interpretarea pe care eu o dau acestui film, și este atât de profund pe cât accept eu că e, sau pe cât de mult doresc eu, la rândul meu să merg pe fir, să sap și să accept ceea ce am văzut. Este sau nu este în mine, dacă accept să îl integrez.
R.M.N. este un film care reușește să polarizeze, el având la bază un fapt real, o știre din miezul Transilvaniei, unde localnicii s-au revoltat împotriva unui angajator pentru că a adus muncitori din Sri Lanka.
Ramă: Ioana Stănișor
O cronică scrisă de Laura Hergane
Editată de Radu Eremia
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu