Câștigător al premiului Scoica de Aur pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, din Spania, Crai nou este debutul regizoral al actriței Alina Grigore. Pelicula demască abuzurile repetate din interiorul unei familii disfuncționale.
Raliindu-se la tema propusă anul acesta la Ceau, Cinema!, Irina (Ioana Chiţu), protagonista, luptă pentru libertatea ei, dar ulterior cedează. Victima se întoarce în cuib. Din nefericire, finalul reprezintă adevărul crud al situației din României. Pentru crearea scenariului au fost folosite povești reale din experiența de viață a mai multor persoane din mediul rural.
Irina are o dorință: să plece la București, la universitate. Statisticile spun că doar 2% din femeile care locuiesc în zone rurale ajung să urmeze cursuri universitare în țara noastră. La 22 de ani, treaba ei e să-și ajute vărul analfabet, Liviu, cu afacerile familiei din oraș. Liviu o abuzează fizic în mod repetat pe parcursul filmului, frustrat fiind că aceasta are mai multă școală ca el și acuzând-o că face pe deșteapta.
De altfel, Liviu este un personaj exagerat de impulsiv pe tot parcursul filmului, fără prea multe explicații. În Q&A-ul de după film am aflat că, inițial, Liviu avea o întreagă poveste, care acoperea mai bine trecutul lui, dar s-au decis să se concentreze pe povestea Irinei.
„București” apare pe buzele familiei sale ca formă de sictir. În afară de sora ei, Viki, toată familia încearcă să o manipuleze pe Irina să rămână acasă și să renunțe la visul de a urma facultatea. O acuză de lașitate în fața muncilor grele din gospodărie, și de trădare, ceea ce trezește în sufletul ei un sentiment de vinovăție, pe care îl interiorizează.
Am simțit vie frustrarea Irinei prin ochiul amețitor al obiectivului, grație lui Adrian Pădurețu, care, prin mișcările bruște, amețitoare, blur-ul aplicat, mi-a creat anxietate și mult tumult sufletesc.
Irina îl cunoaște la o petrecere pe Tudor, un tip căsătorit, bucureștean. Amândoi consumă prea mult alcool, iar el o violează cât era inconștientă. Deși este agresorul ei, Irina se îndrăgostește de Tudor. Cercul familial toxic în care cresc le determină pe fete să asocieze iubirea cu violența. De aceea, se întâmplă să se îndrăgostească de abuzator. Irina speră că Tudor o va ajuta în planul ei de a fugi de acasă, devenind astfel din agresor protectorul ei.
Citește și Ceau, Cinema! Libertate, Fraternitate, „Metronom”
Crai Nou se cântă când dai de bine și vrei să-l păstrezi în viața ta. În film apare când protagonista își face curaj să evadeze. În schimb, o ajută pe sora ei să scape de acasă. A sacrificat șansa pe care o avea pentru binele surorii ei, singura care o susținea. Spiritul ei de emancipare m-a făcut să mă gândesc la toți cei care nu-și găsesc puterea să mai lupte cu abuzul.
Se pare că acest cerc capătă colțuri și ajunge triunghiul „agresor-victimă-protector”. Pe parcursul filmului, rolurile se schimbă prin rotație. Irina este, la rândul ei, agresoare – îl desconsideră pe Liviu pentru că este analfabet. Irina e victimă – familia o manipulează să nu meargă la facultate. Irina e protectoare – își ajută sora să fugă de acasă.
Deși sigură că vrea să plece la București, Irina se regăsește în povestea multora: se întoarce din drum. Sub oricare altă formă, ea se va întoarce către alt abuzator, pentru că așa definește ea iubirea.
Ramă: Ioana Stănișor
O cronică scrisă de Livia Almășan
Editată de Radu Eremia
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu