A doua zi a festivalului Zilele Nordului a avut în program spectacolul ,,Micuțele doamne”. Pe scenă a urcat trupa de teatru din Darabani, Orfeu. Membrii săi au smuls multe aplauze, zâmbete și exclamații din partea publicului și a noastră.
,,Micuțele doamne” este o adaptare după romanul eponim al autoarei americane Louisa May Alcott, cu scenariul și regia semnate tot de cei din trupă. Spune povestea celor patru surori – Jo, Amy, Meg și Beth – în timpul Războiul de secesiune din America (1861-1865). Ele locuiesc împreună cu mama lor, pentru că tatăl este plecat pe front. Însă el, în acest spectacol, este naratorul.
Când Jo se împrietenește cu Theodore, nepotul domnului Laurence (un bărbat bogat), viața fetelor devine mai plăcută. Beth primește de la acesta un pian și le pregătește o masă festivă fetelor. Iar pe lângă toate acestea, domnul Brooke, meditatorul lui Theodore, se îndrăgostește de Meg și o cere în căsătorie.
Însă fericirea lasă loc tristeții, căci mama lor primește o telegramă prin care află că soțul său a fost rănit grav. Ea și domnul Brooke pleacă pentru a avea grijă de el, iar fetele trebuie să se descurce singure, trecând prin numeroase situații dificile. Fac sacrificii pentru bani, iar Beth se îmbolnăvește de scarlatină, ceea ce necăjește și mai mult familia.
Citește și: Zilele Nordului#11 | Începuturi noi și „Zile perfecte”
Apoi povestea de dragoste dintre Jo și Theodore ia o turnură neașteptată. Cu toate acestea, curajul, ambiția, iubirea și ingeniozitatea fetelor triumfă, iar viețile lor se așază pe un făgaș normal, care le aduce împlinire.
Simplu, dar de efect la Zilele Nordului
Am admirat-o pe energica și expresiva interpretă a viitoarei scriitoare Jo, nesupusă canoanelor vremii. Spectacolul s-a bazat doar pe replicile actorilor, nu au existat efecte sonore, iar elementele scenice nu s-au schimbat. Cu totul dedicați rolurilor, liceenii de pe scenă ne-au făcut aproape să nici nu băgăm de seamă micile bâlbâieli ale naratorului, lipsa emoțiilor din unele replici sau alte mici imperfecțiuni. Intonație, gesturile și expresiile, în special în cazul lui Jo, ne-au făcut să intrăm în atmosfera piesei și să ne lăsăm purtați de dramele și reușitele personajelor.
Citește și: Zilele Nordului #11 | Călătorie în Darabani
Câteva scene ne-au rămas în memorie, prin emoțiile puternice pe care au reușit să le transmită: cea în care Jo, întinsă pe jos și plânsă, este consolată de Amy. Și cea în care Beth o roagă pe Jo să-i scrie o poveste pentru a-i lua gândul de la boală. A stârnit multe râsete momentul în care Theodore era cocoțat pe scaun și-l ignora pe meditatorul său, care îi citea un pasaj din Cicero.
Dacă mai dorești cronici de teatru:
Desfășurat într-un cadru restrâns, în care publicul a fost aproape de scenă și actori, iar ei s-au achitat cât se poate de profesionist de datorie – aceea de a ne bucura, de a ne trece printr-o poveste inspirațională și prin tot soiul de emoții – spectacol de teatru de la Darabani a colorat cât se poate de reușit încă o zi a Festivalului Nordului.
O cronică de Ecaterina Grigore, corespondentă la Zilele Nordului
Fotografii: Diana Hîncu (voluntară AIVImedia.hub)
Editare & corectură & layout: Coordonatorii platformei